ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 365/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., din data de 20 octombrie 2022, formulată de petenții A. și Asociația de Locatari nr. 761 Galați, în cadrul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Galați, având ca obiect cerere de reexaminare împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020, prin care i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 300 RON petentului A., s-au învederat următoarele:

Referitor la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 51/2008, petenții au arătat că actul normativ este vădit neconstituțional prin aceea că încalcă, împiedică, limitează și restricționează dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul la interzicerea discriminării.

Astfel, O.U.G. nr. 51/2008 încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat și Declarația universală a Drepturilor omului și C.E.D.O.

Actul normativ este neconstituțional în măsura în care nu a fost validat de Parlamentul României și în măsura în care limitează, plafonează valoarea venitului lunar în raport de care se acordă ajutorul public judiciar la nivelul de 600 RON, sub valoarea netă a coșului lunar de subzistență, stabilit de Institutul Național de Statistică.

Au fost invocate dispozițiile art. 115 din Constituția României.

S-a menționat că actul normativ este vădit neconstituțional în măsura în care încalcă dreptul la două grade de jurisdicție și nu permite soluționarea cererii de reexaminare asistență judiciară - ajutor public judiciar de către instanța de control judiciar, superioară în grad instanței care soluționează cererea de asistență judiciară - ajutor public judiciar.

A arătat și că O.U.G. nr. 51/2008 este neconstituțională, în măsura în care permite judecătorului să se manifeste arbitrar, superficial, formal, subiectiv, părtinitor și chiar abuziv prin neexercitarea rolului activ, nefiind incidentă nicio sancțiune pentru această neexercitare.

Actul normativ nu îndeplinește condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, prevăzute de Constituție și de legea specială și este neconstituțional, în măsura în care nu există garanția că este interpretat și aplicat în spiritul Constituției.

A fost invocată încălcarea și omisiunea de a se garanta principiul statului de drept, principiul universalității, principiul dreptului la apărare, principiul egalității, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată dreaptă și nepărtinitoare, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul disponibilității.

Petenții au invocat încălcarea drepturilor și principiilor prevăzute de art. 1, art. 11, art. 14, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 51, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituția României, respectiv art. 1, art. 6, art. 13, art. 14, art. 17 din Convenția Europeană și art. 1 – 10, respectiv art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Față de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituția României, petenții au arătat că, în fapt, condiționarea exercitării dreptului la apărare prin procedura reexaminării, doar cu condiția timbrării prealabile, încalcă vădit condiția indicată de Constituție, aceea de garantare a dreptului la apărare, neîngrădit de nicio taxă.

Au apreciat petenții că, respectiva taxă, reprezintă și o nesocotire a principiilor enunțate de art. 1 alin. (3) și art. 1 alin. (5) din Constituția României, respectiv a prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituția României și ale art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013, petenții au arătat că actul normativ indicat permite instanței judecătorești să soluționeze în mod arbitrar cererile de asistență judiciară, ajutor public judiciar și cererile de reexaminare, prin supunerea la discriminare și este neconstituțional, în măsura în care nu a fost validat de Parlamentul României.

Au fost invocate dispozițiile art. 115 din Constituția României și reluate apărările formulate în motivarea primei excepții de neconstituționalitate, vizând O.U.G. nr. 51/2008.

Față de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituția României, petenții au arătat că, în fapt, condiționarea exercitării dreptului la apărare, prin procedura reexaminării la aceeași instanță, încalcă vădit condiția indicată de Constituție, aceea de garantare a dreptului la apărare, necondiționat.

Au apreciat, petenții, că există și o nesocotire a principiilor enunțate de art. 1 alin. (3) și art. 1 alin. (5) din Constituția României, respectiv a prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituția României și ale art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată de petenta Asociația de Locatari nr. 761 Galați împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020; a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ. a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) și a) dispozițiilor art. 190 C. proc. civ. a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate; a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs petenții A. și Asociația de Locatari nr. 761 Galați, cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenții au arătat că solicită să le fie comunicată hotărârea motivată, pentru a putea formula și depune, în scris, motivele de recurs.

Au solicitat să li se comunice toate apărările și excepțiile formulate de părți ori ridicate, din oficiu, de către instanță, să se soluționeze "în ordinea procedurală a logicii juridice toate cererile și excepțiile formulate".

În situația soluționării cauzei, au solicitat amânarea pronunțării, pentru a putea formula și depune concluzii scrise.

În drept, au fost invocate dispozițiile C. proc. civ., dispozițiile art. 1, 11, 15, 16, 20, 24, 124, 126, 148 din Constituția României, dispozițiile art. 1, 6, 13, 14, 17, din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului, dispozițiile art. 1-30 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, O.U.G. nr. 77/2003, Decretul nr. 212/1974, Legea nr. 48/2002, principiul dreptului la apărare, principiul dreptului la un proces echitabil, principiul exercitării rolului activ al instanței.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanță Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care: "24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții."

În evaluarea legalității recursului de față, Înalta Curte constată că petenții au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. (admisă prin încheierea recurată în prezenta cauză), dar au reiterat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013, pentru aceleași motive formulate în susținerea acesteia, în dosarul în care a fost pronunțată încheierea din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Galați.

De asemenea, la termenul din data de 23 noiembrie 2022, cu ocazia susținerii motivelor de nelegalitate a încheierii supuse reexaminării în cadrul cărora a susținut că încheierea din 14 septembrie 2022 este nulă, pentru că nu a fost pronunțată în ședință publică, petentul a invocat verbal, în fața instanței, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., însă fără a o motiva.

Prin urmare, recurenții au formulat trei excepții de neconstituționalitate, ce au vizat dispozițiile art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) și art. 190 C. proc. civ., art. 396 alin. (2) C. proc. civ., precum și dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008 și ale O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor.

Întrucât, prin încheierea recurată, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) și a) dispozițiilor art. 190 C. proc. civ., prezentul recurs are ca obiect soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale în ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța, în fața căreia aceasta este ridicată, să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a dispus de către Curtea de Apel Galați, prin încheierea recurată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale în ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., în circumstanțele în care, în cazul acestor dispoziții, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Se observă că obiectul cauzei, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anterior menționate, este reprezentat de cererea de reexaminare, formulată împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020, prin care i-a fost aplicată o amendă judiciară, în sumă de 300 RON, recurentului A., în temeiul prevederilor art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) C. proc. civ.

În condițiile în care recurenții nu au invocat în cauză aspecte care să atragă incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, în mod corect s-a statuat de către curtea de apel că, în speță, nu se pune problema interpretării sau aplicării niciunuia dintre cele două acte normative.

În acest sens, se impune a se menționa și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

Or, în cauză, judecata nu a fost întemeiată pe niciuna dintre dispozițiile cu privire la care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

Astfel, cum obiectul cauzei, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, se limita la procedura reglementată de art. 191 C. proc. civ., al cărei scop era strict de verificare a legalității aplicării amenzii judiciare recurentului A. prin încheierea din data de 14 septembrie 2022, o atare împrejurare nu impunea sesizarea Curții Constituționale, în vederea verificării respectării legii fundamentale, nici în ceea ce privește prevederile O.U.G. nr. 51/2008 și nici în ceea ce privește prevederile O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, în mod corect, s-a considerat, de către curtea de apel, că, în cauză, nu este îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, nici în ceea ce privește dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, simpla nemulțumire generică a recurenților legată de modalitatea de pronunțare a încheierii atacate, care nu a avut loc în ședință publică și prin intermediul grefei instanței, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., nu reprezintă o chestiune care să atragă îndeplinirea condiției de admisibilitate, atât timp cât se invocă o pretinsă neconstituționalitate a unei norme de drept procesual civil, care nu are, însă, incidență în pricina ce a fost dedusă judecății în fața Curții de Apel Galați.

Aceasta întrucât pronunțarea încheierii atacate a avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 402 C. proc. civ., în chiar ziua în care s-a judecat cauza, în speță nefiind amânată pronunțarea, pentru a fi incidente dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, din moment ce acestea nu sunt în măsură să producă un efect juridic concret asupra cursului litigiului și astfel, asupra situației juridice în proces a recurenților.

Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existența unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a prevederilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenții A. și Asociația de Locatari nr. 761 Galați împotriva încheierii din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții A. și Asociația de Locatari nr. 761 Galați împotriva încheierii din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 și O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a prevederilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2023.