ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 905/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020.2*, petentului A. i-a fost aplicată o amendă judiciară în sumă de 600 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) punctul 1 lit. a) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. și Asociația de Locatari nr. 761 Galați au formulat cerere de reexaminare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 12.01.2023, sub nr. x/2023.

În cererea de reexaminare, s-au invocat mai multe excepții de neconstituționalitate.

Astfel, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 396 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că posibilitatea pronunțării hotărârii prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 425 alin. (3) C. proc. civ.

S-a mai invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., susținându-se că acest text legal contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5), (15), (16) alin. (1), (21) alin. (3) și 24 alin. (1) din Constituție, întrucât domeniul amenzilor prevăzute de art. 187 variază de la o valoare minimă până la o valoare de 10 ori mai mare decât aceasta, adică pe o plajă extrem de largă, iar pentru cuantificarea amenzii în acest larg interval nu există niciun criteriu stabilit, predictibil și posibil de analizat și de contestat, totul rămânând la aprecierea instanței. Prin urmare, textul art. 187 alin. (1) lit. a) nu ar întruni exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât nu definește clar noțiunea de rea-credință, nu stabilește criteriile de gradualizare a amenzii, încalcă dreptul la apărare, dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil.

S-a mai invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 C. proc. civ., apreciindu-se că nici acest text de lege nu îndeplinește exigențele mai sus menționate, pentru că permite interpretarea și aplicarea arbitrară, unilaterală, superficială, părtinitoare și abuzivă a acestuia, neexistând nicio garanție că el va fi interpretat și aplicat în spiritul Constituției.

S-a arătat că textul contravine dispozițiilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51, 124, 126 și 148 din Constituție, precum și prevederilor art. 1, 6, 13, 134, 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și art. 1 - 10 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO), încălcându-se principiul statului de drept.

S-a mai invocat, de asemenea, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 - 49 C. proc. civ.

Prin cererea precizatoare expediată prin poștă electronică în data de 08.02.2023, petentul A. a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 53 C. proc. civ., prin raportare la aceleași articole din Constituție, C.E.D.O. și D.U.D.O.

Totodată, a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 519 C. proc. civ., deoarece soluția prin care instanța nu sesizează Î.C.C.J. nu este supusă niciunei căi de atac, prin raportare la aceleași articole din Constituție, C.E.D.O. și D.U.D.O.

La termenul din 15.02.2023, petentul a precizat că invocă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul său, deoarece nu a fost validată de Parlament, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 115 din Constituție. La același termen, instanța a pus în discuție admisibilitatea cererilor de sesizare, pe care le-a analizat în raport de prevederile art. 146 lit. d) teza I din Constituție și art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din 16 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 190, art. 41-50, art. 53, art. 519 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51, 124, 126 și 148 din Constituție.

Încheierea a fost dată cu mențiunea că petentul are dreptul de a formula recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, în ceea ce privește soluția de respingere dată cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Galați, sub sancțiunea anulării, și fără cale de atac în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 190, art. 41-50, art. 53, art. 519 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, la 20 februarie 2023, petentul A. a declarat, în termen legal, recurs, fiind, ulterior, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2023/a1 la 24 februarie 2023.

În cuprinsul declarației de recurs, autorul nu a invocat punctual critici de nelegalitate, precizând că va depune în scris motivele după ce îi va fi comunicată încheierea recurată.

La termenul din 25 aprilie 2023, constatând că recursul nu este motivat, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția nulității recursului.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20 iulie 2017, calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, promovată împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin urmare, Curtea a statuat că acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală.

Cu toate că, prin intermediul exercitării acestei căi de atac sui generis, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține că, printr-o altă decizie (Decizia nr. 546/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 din 14 octombrie 2020), instanța de contencios constituțional a statuat că autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției.

De asemenea, sub aspectul motivării unui astfel de demers procesual, în considerentul 18 al aceleiași decizii mai sus amintite (546/2020), Curtea a statuat că dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale.

În speță, Înalta Curte reține că, potrivit informațiilor furnizate de programul informatizat al instanțelor, încheierea din 16 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2023, a fost comunicată recurentului la 22 februarie 2023, iar citația pentru termenul stabilit la 25 aprilie 2023 în litigiul pendinte a fost comunicată acestuia la 7 martie 2023.

Având în vedere că, la termenul de judecată stabilit la 25 aprilie 2023, recurentul avea cunoștință de motivarea încheierii recurate, acesta avea posibilitatea să arate și să dezvolte motivele pentru care a promovat calea de atac până la termenul de judecată, inclusiv, atât prin susțineri orale, cât și prin concluzii scrise.

Totodată, Înalta Curte reține că, printr-un alt considerent (15) al aceleiași decizii mai sus menționate (546/2020), Curtea Constituțională a statuat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens.

Având în vedere că, prin Decizia nr. 546/2020, Curtea Constituțională a României a statuat că autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că autorul prezentului demers judiciar nu s-a conformat acestei obligații, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), precum și art. 148 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2023.