Decizia nr. 1414/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, la 13 decembrie 2022, sub nr. x/2020/a4.3, petentul A. a solicitat reexaminarea amenzii judiciare în valoare de 500 RON, stabilite în sarcina sa prin încheierea din 22 noiembrie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020. În motivare, petentul a arătat că amenda judiciară i-a fost aplicată în mod discriminatoriu și abuziv, cu scopul de a-l pune în dificultate, în temeiul unui text legal neconstituțional, respectiv art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., a cărui neconstituționalitate a invocat-o în raport de dispozițiile art. 1, art. 15, art. 16, art. 24, art. 20, art. 21, art. 51, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituție, ale art. 1, art. 6, art. 13, art. 14 și art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și ale art. 1 - 10 și art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Petentul a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 C. proc. civ., în raport de aceleași dispoziții din Constituție, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și din Declarația Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la sintagma "poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței", apreciind că această normă este în contradicție cu dispozițiile art. 425 alin. (3) ale aceluiași act normativ, potrivit cărora pronunțarea se va face în ședință publică. Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2023, petentul a invocat excepția nulității absolute a măsurii de stabilire a taxei judiciare de timbru în temeiul art. 9 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013, susținând că acest act normativ a fost adoptat cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, precum și a dispozițiilor art. 115 din Constituția României, nefiind validat de parlament, prin lege organică. În temeiul art. 519 C. proc. civ., a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru lămurirea chestiunii de drept privind situațiile referitoare la comunicarea taxei judiciare de timbru, precum și pentru pronunțarea unei hotărâri care să rezolve, de principiu, chestiunile de drept privind interpretarea și aplicarea textelor de lege care reglementează motivele de incompatibilitate, formularea și soluționarea abținerii și recuzării. Totodată, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 - 50 și art. 53 C. proc. civ.. A arătat că dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 5, pct. 9 și pct. 13 din acest act normativ sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că nu există incompatibilitate în situația în care judecătorul este parte într-un proces care se judecă între judecător și parte la o altă instanță, diferită de instanța la care își desfășoară activitatea. Cu referire la art. 43 C. proc. civ., a susținut că este, de asemenea, neconstituțional în măsura în care exclude orice sancțiune pentru nerespectarea de către judecător a obligației de a se abține atunci când este incompatibil. În ceea ce privește art. 46 C. proc. civ., a apreciat că este neconstituțional dacă se interpretează în sensul că nu reprezintă pricina repartizată spre soluționare, ci cererea de recuzare, care este o cerere incidentală. De asemenea, a arătat că acest articol, precum și art. 47 C. proc. civ., sunt neconstituționale în condițiile în care nu pot fi aplicate și în sensul că nu poate fi recuzat judecătorul desemnat să judece o cerere de recuzare a altui judecător, deși acesta se află în aceeași situație de incompatibilitate. Petentul a afirmat că art. 49 C. proc. civ. este neconstituțional în măsura în care nu se poate dispune suspendarea judecării cauzei după formularea unei cereri de recuzare, precum și în măsura în care permite ca judecătorul să poată efectua acte de procedură în vederea judecării și pronunțării unei soluții anterior soluționării cererii de recuzare. Referitor la art. 53 C. proc. civ., a susținut că este neconstituțional în cazul în care recursul formulat împotriva soluției date asupra unei cereri de recuzare se soluționează după judecarea definitivă a cauzei, în situația în care încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea și prin care s-a încuviințat sau respins recuzarea, conform art. 48 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi supusă controlului judiciar prin exercitarea unei căi de atac. Petentul a solicitat suspendarea judecății, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepțiilor de neconstituționalitate, respectiv până la soluționarea cererii adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea supusă recursului Prin încheierea din camera de consiliu din 3 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020.3, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a da o rezolvare de principiu cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 5, pct. 9 și pct. 13 și art. 53 C. proc. civ., precum și a O.U.G. nr. 80/2013. A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 C. proc. civ.. A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 și a art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) și lit. b) C. proc. civ., prin raportare la cele ale art. 1, art. 11, art. 15-16, art. 20-21, art. 24, art. 51, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituția României și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu aceste excepții de neconstituționalitate. A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 - 53 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 1, art. 11, art. 15-16, art. 20-21, art. 24, art. 51, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituția României și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a normelor legale pretins neconstituționale. A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., prin raportare la cele ale art. 1, art. 11, art. 15-16, art. 20-21, art. 24, art. 51, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituția României și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a normelor vizate de neconstituționalitate. A respins, ca nefondate, cererile de suspendare a judecății cauzei formulate de petentul A. în temeiul art. 413 și art. 520 C. proc. civ.

Recursul Împotriva încheierii din camera de consiliu din 3 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.3, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 396 C. proc. civ., precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, a declarat recurs recurentul A., invocând incidența art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Apărările formulate Intimații nu au depus întâmpinare la cererea de recurs formulată în cauză.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție 5.1 Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care partea a înțeles să declare prezenta cale de atac, prin neindicarea expresă a motivelor de nelegalitate incidente, în sensul art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curții Constituționale nr. 321/09.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/20.07.2017, prin care s-a stabilit că "…dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești". Potrivit dezlegărilor aceleiași decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții". 5.2 Examinând cererea de recurs prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia. Prin urmare, se impune o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului în care se află pricina. Referitor la normele legale vizate de excepția de neconstituționalitate și cu privire la care Curtea de Apel Galați s-a pronunțat asupra inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale - art. 396 C. proc. civ. și dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 - Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cererii de reexaminare a amenzii judiciare aplicate în dosarul nr. x/2020, astfel cum corect s-a reținut și în considerentele încheierii atacate cu recurs. Art. 396 C. proc. civ. stipulează următoarele: (alin. (1) În cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile. (alin. (2) În cazul amânării prevăzute la alin. (1), președintele, odată cu anunțarea termenului la care a fost amânată pronunțarea, poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței; (alin. (3) Dacă pronunțarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunțată mai înainte de data fixată în acest scop. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost adoptată, conform celor menționate în preambulul actului normativ, în scopul asigurării garanțiilor procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, luându-se în considerare faptul că neadoptarea sa în regim de urgență ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat, față de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu intrarea în vigoare a C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009 și a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 C. proc. civ. a fost ridicată de către recurent cu referire la sintagma "poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței", susținându-se că este în contradicție cu dispozițiile art. 425 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora pronunțarea se va face în ședință publică. Se constată astfel, că prin invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 C. proc. civ., petentul nu s-a raportat la dispozițiile pretins încălcate de către instanța care a soluționat cererea de aplicare a amenzii judiciare, ci a indicat această normă de procedură civilă cu referire la prevederile art. 425 C. proc. civ., or, o eventuală neconcordanță cu normele constituționale, neindicate, de altfel, nu poate fi examinată în actualul cadru procesual. Astfel, excepția de neconstituționalitate a art. 396 C. proc. civ. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Similar, nici excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013 nu se circumscrie criteriului de admisibilitate a textului de lege menționat. După cum s-a arătat, excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013 a fost ridicată în cauza având ca obiect reexaminarea amenzii judiciare aplicate recurentului în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Galați, susținându-se că ordonanța a fost adoptată cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, cu nerespectarea dispozițiilor art. 115 din Constituția României. Înalta Curte notează că în cadrul cererii de reexaminare nu se pun în discuție aspecte legate de taxa judiciară de timbru, procedura reglementată la art. 191 C. proc. civ. fiind pusă la dispoziția părții sancționate pentru încălcarea obligațiilor privind desfășurarea procesului în scopul de a putea obține, motivat, o revenire asupra amenzii sau o reducere a acesteia. Ca atare, se constată că normele O.U.G. nr. 80/2013 vizate de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cererii de reexaminare, în cauză nefiind în discuție aspecte legate de taxa judiciară de timbru, fiind de prisos orice analiză referitoare la modalitatea de adoptare a acestui act normativ în raport de dispozițiile constituționale pretins încălcate. Prin urmare, nu poate fi reținută nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează, exclusiv, încălcarea normelor de drept aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluționarea ei. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 3 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.3.