Decizia nr. 1329/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 414/2021 a Tribunalului Călărași

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Călărași, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Biroul Politic Local al Organizației Municipiului Călărași a B., să se dispună anularea deciziei nr. 4/25.02.2020 emisă de Biroul Politic Local al Organizației Municipiului Călărași a B..

Hotărârea Tribunalului Călărași Prin sentința civilă nr. 414 din 14 iunie 2021, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâții Biroul Politic Local al Organizației Municipiului Călărași al B. și B. și pe cale de consecință: a respins, ca lipsită de interes, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Biroul Politic Local al Organizației Municipiului Călărași al B.. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 1827A din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 414 din 14 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, ca nefondat.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate. Arată că este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. întrucât au fost aplicate greșit dispozițiile art. 18 alin. (2), art. 22 alin. (2) și art. 24 alin. (1) lit. f) din Statutul B. - articole adoptate în acord cu prevederile art. 4 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 14/2003.

Apărările formulate În termen procedural, intimatul - pârât Biroul Politic Local al Organizației Municipiului Călărași a B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Procedura în fața Înaltei Curți Prin rezoluția din data de 4 martie 2023, Completul nr. 4, învestit cu soluționarea recursului, a stabilit termen de judecată la data de 21 septembrie 2023, cu citarea părților, în ședință publică. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției de inadmisibilitate a recursului, invocată din oficiu, în baza dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele art. 21 alin. (2) și (4) din Legea nr. 14/2003 și cu statuările Curții Constituționale din cuprinsul deciziei nr. 530/2013. De asemenea, la acest termen, după deliberare, recurentul a comunicat, prin e-mail, note de ședință în sensul respingerii excepției inadmisibilității recursului motivat de faptul că art. 21 din Legea nr. 14/2003 prevede exercitarea căii de atac a apelului doar în cazul acțiunilor ce decurg din înregistrarea partidelor politice, contestațiile membrilor nefiind reglementate de acest text de lege. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recurentul - reclamant a supus controlului judiciar Decizia nr. 4 din 25 februarie 2023 emisă de Biroul Politic Local al Organizației Municipiului Călărași al B. - filiala Călărași prin care a fost admisă propunerea de încetare de drept a calității de membru al B., prin radiere, demersul juridic fiind întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 14/2003. Actul normativ, invocat ca temei de drept, prevede, la art. 16 alin. (3), că dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului. Legiuitorul nu a reglementat și o procedură judiciară de cenzurare a acestor acte. Acest text de lege a fost supus controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională, prin decizia nr. 530 din data de 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, l-a declarat neconstituțional, apreciind că aduce atingere substanței dreptului de acces la instanță și se află într-un raport evident antinomic cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. Înalta Curte reține că, urmare a deciziei de neconstituționalitate menționată anterior și față de lipsa unei proceduri speciale, pentru rațiuni de analogie, toate litigiile care vizează dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic revin spre soluționare instanțelor judecătorești de drept comun în materia partidelor politice. Aceasta întrucât Legea nr. 14/2003 reglementează, în materia constituirii partidelor politice, o procedură care implică instanțele de judecată și stabilește, în mod clar, că, sub aspectul competentei materiale, instanțele de drept comun sunt tribunalul, în primă instanță, și curtea de apel, în calea de atac a apelului. Astfel, legiuitorul a stabilit, la art. 21 din Legea nr. 14/2003, atât instanțele de drept comun în materia partidelor politice, cât și regimul juridic al căilor de atac, care implică exclusiv instanțele de fond, ale căror hotărâri nu sunt supuse examinării pe calea recursului. Doar sub aspect teritorial se aplică regulile de drept comun, respectiv cele instituite de art. 95 pct. 1 și art. 107 din C. proc. civ., instanțele competente fiind cele în a căror rază teritorială domiciliază/își au sediul părțile. În cauza pendinte, asupra raportului juridic dedus judecății s-au pronunțat Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 414 din 14 iunie 2021, ca primă instanță, și Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1827A din data de 14 decembrie 2021, ca instanță de apel. Or, în considerarea dispozițiilor legale menționate anterior, Înalta Curte reține că decizia instanței de apel este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă, așadar, că hotărârile definitive, pronunțate de instanțele de apel, nu sunt supuse recursului, o astfel de cale extraordinară de atac fiind inadmisibilă. Dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Persoana interesată are obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Dispozițiile instituite de legea fundamentală trebuie înțelese în sensul că liberul acces la justiție nu impune și accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, iar pentru altele, da, ceea ce reprezintă o expresie a principiului legalității căilor de atac. De altfel, aceasta este și viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei, dar și în alte cauze, în care a evidențiat faptul că Convenția Europeană a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale nu prevede obligativitatea parcurgerii tuturor treptelor jurisdictionale. Art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude calea de atac a recursului in anumite litigii, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și/sau evitarea aglomerării instanțelor de recurs. În consecință, în raport de conținutul dispozițiilor legale menționate anterior, se constată că recursul declarat de recurentul reclamant este inadmisibil. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1827A din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.