ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1383/2023

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Bacău, fiind declinată ulterior competența în favoarea Tribunalului Bacău, contestatorii A., B., C., D., D. și E., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bacău au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2979/06.12.2021 emisă de Primarul Municipiului Bacău.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău: Prin sentința civilă nr. 421 din 20 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost admisă excepției lipsei capacității procesuale de folosință, invocată de intimată prin întâmpinare, și, în consecință, a respins ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință acțiunea formulată de contestatori.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara: Prin decizia civilă nr. 967 din 19 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respins ca tardiv apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 421 din 20 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Bacău . A fost admis apelul formulat de reclamantele E., C., D. și D. împotriva aceleiași sentințe și a extins efectele admiterii acestui apel la reclamanta A.. A anulat sentința apelată și în rejudecarea cererii de chemare în judecată: A respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale de folosință. A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 967 din 19 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, reclamantele A., C., D., D., E. și B. prin mandatar F. au declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 ianuarie 2023.

Apărările formulate în cauză: Intimata-pârâtă Primăria Municipiului Bacău a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (28 decembrie 2021), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 27 septembrie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului. Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 967 din 19 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.