Decizia nr. 1736/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 6496/2019 a Judecătoriei Sectorului 2

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă, sub nr. x/2019, la data de 27 martie 2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: constatarea faptului că o parte din produsele comercializate de societate - produse pentru care B., în calitate de organism abilitat, colectează de la societatea reclamantă "remunerație compensatorie pentru copia privată" - nu se circumscriu, din punct de în vedere tehnic și descriptiv, prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă Prin sentința civilă nr. 6496 din data de 25 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 1768 din data de 10 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată și a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată - onorariu de avocat. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 825A din data de 25 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1768 din data de 10 noiembrie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca nefondat, și a obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Recursul Împotriva decizie civile nr. 825A din data de 25 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. II.2. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 11 mai 2023, sub nr. x/2019, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 2. II.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 iunie 2023, în temeiul art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 10 octombrie 2024, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 24 octombrie 2024. II.4. Motivele de recurs Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, în esență, a susținut că atât tribunalul cât și instanța de apel au interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe care stabilesc imperativ faptul că remunerația compensatorie pentru copia privată este datorată de fabricanții și/sau importatorii de aparate concepute pentru realizarea de copii pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, situație în care nu se află consolele de jocuri de tip x sau PS4, dispozitive care nici nu se regăsesc de altfel în Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009, completat prin Protocolul din 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate și suporturi pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copie privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016, prin Decizia O.R.D.A. nr. 170 din 14 decembrie 2015. A arătat că, așa cum a reținut și instanța de apel, principala probă administrată a constat în expertiza tehnică a respectivelor produse, iar, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul dr. ing. C., a rezultat faptul că, în speță: "Consolele de gaming Microsoft de tip x și x nu pot fi încadrate din punct de vedere tehnic și conceptual ca suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore și audio vizuale. Deși aceste aparate au capabilitatea de a capta cu ajutorul/în timpul anumitor programe jocuri sunetele sau imaginile din joc, din punct de vedere conceptual ele nu au fost proiectate pentru acest scop." A subliniat recurenta-reclamantă că termenul "capta", menționat de expert, nu este totuna cu cel de "a reda", așa cum este stabilit de lege. În plus, a susținut că aparatele supuse expertizei nu au fost proiectate, din punct de vedere conceptual, pentru acest scop, respectiv cel de a realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic sau audiovizual, în condițiile în care textul de lege stabilește imperativ faptul că "se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii", iar reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii nu constituie o încălcare a dreptului de autor în sensul legii (art. 36 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe). Recurenta-reclamantă a precizat că a înțeles să facă trimitere la prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, întrucât consolele de gaming de tip x și x sunt aparate destinate divertismentului în cadrul familiei (deci nu în scopuri comerciale) care utilizează un software multimedia de tip interactiv pentru a oferi experiență multimedia interactivă prin intermediul unui televizor sau al altui dispozitiv de afișare. În opinia recurentei-reclamante, cele două tipuri de aparate ce fac obiectul expertizei tehnice realizate de expertul dr. ing. C. nu se circumscriu, nu pot face obiectul, textelor din lege care fac trimitere la acele aparate special concepute pentru copierea sau redarea operelor grafice și audiovizuale pentru care legiuitorul a stabilit obligația plății remunerației compensatorii pentru copia privată. II.

Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul, iar, în subsidiar, ca nefondat, și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea excepției nulității recursului, întemeiate pe dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că, în opinia sa, criticile formulate de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. A subliniat intimata-pârâtă că partea adversă nu a indicat în mod concret care sunt motivele de nelegalitate a deciziei recurate, ci, în realitate, a reiterat criticile formulate și prin cererea de apel. Ca atare, a apreciat că, deși recurenta-reclamantă a susținut incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 486 și art. 488 alin. (1) și (2) din același act normativ, întrucât, nu a dezvoltat vreun motiv dintre cele prevăzute de acest ultim text de lege. În măsura în care se va trece peste excepția nulității recursului, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că recurenta-reclamantă a interpretat în mod eronat atât dispozițiile legale incidente, cât și mențiunile expertului din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză. Astfel, a arătat că neindividualizarea consolelor de gaming în Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009 prin Decizia O.R.D.A. nr. 61/2009, astfel cum a fost completat prin Protocolul din data de 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate și suporturi pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copie privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016 prin Decizia O.R.D.A. nr. 170 din data de 14 decembrie 2015, nu prezintă relevanță deoarece aceste liste nu conțin o enumerare exhaustivă a suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale. A subliniat că Protocolul citat mai sus menționează în mod expres la art. 1 alin. (1) teza finală: "... și orice versiune a acestora dezvoltată ulterior." Totodată, intimata-pârâtă a apreciat că este lipsită de interes și de relevanță susținerea părții adverse, formulată din perspectiva art. 36 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, potrivit căreia aparatele respective sunt destinate divertismentului în cadrul familiei, întrucât obligația de plata a remunerației compensatorii pentru copia privată revine fabricanților și/sau importatorilor de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2) din lege, conform art. 114 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 republicată (fost art. 107), neavând relevanță destinația producției și/sau importurilor. A arătat că analiza suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată trebuie raportată la dispozițiile art. 114 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 republicată (fost art. 107), precum și la dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 republicată [fost art. 34 alin. (2)]. Intimata-pârâtă a solicitat și înlăturarea, ca nefondate, a criticii recurentei-reclamante referitoare la pretinsa greșită apreciere de către instanța de apel a mențiunilor din raportul de expertiză. Faptul că expertul, în legătură cu console de gaming, a considerat că "din punct de vedere conceptual ele nu au fost proiectate pentru acest scop" nu înseamnă, în opinia intimatei-pârâte, că acestea nu sunt apte "a realiza înregistrări sonore și audio vizuale". De altfel, a menționat că expertul desemnat, în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a stabilit că modelele analizate (consola PS4 și consola x) pot fi încadrate din punct de vedere tehnic și conceptual în cadrul dispozitivelor și aparatelor ce îndeplinesc condițiile stipulate de art. 36 din Legea nr. 8/1996. A mai susținut intimata-pârâtă și că partea adversă a criticat soluțiile primei instanțe și a celei de apel deoarece nu au reținut doar concluzia din raport care îi este favorabilă și nu au îndepărtat cealaltă concluzie a raportului, precum și toate probele administrate care, însă, îi sunt defavorabile. Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare. Prin notele scrise, înregistrate la data de 10 octombrie 2023, recurenta-reclamantă a solicitat a se constata că interpretarea legii de către instanțele anterioare este una eronată, întrucât consolele în discuție funcționează doar cu ajutorul unui aparat secundar (televizorul) care asigură imaginea și sonorul, aparat pentru care, în baza legii, este percepută deja taxa compensatorie pentru copia privată. În esență, a subliniat că hard disk-ul încorporat (în ceea ce privește consolele care au montate aceste spații de stocare) este destinat executării aplicațiilor de divertisment și nu reproducerii de opere de artă, această funcție revenind dispozitivului de redare - televizorul. A subliniat recurenta-reclamantă faptul că în Protocolul din data de 10 aprilie 2009, în cuprinsul Anexelor 1 și 2, sunt identificate în mod strict acele suporturi și aparate pentru care fabricanții și/sau importatorii sunt obligați la plata unei remunerații compensatorii pentru copia privată, fiind făcută, în mod clar, în cuprinsul acestor anexe, distincția dintre suport și aparat, enumerarea nefiind însoțită de vreo notă sau text care să precizeze că aparatele și suporturile enumerate ar fi indicate doar cu titlu de exemplu, respectiv că acea enumerare ar fi doar cu caracter orientativ. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prioritar, cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată și o va respinge, neputându-se reține că toate criticile formulate de recurenta-reclamantă nu sunt apte de încadrare în motivele de casare prevăzute de lege, în condițiile în care partea a formulat susțineri ce tind a demonstra incidența ipotezei la care se referă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva aplicării greșite de către instanța de apel a normelor de drept material incidente prin raportare la Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009, completat prin Protocolul din 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate și suporturi pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copie privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Față de cele invocate prin motivele de recurs, Înalta Curte, va proceda la analiza acelor critici, care subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., tind a demonstra nelegalitatea hotărârii, fără a putea formula aprecieri cu privire la valoarea dată de către instanța de apel probelor administrate în cauză sau să stabilească o altă situație de fapt, întrucât o atare verificare ar viza temeinicia soluției, ceea ce nu este permis în faza procesuală a recursului, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. În esență, curtea de apel a respins calea de atac promovată de reclamantă, apreciind nefondată susținerea acesteia potrivit căreia consolele de jocuri nu intră sub incidența art. 36 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, având în vedere că aceste aparate nu sunt menționate expres pe lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația pentru copia privată și ținând cont că aceste dispozitive nu au fost concepute pentru a realiza înregistrări sonore și audiovizuale sau copii ale unor opere protejate prin drepturi de autor. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de apel a reținut că enumerarea cuprinsă în Protocolul privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, publicat în Monitorul Oficial al României prin Decizia O.R.D.A. nr. 61/2009, nu poate avea decât caracter exemplificativ, lipsa menționării exprese a consolelor de jocuri în listă neputând avea drept consecință exonerarea producătorilor și importatorilor unor asemenea aparate de obligația de plata a remunerației pentru copia privată dacă și în măsura în care respectivele aparate sunt apte să realizeze reproduceri ale unor opere protejate și, ca atare, se încadrează în ipoteza normelor legale precizate. Cu privire la acest din urmă aspect, a constatat că atât consolele Microsoft x, cât și PlayStation 4 sunt capabile să realizeze copii ale unor opere protejate, iar aceste fapte sunt de notorietate, întrucât rezultă atât din prezentarea generală a produselor, cât și din orice surse publice de informare privind funcțiile consolelor în discuție. În plus, instanța de apel a considerat că noțiunea "aparat conceput pentru realizarea de copii", utilizată de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 8/1996, nu trebuie interpretată într-un sens restrâns, anume că aceasta ar include numai acele dispozitive care au ca scop principal copierea, întrucât o astfel de interpretare s-ar situa în urma oricărui avans tehnologic și ar exclude de la aplicarea normei aparate cu funcții multiple, funcții printre care se numără și aceea de copiere, însă fără ca aceasta să fie rolul lor principal, cum este cazul în speță. În concluzie, a reținut că, în speță, cele două suporturi pot realiza înregistrări sonore și audiovizuale, precum și copii, și, prin urmare, pentru acestea s-ar datora o remunerație compensatorie pentru copie privată. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a criticat această concluzie a instanței de apel, susținând că pentru dispozitivele în discuție nu datorează remunerație, având în vedere cele constatate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și împrejurarea că acestea - consolele de jocuri x și PS4 - nu se regăsesc în Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată, completat prin Protocolul din 2015 privind interpretarea Listei de aparate și suporturi pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copie privată. Înalta Curte reține că, potrivit art. 114 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996, autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum și cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condițiile prevăzute la art. 36 alin. (1) din lege, au dreptul, împreună cu editorii, producătorii și cu artiștii interpreți sau executanți, după caz, la o remunerație compensatorie pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2) din același act normativ, iar aceasta se plătește de fabricanții și/sau importatorii de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2) din lege, indiferent dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital. Totodată, alin. (4) al aceluiași articol, prevede că lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, precum și cuantumul acestei remunerații se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părți o cere. Sub acest aspect, art. 36 din Legea nr. 8/1996 prevede că: "(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. (2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi." Procedura negocierii listei suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată este cea reglementată de art. 163 alin. (2)-(5) din Legea nr. 8/1996, potrivit celor prevăzute la art. 114 alin. (5) din același act normativ. Ca atare protocolul privind Lista de aparate și suporturi pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copie privată, în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (2) și (3) și art. 164 alin. (1) din lege, se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu: câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel național, și câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri, cu condiția ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe propria răspundere. Instituțiile publice, inclusiv societățile publice de radiodifuziune și de televiziune, care fac parte din comisia de negociere, sunt exceptate de la declararea cifrei de afaceri; câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, a reprezentanților a 2 utilizatori locali notificați de organismele de gestiune colectivă și care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de participare în respectiva comisie. Potrivit procedurii reglementate de art. 165 din Legea nr. 8/1996, înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I [în speță, Protocolul din data de 10 aprilie 2009, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 316 din 13 mai 2009, prin decizia O.R.D.A. NR. 61/2009, în cuprinsul acestuia menționându-se că părțile sunt de acord cu înaintarea către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pentru publicare în Monitorul Oficial, Partea I]. Astfel, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, Înalta Curte reține că protocolul astfel elaborat (potrivit procedurii legale prevăzute de Legea nr. 8/1996) are natura juridică a unei convenții încheiate între părțile prestabile prin legea dreptului de autor și a drepturilor conexe, guvernând raporturile juridice dintre acestea și stabilind drepturi și obligații pentru toate părțile cărora li se adresează. De altfel, chiar în preambulului Protocolului din data de 10 aprilie 2009, s-a arătat că acesta, împreună cu Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale "se aplică tuturor persoanelor care fabrică sau importă pe teritoriul României suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore ori audiovizuale în sistem analog sau digital și/sau de aparate concepute pentru realizarea de copii, în condițiile prevăzute de art. 34 și 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare" (art. 36 și 114 din forma legii aplicabilă prezentului litigiu). Această constatare este în consens și cu cele statuate de Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1061/2009, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că metodologiile au natura unui contract-cadru între părți și au aplicabilitate generală în domeniul reglementat. Ca atare, față de dispozițiile legale anterior evocate, Înalta Curte reține că în tranșarea chestiunii litigioase supuse judecății, respectiv aceea de a se constata dacă consolele de jocuri Microsoft x și PlayStation 4 fac parte din categoria suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, relevantă este lista menționată la art. 114 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, în speță Protocolul privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României prin Decizia O.R.D.A. nr. 61/2009, completat prin Protocolul din data de 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate și suporturi pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copie privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016. Or, contrar celor reținute de către instanța de apel și susținute de către intimata-pârâtă această listă nu are un caracter exemplificativ, ci cuprinde, în Anexele 1 și 2, o enumerare exhaustivă a acelor categorii de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie. Afirmația intimatei-pârâte în sensul că Protocolul din data de 10 aprilie 2009, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 316 din data de 13 mai 2009, menționează în mod expres, la art. 1 alin. (1) teza finală, "…și orice versiune a acestora dezvoltată ulterior" nu poate fi valorificată în sensul dorit de către parte, întrucât această referire vizează strict aparatele menționate la Anexa 1 lit. a) pct. 1 - "Televizoare și magnetoscoape digitale cu HDD sau mediu de stocare încorporat, playere audio/video cu mediu de stocare, MP3 playere, MP4 playere, IPOD mediaplayer care suportă următoarele formate: AVI, MPEG-1, MPEG-2, MPEG-4, XVID, DIVX (v3.11, v4.x, V.5x, V.6x), XVID/VCD, SVCD, DVD, ACC, WMA, WMV, ASF, MP3, MP4, WAV, IMOD". Mențiunea "orice versiune a acestora dezvoltată ulterior" se referă la versiuni ale acelor dispozitive arătate anterior folosirii acestei sintagme, fără a fi posibilă interpretarea că ea are în vedere și versiuni ulterioare a unor dispozitive situate în afara enumerării limitative cuprinse la acest articol. În plus, prin Protocolul din 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate și suporturi pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copie privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 12 din 7 ianuarie 2016, dispozițiile lit. a) pct. 1 Anexa 1 din Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale au fost interpretate în sensul că "televizoare și magnetoscoape digitale cu HDD sau mediu de stocare încorporat, playere audio/video cu mediu de stocare, MP3 playere, MP4 playere, IPOD mediaplayer care suportă următoarele formate: AVI, MPEG-1, MPEG-2, MPEG-4, XVID, DIVX (v3.11, v4.x, V.5x, V.6x), XVID/VCD, SVCD, DVD, ACC, WMA, WMV, ASF, MP3, MP4, WAV, IMOD și orice versiune a acestora dezvoltată ulterior" includ și, în consecință, se referă și la dispozitivele mobile cu ecran tactil (display touchscreen), cu funcții multimedia, dotate cu procesor, memorie și spațiu de stocare, fără funcții de comunicații mobile (fără cartela SIM), cunoscute sub denumirea comercială de "tablete" sau orice echipament cu funcționalități asemănătoare tabletelor. În cuprinsul Protocolului din data de 8 decembrie 2015, s-a arătat că acesta a avut drept scop lămurirea aspectelor juridice ce țin de încadrarea unor anumite aparate și suporturi în Lista prevăzută de Decizia directorului general al O.R.D.A. nr. 61/2009, în funcție de caracteristicile tehnice și de evoluția tehnologică în domeniul IT, dar și pentru preîntâmpinarea divergențelor în raportarea/încadrarea acestor tipuri de aparate și suporturi, cu consecința prevenirii litigiilor dintre B. și plătitorii acestei remunerații, facilitând astfel procesul de colectare și repartizare al remunerației. Cum enumerarea aparatelor și a suporturilor în lista anterior menționată, astfel cum a fost interpretată, este una completă și limitativă, aprecierea împrejurării dacă, în speță, pentru cele două tipuri de console ale recurentei-reclamante se datorează sau nu remunerație compensatorie pentru copie privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale presupune o analiză raportată la această listă, în aplicarea art. 114 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, ce oferă predictibilitate fabricanților și/sau importatorilor din perspectiva cunoașterii suporturilor și a aparatelor pentru care art. 36 alin. (2) din lege prevede obligația de a plăti o atare remunerație compensatorie. Astfel, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru ca, în rejudecarea apelului, aceasta să analizeze dacă, pentru consolele în discuție, recurenta-reclamantă datorează remunerație compensatorie în raport de cele prevăzute prin Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009 completat prin Protocolul publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016. Prin urmare, față de cele anterior reținute în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 825A din data de 25 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE,