ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2012, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Metrorex S.A., în principal, obligarea acestuia la plata despăgubirii cuvenite pentru exproprierea terenului situat în București, Calea x, lotul III, 110 mp din lotul VI și lotul VII, în vederea realizării lucrării de interes național "Racorduri la Rețeaua de Metrou din București, Tronson I - N. Grigorescu (Sălăjan) - Linia de Centura și Tronson II - Gara de Nord - Basarab-Laromet", despăgubire alcătuită din valoarea de circulație a imobilului (5.705,7 RON/mp), actualizată cu rata inflației începând cu data efectuării raportului de evaluare (30.04.2009) și până la data plății efective, precum și din lipsa de folosință a imobilului (1.65 RON/mp/lună), începând cu 1 august 2009 și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii; în subsidiar, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de expropriere și a hotărârii de stabilire a despăgubirii pentru exproprierea terenului situat în București, Calea x, lotul III, 110 mp din lotul VI și lotul VII, precum și la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, începând cu 1 august 2009, până la plata despăgubirii pentru exproprierea terenului.

Prin cererea modificatoare depusă la 8 iunie 2012, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Metrorex S.A., Statul Român, prin Metrorex S.A., și Metrorex S.A., anularea parțială a hotărârii nr. 4 din 30 martie 2012, în partea referitoare la stabilirea despăgubirii pentru terenul situat în București, Calea x, lotul VII (256 mp), precum și stabilirea și obligarea pârâților la plata către ambii reclamanți, în cote egale, a despăgubirii datorate pentru exproprierea acestui teren, compusă din valoarea de circulație a imobilului (1.460.659,20 RON), actualizată cu rata inflației, începând cu data efectuării raportului de evaluare (30.04.2009), până la data plații efective, precum și din lipsa de folosință a imobilului (1,65 RON/mp/lună), calculată începând cu 1 august 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii; anularea parțială a hotărârii nr. 5 din 30 martie 2022, în partea referitoare la stabilirea despăgubirii pentru terenul situat în București, Calea x, 110 mp din lotul VI, precum și stabilirea și obligarea pârâților la plata către reclamantul A. a despăgubirii datorate pentru exproprierea acestui teren, compusă din valoarea de circulație a imobilului (627.627 RON), actualizată cu rata inflației, începând cu data efectuării raportului de evaluare (30.04.2009), până la data plății efective, precum și din lipsa de folosință a imobilului (1,65 RON/mp/lună), calculată începând cu 1 august 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii; obligarea pârâților la emiterea deciziei de expropriere a terenului situat în București, Calea x, lotul III (248 mp), precum și a hotărârii de stabilire în favoarea ambilor reclamanți (în cote egale) a despăgubirii datorate pentru exproprierea acestui teren, compusă din valoarea de circulație a imobilului (1.415.013,60 RON), actualizată cu rata inflației, începând cu data efectuării raportului de evaluare (30.04.2009), până la data plății efective, precum și din lipsa de folosință a imobilului (1,65 RON/mp/lună), calculată începând cu 1 august 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2012, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Metrorex S.A., și Metrorex S.A., anularea parțială a hotărârii nr. 4 din 30 martie 2012, respectiv în partea referitoare la stabilirea despăgubirii pentru terenul situat în București, Calea x, lotul VII (256 mp), precum și stabilirea și obligarea pârâților la plata către ambii reclamanți, în cote egale, a despăgubirii datorate pentru exproprierea acestui teren, compusă din valoarea de circulație a imobilului (1.460.659,20 RON), actualizată cu rata inflației, începând cu data efectuării raportului de evaluare (30.04.2009), până la data plații efective, precum și din lipsa de folosință a imobilului (1,65 RON/mp/lună), calculată începând cu 1 august 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii; anularea parțială a hotărârii nr. 5 din 30 martie 2022, respectiv în partea referitoare la stabilirea despăgubirii pentru terenul situat în București, Calea x, 110 mp din lotul VI, precum și stabilirea și obligarea pârâților la plata către reclamantul A. a despăgubirii datorate pentru exproprierea acestui teren, compusă din valoarea de circulație a imobilului (627.627 RON), actualizată cu rata inflației, începând cu data efectuării raportului de evaluare (30.04.2009), până la data plății efective, precum și din lipsa de folosință a imobilului (1,65 RON/mp/lună), calculată începând cu 1 august 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii; obligarea pârâților la emiterea deciziei de expropriere a terenului situat în București, Calea x, lotul III (248 mp), precum și a hotărârii de stabilire în favoarea ambilor reclamanți (în cote egale) a despăgubirii datorate pentru exproprierea acestui teren, compusă din valoarea de circulație a imobilului (1.415.013,60 RON), actualizată cu rata inflației, începând cu data efectuării raportului de evaluare (30.04.2009), până la data plății efective, precum și din lipsa de folosință a imobilului (1,65 RON/mp/lună), calculată începând cu 1 august 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.

Prin încheierea de ședință din 2 noiembrie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă a dispus conexarea dosarului nr. x/2012 la dosarul nr. x/2011.

Prin încheierea de ședință din 7 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția necompetenței funcționale, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect, A calificat excepția inadmisibilității, ca fiind o apărare de fond. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, și Metrorex S.A. și a constatat că are calitate procesuală pasivă în cauză doar pârâtul Statul Român, prin Metrorex S.A..

Prin sentința nr. 1897 din 26 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte acțiunile conexe și a modificat în parte hotărârea nr. 4 din 30 martie 2012, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, stabilindu-le la suma de 867.785,728 RON, compusă din valoarea de circulație a terenului expropriat, în suprafață de 256 mp, situat în București, Calea x (lotul VII), în cuantum de 463.971,328 RON (calculată la valoarea de 415 euro/mp, raportat la cursul valutar din 15.03.2012), ce se va actualiza cu rata inflației de la 30 martie 2012, până la data plății efective, și din lipsa de folosință în cuantum de 403.814,40 RON, pentru perioada 1 august 2009 - 14 martie 2012 (calculată la valoarea de 1,65 RON/mp). A modificat în parte hotărârea nr. 5 din 30 martie 2012, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, și a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator reclamanților la suma de 372.876,68 RON, compusă din valoarea de circulație a terenului expropriat în suprafață de 110 mp, situat în București, Calea x (lotul VI), în cuantum de 199.362,68 RON (calculată la valoarea de 415 euro/mp, raportat la cursul valutar din 15 martie 2012), ce se va actualiza cu rata inflației de la 30 martie 2012, până la data plății efective, și din lipsa de folosință în cuantum de 173.514 RON, pentru perioada 1 august 2009 - 14 martie 2012 (calculată la valoarea de 1,65 RON/mp). L-a obligat pe pârât să emită decizie de expropriere pentru terenul în suprafață de 239 mp, situat în București, Calea x, sector 1 (lotul III), și hotărâre de stabilire a despăgubirii în cuantum de 745.150,982 RON, compusă din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 194 mp, în cuantum de 351.603,272 RON (calculată la valoarea de 415 euro/mp, raportat la cursul valutar din 15 martie 2012), ce se va actualiza cu rata inflației de la 14 martie 2012, până la data plății efective, din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 45 mp, în cuantum de 87.532,11 RON (calculată la valoarea de 438 euro/mp, raportat la cursul valutar din 21 iulie 2014), ce se va actualiza cu rata inflației de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, și din lipsa de folosință în cuantum de 306.015,6 RON, calculată pentru terenul în suprafață de 194 mp și pentru perioada 1 august 2009 - 14 martie 2012 (la valoarea de 1,65 RON/mp). L-a obligat pe pârât să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 5.700 RON.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, prin H.G. nr. 1003/25.06.2004, în conformitate cu Legea nr. 33/1994, a fost declarată de utilitate publică lucrarea de interes național "Racorduri la rețeaua de metrou din București, Tronson I: N. Grigorescu (Sălăjan) - Linia de Centură și Tronson II: Gara de Nord-Basarab-Laromet". Prin procesul-verbal din 22.04.2004, s-a consemnat rezultatul cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes național. Actul de declarare a utilității publice a fost publicat în ziarul C. din 07.05.2009 și s-a afișat la sediul Consiliului Local Sector 1 București, conform procesului-verbal nr. x/13.05.2009, precum și la sediul Consiliului Local Sector 3 București, conform procesului-verbal nr. x/13.05.2009.

La 13.05.2009, în baza dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 33/1994 și ale H.G. nr. 1003/2004, a fost afișată lista imobilelor ce urmau să fie expropriate.

Prin raportul de evaluare efectuat de expertul ANEVAR D., acreditat de Ministerul Justiției, s-a stabilit valoarea despăgubirilor, la 30 aprilie 2009, la suma de 322.129,50 RON, echivalentă a 77.000 euro (700 euro/mp).

Prin notificarea nr. x/06.05.2009 transmisă de pârât, a fost propusă reclamanților suma de 1.475.938,80 RON, cu titlu de despăgubire, pentru imobilul situat în București, Calea x, lotul III (248 mp) și lotul VII (256 mp). Prin notificarea nr. x/17.09.2009, a fost propusă reclamanților suma de 322.129,50 RON, cu titlu de despăgubire, pentru imobilul situat în București, Calea x, 110 mp din lotul VI.

În baza art. 14 din Legea nr. 33/1994, reclamanta B. și autorii reclamantului A. au formulat întâmpinări la aceste două notificări, prin care au solicitat stabilirea unei valori mai mari a despăgubirii, respectiv la nivelul valorii terenului pe piața liberă.

În baza art. 18 din Legea nr. 33/1994, prin hotărârile nr. 4/31.08.2009, nr. 9/31.08.2009 și nr. 12/23.11.2009, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor a respins întâmpinările, menținând despăgubirile propuse de expropriator, din actele depuse la dosar nereieșind că ar fi fost formulate contestații împotriva soluțiilor de respingere a întâmpinărilor.

Tribunalul a constatat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2010, expropriatorul a reluat procedura exproprierii în baza acestei noi legi, iar în luna februarie 2012 a propus o nouă valoare a despăgubirilor, respectiv suma de 64.140 RON pentru lotul VII, și suma de 27.560 RON pentru cei 110 mp din lotul VI, adică 250,54 RON/mp (58 euro/mp), sume care nu au fost acceptate de reclamanți, conform proceselor-verbale nr. x/29.03.2012 și nr. y/29.03.2012.

La 14.03.2012, Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Metrorex S.A., a emis decizia nr. 1/14.03.2012 de expropriere pentru întreg coridorul de expropriere, imobilele identificate în anexă trecând de drept în proprietatea statului și în administrarea Metrorex S.A.. Ca urmare a schimbării legislației, a fost modificată procedura de expropriere, realizându-se pentru întreg culoarul de expropriere, iar nu prin hotărâre individuală pentru fiecare imobil, cum se realiza anterior. Conform dispozițiilor art. 18-20 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul a emis hotărârile nr. 4/30.03.2012 și nr. 5/30.03.2012.

Prin hotărârea nr. 4/30.03.2012 au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 64.140 RON pentru imobilul în suprafață de 256 mp din lotul VII, situat în București, str. x, fără număr cadastral și fără carte funciară, iar prin hotărârea nr. 5/30.03.2012, au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 27.560 RON pentru imobilul în suprafață de 110 mp din lotul VI, situat în București, str. x, fără nr. cadastral și fără carte funciară. Deși procedura de expropriere a fost declanșată și pentru lotul III, expropriatorul nu a mai propus despăgubiri pentru lotul în suprafață de 248 mp.

În ceea ce privește aplicarea legii civile în timp, reclamanții au susținut că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 33/1994, deoarece erau în vigoare la momentul când a fost declarată lucrarea de utilitate publică (2004), iar pârâtul a susținut că se aplică dispozițiile Legii nr. 255/2010.

Tribunalul a constatat că Legea nr. 255/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 853/20.12.2010 și a intrat în vigoare la 23.12.2010. Potrivit art. 32 din această lege, "în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor se aplică prevederile prezentei legi". Așadar, prevederile acestei legi nu se aplică procedurilor de expropriere finalizate anterior intrării ei în vigoare, dar se aplică celor aflate în curs de desfășurare, existând norme tranzitorii în privința aplicării sale în timp. Având în vedere că nu a fost finalizată procedura de expropriere, declanșată în baza Legii nr. 33/1994, până la data intrării în vigoare a noii legi, 23.12.2010, reclamanții neacceptând cuantumul despăgubirilor și formulând întâmpinări, tribunalul a apreciat că este incidentă în cauză Legea nr. 255/2010, care era în vigoare la data emiterii deciziei de expropriere, când a operat transferul dreptului de proprietate. Conform art. 22 din Legea nr. 255/2010, "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate".

Analizând contestațiile formulate împotriva hotărârilor nr. 4 și 5 din 30 martie 2012, tribunalul a constatat că sunt întemeiate, întrucât, din raportul de expertiză în specialitatea topografie și din răspunsul la obiecțiuni, întocmite de comisia alcătuită din experții E., F. și G., a rezultat că suprafața expropriată din lotul VII este de 244 mp, din care suprafața de 62 mp este neafectată de utilitate publică și suprafața de 182 mp este afectată de utilitate publică.

Instanța nu a reținut că a fost expropriată doar suprafața de 244 mp, în raport de obiectul acțiunii care este o contestație împotriva hotărârii privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, emisă pentru suprafața de 256 mp. În ceea ce privește lotul VI, prin expertiză s-a reținut că are 248 mp, că suprafața expropriată este de 106 mp, din care 93 mp sunt neafectați de utilitate publică și suprafața de 13 mp este afectată de utilitate publică. Ca și în cazul lotului VII, a arătat că va avea în vedere întreaga suprafață reținută în hotărârea de stabilire a despăgubirilor, respectiv 110 mp, iar nu 106 mp, întrucât faptul că o anumită suprafață nu este afectată de utilitate publică nu are relevanță, deoarece instanța nu este învestită cu aprecierea oportunității exproprierii, aceasta având loc în anul 2012, printr-o decizie care nu a fost contestată.

Cu privire la valoarea de circulație a imobilelor, tribunalul a reținut că, în urma deciziei Curții Constituționale nr. 380/2015, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu trebuie avută în vedere valoarea de la momentul efectuării raportului de expertiză, ci de la momentul exproprierii. Întrucât exproprierea a avut loc prin decizia nr. 1/14.03.2012, a constatat că aceasta este data la care trebuie stabilită valoarea de circulație. În ceea ce privește lotul VII, conform opiniei majoritare a experților evaluatori H. și I., despăgubirea trebuie să se raporteze la valoarea de 415 euro/mp, reținându-se cursul valutar din 15.03.2012 și rezultând o valoare de circulație de 463.971,328 RON (256 mp/415 euro/mp/4,3672 RON). În ceea ce privește lotul VI, raportat la cursul valutar din 15.03.2012, a reieșit valoarea de circulație de 199.362,68 RON (110 mp/415 euro/mp/4,3672 RON).

Pentru ca reclamanții să primească aceeași valoare ca în anul 2012, având în vedere că valoarea de circulație se raportează la anul exproprierii, instanța de fond a arătat că legiuitorul a prevăzut posibilitatea actualizării sumei cu rata inflației. Potrivit practicii judiciare, în condițiile art. 1084 din C. civ. 1864, respectiv art. 1531 din C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009, despăgubirile civile trebuie să cuprindă atât pierderea efectivă (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cesans), astfel că este posibil cumulul între actualizarea creanței cu rata inflației și dobânda legală. Având în vedere că reclamanții au cerut actualizarea cu rata inflației, tribunalul a apreciat că se impune ca sumele ce reprezintă valoarea de circulație a imobilelor să fie actualizate cu rata inflației de la 30.03.2012 (când au fost emise hotărârile privind stabilirea despăgubirilor), până la data plății efective a acestor sume.

Conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 (în forma la data introducerii acțiunii), instanța de fond a reținut că acțiunea se soluționează potrivit prevederilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite la data întocmirii raportului de expertiză, iar la calcularea despăgubirilor experții și instanța vor ține seama și de daunele aduse proprietarului. Prin urmare, în prejudiciu trebuie inclusă și lipsa de folosință a imobilului. Chiar dacă nu s-ar reține că lipsa de folosință este datorată în baza acestui text de lege, aceasta se poate acorda pe temeiul răspunderii civile delictuale, care impune existența a patru condiții prevăzute indirect de art. 1357 din C. civ., și anume săvârșirea unei fapte ilicite, crearea unui prejudiciu, existența vinovăției în săvârșirea prejudiciului, precum și existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul suferit.

Pentru a fi angajată răspunderea Metrorex S.A. pe teren delictual, tribunalul a considerat că este necesar ca acesta să încalce o normă juridică sau de conviețuire socială, ce trebuie pedepsită prin antrenarea răspunderii sale și obligația de a repara prejudiciul cauzat.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, tribunalul a reținut că între reclamantul J. și Metrorex S.A. a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/2008, pentru o perioadă de 12 luni, începând cu 01.08.2008, până la 01.08.2009, pârâta obligându-se la plata unei chirii de 1,65 RON/mp/zi pentru folosința terenului în suprafață de 299 mp, ce a făcut obiectul notificării pentru expropriere. După expirarea acestei perioade contractuale și până la data exproprierii, reclamanții nu au mai primit contravaloarea chiriei, deși au fost lipsiți de folosința acestor terenuri, astfel că sunt îndreptățiți la contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 01.08.2009-14.03.2012. Instanța de fond a apreciat că, după data exproprierii, reclamanții nu mai sunt îndreptățiți la plata contravalorii lipsei de folosință, deoarece a operat transferul dreptului de proprietate, în raportul de expertiză reținându-se valoarea de 1,65 RON/mp/zi, doar că experții s-au raportat la un număr de zile mai mare. Față de un număr de 956 zile, aferent perioadei 01.08.2009-14.03.2012, rezultă că prejudiciul privind lipsa de folosință pentru lotul VII este în cuantum de 403.814,4 RON, iar pentru lotul VI este în cuantum de 173.514 RON.

În ceea ce privește lotul III, în lipsa deciziei de expropriere și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor, tribunalul a constatat că prin acțiunea modificată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de expropriere și a hotărârii de stabilire a despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafața de 248 mp, situat în București, Calea x.

Referitor la admisibilitatea obligării la emiterea deciziei de expropriere, instanța a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994, exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească. Potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, "în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă; în caz contrar, va dispune exproprierea totală". Astfel, a apreciat că exista posibilitatea legală prin care instanța putea să dispună exproprierea unei suprafețe de teren, în funcție de circumstanțele concrete.

Deși exproprierea declanșată ulterior emiterii notificărilor din anul 2009 a privit toate cele trei loturi de terenuri ce aparțineau reclamanților, iar contractul de închiriere din anul 2008 a vizat întreaga suprafață de teren, ulterior apariției Legii nr. 255/2010, au fost emise hotărâri privind stabilirea despăgubirilor doar pentru loturile VI și VII, nu și pentru lotul 3.

Cu toate că nu există hotărâre privind stabilirea despăgubirilor și în privința lotului nr. x, tribunalul a reținut că, din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni a rezultat că lotul III are o suprafață de 239 mp, din care a fost expropriată, în anul 2012, suprafața de 194 mp, din care 140 mp nu sunt afectați de utilitate publică, iar suprafața de 54 mp este afectată de utilitate publică. Din raportul de expertiză a mai reieșit că, din totalul suprafeței de 239 mp, nu a fost expropriată și nici nu este afectată de utilitate publică o suprafață de 45 mp, precum și faptul că "rețelele de apă, canal și electricitate sunt anterioare lucrărilor efectuate de Metrorex S.A., fiind situate în trama stradală Scărișoara, Carpați și Calea x, însă există și rețele ulterioare lucrărilor Metrorex S.A., respectiv subversarea către camera de sifonare, situate la sud de imobilul în cauză". Aceste concluzii au fost coroborate parțial cu expertiza întocmită de expertul K., care a confirmat că lotul III este afectat de lucrări de utilitate publică, fiind expropriat și înscris în IE 257627 cu adresa Calea x FN, iar conform extrasului de plan cadastral, acest teren a fost și este utilizat la accesul în zonă și indicat pe planul rețele edilitare existente pe amplasamentele imobilelor din Calea x, cele trei loturi intrând prin expropriere în proprietatea Statului. Tribunalul a apreciat concluziile experților ca fiind posibil plauzibile, deoarece, la 14.03.2012, Statul Român, prin Metrorex, a emis decizia nr. 1/14.03.2012 de expropriere pentru întreg coridorul de expropriere, imobilele fiind identificate în anexă, în care figurează patru imobile expropriate la adresa Calea x, specificându-se că nu există nr. cadastral și carte funciară, respectiv pozițiile 45-48.

Având în vedere concluziile comisiei de experți, s-a reținut că a operat exproprierea suprafeței de 194 mp din lotul III încă din anul 2012, chiar dacă este vorba despre o expropriere în fapt.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 33/1994, exproprierea nu poate fi hotărâtă decât după ce utilitatea publică s-a declarat. Cazurile de utilitate publică și procedura declarării acesteia sunt reglementate în art. 5-11 din Legea nr. 33/1994. Art. 6 reglementează care lucrări sunt considerate de utilitate publică. Conform art. 8, declararea utilității publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localități sau zone unde se intenționează executarea ei. Pentru a se face declarația de utilitate publică, se efectuează o serie de cercetări preliminarii de către delegațiile permanente ale consiliilor județene, cercetări care vor urmări dacă bunul poate face obiectul unei utilități publice, în sensul unei justificări a interesului local.

Tribunalul a reținut existența unei hotărâri prin care s-a declarat acest culoar ca fiind de utilitate publică încă din 2004, și că reclamanții se prevalează de un "bun actual", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, prima condiție impusă de jurisprudență fiind ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege.

S-a constatat că, în cauză, au fost parcurse etapele procedurale reglementate de Legea nr. 33/1994, astfel că se poate vorbi despre o expropriere de utilitate publică, mai ales că prin raportul de expertiză s-a concluzionat că a avut loc exproprierea suprafeței de 194 mp din lotul III prin hotărârea nr. 1/14.03.2012. S-a apreciat că prezenta cauză este similară, ca situație de fapt, cu hotărârile Burghelea c. României din 27 ianuarie 2009 și Vergu c. României din 11 ianuarie 2011, prin care instanța europeană a constatat că, în absența unui transfer de proprietate amiabil conform art. 4 din Legea nr. 33/1994 sau a parcurgerii de către pârâtă a procedurii reglementate de acest act normativ, procedură transparentă și, fără excepție, judiciară, prevăzută specific în acest sens, ocuparea în mod irevocabil a terenului reclamantului s-a făcut fără a se plăti, în prealabil, despăgubiri, deoarece nu există o hotărâre de declarare ca fiind de utilitate publică a terenului și nici de trecere în proprietatea publică a acestuia.

În ceea ce privește suprafața de 45 mp, care nu a fost expropriată, s-a reținut că este una redusă, neputând fi utilizată de reclamanți, mai ales că pe acest teren se regăsesc "rețelele de apă, canal și electricitate anterioare lucrărilor efectuate de Metrorex S.A., situate în trama stradala x, Carpați și Calea x, dar și rețele ulterioare lucrărilor Metrorex S.A., respectiv subversarea către camera de sifonare, situate la sud de imobilul în cauză". Astfel, această suprafață de teren nu poate fi utilizată potrivit destinației, raportat și la Normativul privind stabilirea zonei minime de siguranță, aprobat de Ministerul Transporturilor prin Ordinul nr. 187/17.05.1993, ce prevede necesitatea asigurării unei zone minime de siguranță, protecție și funcționalitate a rețelei de metrou.

Ca atare, tribunalul a apreciat că se impune a fi expropriată întreaga suprafață de 239 mp din lotul III (astfel cum s-a reținut în raportul de expertiză, chiar dacă în acte suprafața este de 248 mp), pârâtul urmând a fi obligat la emiterea deciziei de expropriere pentru terenul în suprafață de 239 mp (lotul III) și a hotărârii de stabilire a despăgubirii în cuantum total de 745.150,982 RON, compusă din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 194 mp, în cuantum de 351.603,272 RON (calculată la valoarea de 415 euro/mp, raportat la cursul valutar din 15.03.2012), ce se va actualiza cu rata inflației de la 14.03.2012, până la data plății efective, din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 45 mp, în cuantum de 87.532,11 RON (calculată la valoarea de 438 euro/mp, raportat la cursul valutar din 21.07.2014), ce se va actualiza cu rata inflației de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, și din lipsa de folosință în cuantum de 306.015,6 RON, pentru perioada 01.08.2009-14.03.2012 (calculată pentru terenul în suprafață de 194 mp, la valoarea de 1,65 RON/mp).

La stabilirea despăgubirilor, tribunalul a avut în vedere valoarea de 415 euro/mp pentru suprafața de 194 mp, expropriată în anul 2012, și valoarea de 438 euro/mp pentru suprafața de 45 mp, ce nu a făcut obiectul exproprierii, precum și cursul valutar din data raportului de expertiză.

În ceea ce privește actualizarea cu rata inflației, instanța a arătat că aceasta se va face de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât pentru lotul III nu a fost emisă hotărâre de stabilire a despăgubirilor, ci acestea se solicită a fi stabilite prin prezenta hotărâre. Referitor la lipsa de folosință, a arătat că aceasta se va calcula doar pentru suprafața de 194 mp, nu și pentru suprafața de 45 mp, deoarece aceasta nu a fost expropriată, iar reclamanții nu au fost împiedicați să o utilizeze.

Prin decizia nr. 411A din 17 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile formulate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de pârâtul Statul Român, prin Metrorex S.A. împotriva sentinței nr. 1897 din 26 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B.. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților de expropriator, pentru terenul expropriat în suprafață de 256 mp (lotul VII), situat în București, Calea x, la suma totală de 764.929 RON, compusă din suma de 361.115 RON, ce reprezintă valoarea terenului, actualizată cu rata inflației de la 30.03.2012, până la data plății, și din suma de 403.814,40 RON, reprezentând lipsa de folosință a terenului, calculată pentru perioada 01.08.2009 - 14.03.2012. A stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților de expropriator, pentru terenul expropriat în suprafață de 110 mp (lotul VI), situat în București, Calea x, la suma totală de 328.681 RON, compusă din suma de 155.167 RON, reprezentând valoarea terenului, actualizată cu rata inflației de la 30.03.2012, până la data plății, și din suma de 173.514 RON, constând în lipsa de folosință a terenului, calculată pentru perioada 01.08.2009 - 14.03.2012. A înlăturat din sentința civilă apelată dispoziția privind obligarea pârâtului la emiterea deciziei de expropriere și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor pentru terenul de 239 mp (lotul III). A stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților de expropriator, pentru terenul în suprafață de 239 mp (lotul III), situat în București, Calea x, la suma totală de 662.292,60 RON, compusă din suma de 273.657 RON, reprezentând valoarea terenului în suprafață de 194 mp, actualizată cu rata inflației de la 14.03.2012, până la data plății, din suma de 82.620 RON, reprezentând valoarea terenului în suprafață de 45 mp, actualizată cu rata inflației de la data pronunțării deciziei, până la data plății, și din suma de 306.015,60 RON, constând în lipsa de folosință a terenului în suprafață de 194 mp, calculată pentru perioada 01.08.2009 - 14.03.2012. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

Pentru a dispune astfel, curtea a aplicat dispozițiile art. 295 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, care instituie regula tantum devolutum quantum apellatum, reținând că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București a precizat, cu ocazia dezbaterilor din 17.02.2023, că nu mai susține criticile de apel privind contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor, ci doar motivul de apel referitor la valoarea despăgubirilor stabilite de către prima instanță.

Curtea a constatat că este nefondat motivul de apel invocat de pârâtul Statul Român, prin Metrorex S.A., referitor la respingerea excepției de netimbrare a capetelor de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a celor trei loturi de teren, menționând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 255/2010, ci cele ale art. 1, art. 14 și art. 20 din Legea nr. 146/1997, întrucât scutirea de taxă la care se referă art. 27 din Legea nr. 255/2010 se aplică pentru cererile privind înregistrarea, recepționarea documentațiilor cadastrale și serviciile aferente procedurii de intabulare, nu este aplicabilă în speță.

Instanța a reținut că, prin încheierea din 07.09.2012, tribunalul a constatat că acțiunea, în întregul său, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, raportându-se la dispozițiile art. 27 din Legea nr. 255/2010. În acord cu susținerile apelantului-pârât, curtea a reținut că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în privința capetelor de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor, întrucât scutirea de taxă la care se referă art. 27 din Legea nr. 255/2010 se aplică doar pentru "serviciile privind înregistrarea, recepționarea documentațiilor cadastrale și serviciile aferente procedurii de intabulare pentru terenurile necesare realizării obiectivelor de interes național, județean și local".

Cu toate acestea, a apreciat că este legală soluția primei instanțe de respingere a excepției netimbrării capetelor de cerere menționate, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 (forma în vigoare la data sesizării instanței, 05.12.2011).

Plecând de la prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010, conform cărora "dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994 (...), în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi", curtea a observat că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite", în acord cu literatura de specialitate și practica judiciară, contravaloarea lipsei de folosință intrând în noțiunea de "prejudiciu cauzat proprietarului", care face parte din despăgubirea cuvenită pentru expropriere.

Coroborând textele de lege incidente, instanța de apel a considerat că sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și capetele de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a celor trei loturi de teren, în baza art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, nefiind aplicabile prevederile art. 1, art. 14 și art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Curtea a apreciat că este nefondat motivul de apel ce a vizat calificarea, de către instanța de fond, a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea deciziei de expropriere ca fiind o apărare de fond, și omisiunea de a se pronunța asupra argumentelor expuse prin întâmpinare cu referire la acest aspect.

Instanța de apel a reținut că, prin întâmpinarea depusă la 08.06.2012, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii privind obligarea sa la exproprierea lotului III, susținând că, potrivit Legii nr. 255/2010, expropriatul are doar posibilitatea de a contesta cuantumul despăgubirii propuse, nu și de a formula cereri referitoare la măsura exproprierii.

Prin încheierea de ședință din 07.09.2012, prima instanță a calificat această excepție ca fiind o apărare de fond și, contrar susținerilor apelantului-pârât, nu a omis a analiza argumentele expuse în întâmpinare cu referire la acest aspect. Curtea a observat că, la paginile 15-16 din sentința apelată, prima instanță a analizat aspectul invocat de pârât, reținând că este admisibil capătul de cerere privind obligarea sa la emiterea deciziei de expropriere a lotului III, în urma coroborării dispozițiilor art. 1 cu ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în baza cărora există posibilitatea legală ca instanța de judecată să dispună exproprierea unei suprafețe de teren, în funcție de circumstanțele concrete, astfel că nu a reținut nesocotirea obligației de motivare a hotărârii judecătorești, impusă art. 261 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 și de art. 6 paragr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a arătat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 255/2010 (în forma în vigoare la data de 14.03.2012, când a fost emisă decizia de expropriere), "expropriator este statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean și municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local". În ceea ce privește procedura de expropriere, art. 4 din Legea nr. 255/2010 prevede că "etapele procedurii de expropriere sunt: a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean sau local; b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor; c) transferul dreptului de proprietate; d) finalizarea formalităților aferente procedurii de expropriere".

Referitor la sesizarea instanței, a arătat că aceasta poate fi făcută, exclusiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate, astfel cum prevede art. 22 din Legea nr. 255/2010:

"Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate".

A apreciat că nicio dispoziție a Legii nr. 255/2010 nu permite instanței de judecată ca, la cererea unei persoane care pretinde că terenul ce-i aparține ar trebui expropriat, să se substituie autorității executive competente, potrivit legii, și să efectueze sau să înlocuiască, prin hotărâre judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum acesta este reglementată de normele citate. În această materie, competențele instanței de judecată sunt limitate, în ipoteza în care este sesizată de persoana expropriată, exclusiv la cenzurarea cuantumului despăgubirii acordate pentru imobil.

Trimiterea pe care art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 o face la prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 vizează, exclusiv, stabilirea despăgubirii, astfel cum rezultă în mod expres din chiar conținutul său, legea specială prevăzând, la art. 34, că dispozițiile sale se completează corespunzător cu cele ale legii generale în materie, Legea nr. 33/1994, în măsura în care nu prevăd altfel.

Curtea a stabilit că, în cauză, nu pot fi incidente dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, întrucât expropriatorul nu a cerut exproprierea numai a unei părți din lotul III, iar proprietarul nu a cerut instanței exproprierea totală a acestui lot, astfel încât aceasta să poată aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, iar, în caz contrar, să poată dispune exproprierea totală, prima instanță aplicând greșit prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, ajungând la concluzia eronată că este admisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea deciziei de expropriere a lotului III și obligând în mod nelegal pârâtul la emiterea deciziei de expropriere pentru terenul în suprafață de 239 mp. În interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 255/2010, a apreciat că prima instanță nu putea să primească acest capăt de cerere, ci doar să analizeze dacă reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri și pentru această suprafață de teren, în contextul în care au susținut că lotul III a fost expropriat în fapt.

Instanța de apel a considerat că este nefondat motivul de apel invocat de pârât cu privire la faptul că prima instanță a reținut în mod greșit că lotul III a intrat în proprietatea statului prin expropriere, deși reclamanții au fost expropriați doar pentru 2 loturi din cele 7 loturi din care este compusă proprietatea de pe Calea x, respectiv lotul VI parțial (teren în suprafață de 110 mp, restul suprafeței de 146 mp rămânând în proprietatea intimaților-reclamanți), și lotul VII integral (teren în suprafață de 256 mp), lotul III nefiind expropriat și, prin urmare, nici afectat de utilitatea publică, nefiind înscris în coridorul de expropriere, fiind neîntrerupt în proprietatea reclamanților.

Curtea a constatat că, în anexa deciziei de expropriere nr. 01/14.03.2012 figurează înscrise patru imobile expropriate la adresa din Calea x, fără a fi identificate prin suprafață sau proprietar, iar, conform susținerilor pârâtului, necontestate de reclamanți, cele patru imobile expropriate sunt lotul I-teren în suprafață de 248 mp, avându-l ca proprietar pe L., lotul II-teren în suprafață de 248 mp, avându-l ca proprietar pe M., lotul VI parțial-teren în suprafață de 110 mp, avându-l ca proprietar pe intimatul-reclamant A., și lotul VII-teren în suprafață de 248 mp, avându-i ca proprietari pe intimații-reclamanți A. și B..

În ceea ce privește lotul VII-teren în suprafață de 248 mp, a reținut că a fost adoptată hotărârea nr. 04/30.03.2012, prin care s-au stabilit despăgubiri de 64.140 RON, ce au rămas consemnate în contul deschis de expropriator, pe seama și la dispoziția ambilor reclamanți, iar, referitor la lotul VI-teren în suprafață de 110 mp, a fost adoptată hotărârea nr. 05/30.03.2012, prin care s-au stabilit despăgubiri de 27.560 RON, ce au rămas consemnate în contul deschis de expropriator, pe seama și la dispoziția reclamantului A.. Coroborând aceste înscrisuri, curtea a reținut că, în ceea ce privește lotul III, nu a fost emisă decizie de expropriere și, pe cale de consecință, nici hotărâre de stabilire a despăgubirilor.

Cu toate acestea, în urma coroborării mijloacele de probă administrate în cauză (înscrisuri și expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie), a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect că, din suprafața totală a lotului III, a fost expropriată în fapt, în anul 2012, suprafața de 194 mp (din care suprafața de 54 mp este afectată de utilitate publică și suprafața de 140 mp nu este afectată), iar restul suprafeței de 45 mp nu a fost expropriată și nu este afectată de utilitate publică.

În cursul anului 2008, până la finalizarea formațiunilor de expropriere, reclamantul J. a încheiat cu Metrorex S.A. contractul de închiriere nr. x/01.08.2008, având ca obiect terenul în suprafață de 299 mp, din care suprafața de 124 mp reprezintă cota de 1/2 a locatarului din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 248 mp (lotul III), aspect ce rezultă din anexa 3 a contractului. De asemenea, și reclamanta B. a încheiat cu Metrorex S.A. contractul de închiriere nr. x/01.08.2008, ce a avut ca obiect terenul în suprafață de 252 mp, din care 124 mp reprezintă cota de 1/2 a locatarului din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 248 mp (lotul III), aspect ce rezultă din anexa 3 a contractului.

Exproprierea declanșată prin H.G. nr. 1003/25.06.2004 privind declararea utilității publice pentru lucrarea de interes național "Racorduri la rețeaua de metrou din București, tronson I: N. Grigorescu (Sălăjan) - linia de centură și tronson II: Gara de Nord-Basarab-Laromet" a privit toate cele trei loturi în discuție, inclusiv lotul III, împrejurare ce rezultă în mod clar din notificările nr. x/06.05.2009 și nr. y/17.09.2009. În mod particular, prin notificarea nr. x/06.05.2009, Metrorex S.A. le-a adus la cunoștință reclamanților că, în vederea realizării lucrării de interes național pentru care s-a declarat utilitatea publică prin H.G. nr. 1003/25.06.2004, lotul III urmează a fi expropriat și trecut în proprietatea Statului Român, context în care a propus și despăgubirile pentru imobilul afectat de expropriere, în raport de care reclamanții au formulat întâmpinare, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin hotărârea nr. 4/31.08.2009.

În planul de situație întocmit de N. S.R.L. la 12.09.2009, a fost redată cu claritate situația loturilor expropriate din imobilul situat pe Calea x, printre care loturile aflate în proprietatea reclamanților: lotul III-suprafața expropriată este de 248 mp (din care suprafața de 207 mp este afectată de utilitatea publică), lotul VI-suprafața expropriată este de 110 mp (restul suprafeței de 146 mp rămânând în proprietatea reclamanților), și lotul VII-suprafața expropriată este de 256 mp (din care suprafața de 242 mp este afectată de utilitatea publică).

După intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2010, Metrorex S.A. a emis notificările nr. x/10.02.2012 și nr. y/10.02.2012, în baza cărora au fost adoptate hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 04/30.03.2012 și nr. 05/30.03.2012, ce privesc doar lotul VII-teren în suprafață de 256 mp și lotul VI-teren în suprafață de 110 mp, nu și lotul III.

Cu toate că nu există decizie de expropriere și hotărâre privind stabilirea despăgubirilor și în privința lotului III, a apreciat că prima instanță a constatat corect, coroborând probele administrate în cauză, că din suprafața totală de 239 mp a lotului III, a fost expropriată în fapt suprafața de 194 mp (din care suprafața de 54 mp este afectată de utilitate publică și suprafața de 140 mp nu este afectată), restul suprafeței de 45 mp nefiind expropriată și nefiind afectată de utilitate publică.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în primă instanță de expertul K., lotul III este afectat de lucrări de utilitate publică, fiind utilizat la accesul în zonă și fiind indicat în planul de rețele edilitare existente pe amplasamentele imobilelor din Calea x, data înființării acestor rețele fiind decembrie 1989, astfel cum a atestat Metrorex S.A. prin adresa x/08.07.2015.

Contrar susținerilor pârâtului, a constatat că tribunalul nu a anulat raportul de expertiză întocmit de expertul menționat și nici nu l-a înlăturat din ansamblul probator al cauzei, din moment ce la pag. 16 din sentință a reținut că raportul de expertiză topografică întocmit de comisia formată din experții E., F. și G. se coroborează parțial cu raportul de expertiză întocmit de expertul K.. La termenul de judecată din 18.03.2016, având în vedere răspunsul la obiecțiuni, opinia expertului consilier din partea Metrorex S.A. și susținerile părților, prima instanță a dispus o nouă expertiză, în condițiile art. 212 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, care să fie efectuată de trei experți.

Conform raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în primă instanță de comisia formată din experții E., F. și G., loturile III, VI și VII sunt afectate de lucrări de utilitate publică, respectiv PLS Pod Constanța (adică galeria de metrou realizată în săpătură deschisă și folosită ca puț de lansare scuturi pentru construirea tunelelor circulare de metrou în subteran, conform explicațiilor date de Metroul S.A. prin adresa x/03.07.2017, însă a rămas o suprafață de 288 mp neafectată de utilități (hașurată cu roșu în anexa 1 la raportul de expertiză, fila x din vol. IV al dosarului de fond); rețelele electrice, de apă și canalizare sunt anterioare lucrărilor efectuate de Metrorex S.A., dar există și rețele edificate ulterior, respectiv subtraversarea către camera de sifonare, situate la sud de imobilul intimaților-reclamanți; Metrorex S.A. nu deține traseul subteran al rețelelor electrice, de apă și canalizare și nici nu are informații referitoare la data când acestea au fost construite și nu există utilități edificate pe imobilul intimaților-reclamanți în exteriorul PLS Pod Constanța.

În urma obiecțiunilor încuviințate de prima instanță la termenul din 06.10.2017, comisia de experți a întocmit o completare a raportului de expertiză, prin care a constatat următoarele: suprafața lotului III, rezultată în urma măsurătorilor, este de 239 mp, din care suprafața expropriată este de 194 mp (suprafața de 54 mp este afectată de utilitatea publică, iar suprafața de 140 mp nu este afectată de utilitatea publică), iar suprafața neexpropriată și neafectată de utilitatea publică este de 45 mp, conform planului de amplasament și identificare ce constituie anexa 3; suprafața lotului VI este de 248 mp, din care suprafața expropriată este de 106 mp (suprafața de 13 mp este afectată de utilitatea publică, iar suprafața de 93 mp nu este afectată de utilitatea publică), iar suprafața neexpropriată și neafectată de utilitatea publică este de 142 mp, conform planului de amplasament și identificare ce constituie anexa 4; suprafața lotului VII este de 258 mp, din care suprafața expropriată este de 244 mp (suprafața de 182 mp este afectată de utilitatea publică, iar suprafața de 62 mp nu este afectată de utilitatea publică), iar suprafața neexpropriată și neafectată de utilitatea publică este de 14 mp, conform planului de amplasament și identificare ce constituie anexa 5.

Coroborând aceste mijloace de probă, curtea a apreciat că prima instanță a reținut în mod temeinic faptul că, din suprafața totală a lotului III de 239 mp, a fost expropriată în fapt suprafața de 194 mp (din care suprafața de 140 mp este neafectată de utilitate publică și suprafața de 54 mp este afectată de utilitate publică), în timp de suprafața de 45 mp nu a fost expropriată și nu a fost afectată de utilitatea publică. Ca atare, nu a primit critica pârâtului, în sensul că raportul de expertiză întocmit de expertul K. este lipsit de coerență și nu lămurește cauza sub nicio formă, din moment ce prima instanță nu și-a fundamentat soluția exclusiv pe acest raport, ci l-a coroborat, corespunzător, cu înscrisurile aflate la dosar și cu raportul de expertiză teh