Decizia nr. 1167/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 12/2022 a Tribunalului Mehedinți

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. și Sindicatul Europol - filiala Județului Mehedinți solicitând să se constate săvârșirea de către pârât a unei fapte juridice ilicite constând în publicarea postării pe pagina de Facebook a sindicatului unde deține funcție de conducere, prin care i-au fost aduse semnificative prejudicii de imagine, fiindu-i afectată reputația, demnitatea, onoarea si viața personală, să fie obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 100.000 de euro, reprezentând daune morale ca urmare a atingerilor aduse imaginii, reputației, demnității, onoarei si vieții personale și să fie obligat pârâtul la publicarea pe cheltuiala sa a hotărârii pronunțate în cauză într-un ziar de circulație locală si națională și să fie obligat pârâtul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți Prin sentința civilă nr. 12 din 14 februarie 2022 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. și a fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Sindicatul Europol - Filiala Județului Mehedinți.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 319 din 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 12 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a obligat apelantul -reclamant către intimații pârâți B. și Sindicatul Polițiștilor Europol Filiala Județului Mehedinți la câte 2.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus și a anulat, ca netimbrat, apelul incident formulat de pârâtul B..

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 319 din 5 octombrie 2022, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de apel nu a motivat hotărârea prin prisma respingerii cererii față de pârâtul Sindicatul Europol în contextul, în care postarea a fost realizată pe pagina de Facebook a acestui pârât. De asemenea, recurentul arată că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât a reținut incidența prevederilor art. 1481 alin. (1) C. civ. Invocând prevederile art. 72 C. civ. și Decizia nr. 1576/7.12.2011 a Curții Constituționale, recurentul susține că platforma Facebook reprezintă un spațiu public și simpla publicare a unui comentariu negativ poate da naștere unei acțiuni civile în daune, iar demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi, chiar dacă pârâții au calitatea de polițiști. Susține recurentul că instanța de apel a aplicat, în mod gresit, dispozitiile art. 358 C. proc. civ. referitoare la neprezentarea pârâtului la interogatoriu și sancțiunea pe care o poate aplica instanța coroborând lipsa nejustificată la interogatoriu cu celelalte probe existente la dosar. În aplicarea dispozițiilor art. 479 alin. (2) și art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a dispus emiterea unei adrese către intimatul-pârât Sindicatul Europol, însă față de răspunsul comunicat la dosar privind existența unui număr de 6 profile Facebook atribuite pentru gestionarea paginii, era necesar ca instanța de apel să întreprindă toate demersurile necesare și utile în vederea aflării adevărului și lămuririi aspectului referitor la persoanele, cărora le aparțin cele șase profile Facebook. Pretinde recurentul că intimatul B., prin întâmpinarea și, prin apărările invocate, a recunoscut implicit că îi aparține conținutul postării, acesta ocupând o funcție de conducere în cadrul Sindicatului Europol, Filiala Mehedinți. Recurentul susține că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 10 paragraful 2 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului, art. 1349, art. 1357, art. 253 alin. (4), art. 252, art. 70, art. 72 C. civ. Referitor la condiția legală de admisibilitate a răspunderii civile delictuale vizând vinovăția pârâtului, recurentul arată că în jurisprudența CEDO (cauza D.A. împotriva Estoniei - hotărârea din 10 octombrie 2013, cauza Ózturk împotriva Turciei, Hotărârea Marii Camere din anul 1999) responsabilitatea pentru publicarea unor afirmații defăimătoare la adresa unei persoane revine în primul rând persoanei care face posibilă aducerea la cunoștință publică a acestor informații. Invocând prevederile art. 30 alin. (6) și alin. (7) din Constituția României, recurentul arată că instanța de apel trebuia să rețină că pârâtul Sindicatul Europol a permis utilizarea pe profilul său de Facebook a unor expresii jignitoare, de natură a discredita recurentul, a urmărit atingerea adusă onoarei și demnității acestuia, încălcându-i dreptul la propria imagine. Față de motivele invocate, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză Intimatul Sindicatul Europol Filiala Județului Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului arătând că motivele invocate nu pot fi subsumate motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel sunt motivate și nu cuprind considerente contradictorii. Referitor la dispozițiile art. 358 C. proc. civ., intimatul susține că acestea nu reprezintă norme imperative, care să oblige instanța să facă aplicarea acestora, iar modalitatea în care apreciază asupra prezumției simple de recunoaștere tacită reprezintă un aspect de apreciere a probelor. Relativ la încălcarea dispozițiilor legale invocate de către recurent, intimatul învederează că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului arătând că motivele invocate nu pot fi subsumate motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Totodată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normele de drept material invocate de către recurent, sens în care învederează că recurentul nu a făcut dovada că intimatul ar fi săvârșit fapta imputată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. II.1. Cu titlu preliminar, în ceea ce privește criticile de nelegalitate ale deciziei atacate referitoare la încălcarea normelor de drept procesual, respectiv art. 22 alin. (2) și art. 358 C. proc. civ., Înalta Curte reține că susținerile recurentului sunt susceptibile de încadrare în motivul de recurs înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (și nu în motivele de casare indicate în memoriul de recurs, art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.). Criticile formulate au, însă, caracter nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., " (…) judecătorul este în drept (...) să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc". Rezultă din cele de mai sus că, atunci când este necesar să decidă cu privire la probele ce trebuie administrate în vederea aflării adevărului, legea îi recunoaște judecătorului un drept de apreciere, acesta având prerogativa de a analiza, în concret, raportat la obiectul și particularitățile procesului, care dintre probele propuse de părți sunt pertinente, concludente și legale, precum și a oportunității administrării anumitor probe, în funcție de situația particulară a fiecărei cauze în parte. Recurentul reproșează instanței de apel faptul că ar fi încălcat principiul aflării adevărului, întrucât nu a dispus din oficiu completarea răspunsului comunicat la dosar de către Sindicatului Europol cu informații privind autorul postării aflate pe pagina rețelei de socializare a Sindicatului Europol, în contextul în care intimatul a precizat că există un număr de 6 profile Facebook atribuite pentru gestionarea paginii. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, la termenul din 6 septembrie 2022, instanța de apel a dispus, din oficiu, emiterea unei adrese către intimatul-pârât Sindicatul Europol cu mențiunea de a preciza "dacă pârâtul B. este persoană desemnată sau împuternicit pentru administrarea contului de facebook al Sindicatului, dacă acesta are permisiunea Sindicatului Europol Filiala Județului Mehedinți, de a accesa pagina de facebook și de a posta pe aceasta. De asemenea să se comunice dacă sunt alte persoane, care este numărul acestora care administrează și accesează pagina de facebook fără a ne comunica însă numele persoanelor respective." Din cuprinsul încheierii de la termenul din 6 septembrie 2022 reiese că reprezentantul convențional al apelantului-reclamant și-a exprimat acordul fără rezerve cu privire la proba pusă în discuție de către instanță, din oficiu (ce limitează ab initio informațiile la persoana pârâtului, instanța precizând, în mod expres, că răspunsul nu va cuprinde numele persoanelor, care administrează și accesează pagina Facebook, dacă persoana desemnată nu este pârâtul). Răspunsul Sindicatului Europol Filiala Județului Mehedinți, astfel cum a fost completat la solicitarea expresă a reclamantului formulată la termenul din 5 octombrie 2022, a fost depus la dosar și comunicat reprezentantului convențional al apelantului-reclamant, iar acesta nu a solicitat emiterea unei alte adrese în vederea comunicării unor informații suplimentare. În acest context, este de menționat faptul că instanța are dreptul, iar nu și obligația de a administra probe din oficiu, aspect ce rezultă din art. 254 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora " (…) părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii", de vreme ce procesul civil este un proces al intereselor private, guvernat de principiul disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ. În aprecierea îndatoririi judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10 C. proc. civ., potrivit cărora părțile au obligația să își probeze pretențiile și apărările. De aceea, chiar dacă este adevărat că judecătorul are obligația, circumstanțiată de prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. de a afla adevărul, o atare obligație nu poate fi adusă la îndeplinire prin încălcarea regimului juridic al probelor sau al principiului disponibilității. Din corelarea prevederilor art. 22 alin. (2) teza finală cu cele ale art. 10 alin. (1) C. proc. civ. rezultă fără dubiu că judecătorul nu trebuie să se substituie părților sau să suplinească automat pasivitatea părții, care pretinde sau se apără. Pe cale de consecință, în condițiile în care reclamantul nu a administrat și nu a solicitat a fi administrate- nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de apel -probe privind identificarea persoanei desemnate sau împuternicite pentru administrarea contului de Facebook al intimatului, iar Curtea de Apel Craiova a apreciat că probele administrate au fost suficiente pentru soluționarea cauzei, nu a fost încălcat principiul rolului activ sau principiul aflării adevărului, prin nedispunerea din oficiu a acestei probe. În legătură cu aplicarea prevederilor art. 358 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul nu indică nici un argument concret în sprijinul criticii privind încălcarea acestei norme de procedură prin raportare la considerentele hotărârii recurate. Așa cum a reținut, în mod corect, curtea de apel în considerentele hotărârii atacate, interpretarea atitudinii părții în sensul art. 358 C. proc. civ. este o facultate și nu o obligație a instanței de judecată, putând fi administrate alte dovezi în completarea probatoriului prin care să se poată stabili împrejurările reale ale cauzei, iar în acest sens au procedat instanțele de fond. Împrejurarea că instanța de apel nu a aplicat sancțiunea prevăzută de legiuitor constând în calificarea lipsei la interogatoriu, ca fiind o mărturisire completă, ci numai un început de dovadă scrisă nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 358 din C. proc. civ., ci, din contră, o aplicare corectă a acestora, având în vedere probatoriile administrate în cauză. Astfel, în condițiile, în care au fost administrate și alte probe în cauză, respectiv proba testimonială și proba cu înscrisuri, din analiza cărora instanța de apel a decelat lipsa faptei icilite a intimaților, ca element al răspunderii civile delictuale, nu putea acorda lipsei la interogatoriu relevanța juridică a unei mărturisiri depline, așa cum pretinde recurentul. Față de argumentele din cuprinsul memoriului de recurs, Înalta Curte amintește că instanța de recurs are a răspunde doar criticilor de nelegalitate, nu și celor de netemeinicie (prin care recurentul pretinde greșita stabilire a circumstanțelor de fapt ale cauzei, rezultat al aprecierii eronate a probatoriilor administrate, faptul că instanța a dat/nu a dat relevanță anumitor probe), întrucât stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond. În consecință, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac părților nu le este permis să pretindă instanței de recurs reevaluarea probatoriilor și stabilirea unei situații de fapt diferită de cea stabilită de judecătorii fondului, întrucât o astfel de chestiune excedează controlului ce poate fi exercitat în calea recursului. II.2. Analizând susținerile reclamantului subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu referire la carențele de motivare ale deciziei recurate și la invocarea unor motive străine de natura pricinii, se constată că sunt nefondate. Sub un prim aspect, recurentul pretinde că decizia nr. 319 din 5 octombrie 2022 nu cuprinde considerentele, care au condus la respingerea apelului în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Europol Filiala Județului Mehedinți. Or, din lecturarea hotărârii atacate (pagina 9) reiese că instanța de apel a validat raționamentul primei instanțe privind lipsa probării faptei ilicite a acestui pârât, în contextul în care singurul fapt invocat de către reclamant privește permisiunea acordată pârâtului B. de a efectua postarea din 23.09.2021. Nu i se poate asocia un viciu de nemotivare raționamentului instanței de apel întrucât, față de circumstanțele reținute, ce valorează, fiecare în parte, factori cauzali în producerea deznodământului, Curtea de Apel Craiova a expus coerent și neechivoc motivele pentru care nu a putut stabili situația de fapt expusă de reclamant în contextul în care s-a reținut că pârâtul B. nu a efectuat postarea din 23.09.2021, astfel că nu a fost dovedită nici fapta conexă imputată intimatului Sindicatul Europol Filiala Județului Mehedinți de a-i fi permis respectivului pârât să posteze pe pagina sa de socializare. Pe cale de consecință, contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a argumentat, atât în fapt, cât și în drept soluția adoptată, în raport de starea de fapt constatată în cauză, de obiectul dedus judecății și de limitele învestirii instanței prin cererea de chemare în judecată și motivele de apel. Critica recurentului privind aplicarea prevederilor art. 1481 alin. (1) C. civ. nu se plasează sub incidența ipotezei de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizând invocarea unor motive străine de natura pricinii. Ipoteza unor motive străine de natura pricinii implică existența unor considerente, care nu se reflectă în dispozitiv. În cauză, instanța de apel a făcut referire la dispozițiile art. 1481 alin. (1) C. civ. în expunerea raționamentului juridic privind calificarea obligației de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale persoanei ca fiind o obligație de rezultat, în analizarea principiului reparației integrale a prejudiciului și a lipsei îndeplinirii condițiilor fundamentale ale răspunderii civile delictuale. Motivele, care au stat la baza pronunțării deciziei atacate, nu sunt străine de probatoriul administrat în cauză, iar în considerentele hotărârii se regăsesc, într-o manieră de expunere clară și precisă, argumentele decisive, care fundamentează și explică dispozitivul hotărârii. Decizia conține situația de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Prin urmare, nu se poate susține că instanța nu a respectat exigențele de motivare impuse de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ.. Împrejurarea că recurentul - reclamant nu este de acord cu motivarea instanței de apel, sub aspectul soluției, nu echivalează cu o nemotivare sau cu analizarea unor motive străine de natura pricinii și nu determină incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., critica întemeiată pe aceste dispoziții legale urmând a fi respinsă ca nefondată. II.3. O altă critică a recurentului-reclamant circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin1 pct. 8 C. proc. civ. vizează pronunțarea hotărârii cu greșita interpretare/aplicare a prevederilor art. 10 paragraful 2 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului, art. 1349, art. 1357, art. 253 alin. (4), art. 252, art. 70, art. 72 C. civ. Critica este nefondată. Reclamantul s-a adresat instanței cu o acțiune prin care, în esență, acuzând prejudicii de imagine, ale demnității și reputației sale, aduse de pârâtul B. prin postarea publicată la data de 23.09.2021 pe o rețea de socializare a pârâtului Sindicatul Europol Filiala Județului Mehedinți, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, precum și obligarea pârâtului la publicarea pe cheltuiala sa a hotărârii pronunțate în cauză într-un ziar de circulație locală și națională. În motivarea cererii, reclamantul a indicat acțiunea pârâtului B. de a face publică postarea din 23.09.2021, iar fapta imputată pârâtului Sindicatul Europol Filiala Județului Mehedinți constă în exprimarea acordului privind publicarea postării pe platforma de socializare, pe care o deține. Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, apreciind, în esență, că acțiunea formulată de reclamant impune verificarea în cauză a întrunirii cerințelor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, iar o primă condiție impusă de art. 1349 C. civ. este reprezentată de săvârșirea faptelor ilicite imputate pârâților, în privința căreia a apreciat că nu s-a probat. Această soluție a fost confirmată de către instanța de apel, care a apreciat că nu se poate reține existența faptelor ilicite imputate pârâților, prin raportare la probele administrate în cauză. Astfel, a reținut Curtea de Apel Craiova că nu s-a dovedit că pârâtul B. a publicat postarea în data de 23.09.2021 pe pagina de Facebook a intimatului Sindicatul Europol Filiala Județului Mehedinți- și, pe cale de consecință, nu s-a probat nici fapta conexă imputată acestui pârât. Apelantul-pârât nu avea calitatea de administrator al paginii intimatului-pârât și nici permisiunea de a o accesa și de a posta de pe aceasta. Din lecturarea cererii de recurs, reiese că, deși se reclamă încălcarea și greșita aplicare a unor norme de drept material indicate formal de către recurent, criticile tind, în cea mai mare parte, să susțină aspecte de netemeinicie, făcând referire la stabilirea situației de fapt. Față de aceste argumentele expuse în memoriul de recurs și de evaluarea instanței de apel circumstanțelor factuale ale cauzei (exclusă din analiza recursului, a cărui judecată este subordonată exclusiv aspectelor de legalitate), Înalta Curte, ca instanță de recurs, nu poate proceda la a cenzura sau modifica aceste rețineri, deoarece aceasta ar însemna să reaprecieze probele administrate pentru a stabili o altă stare de fapt, ceea ce legea nu îi îngăduie. În acest context, procedând la verificarea analizei instanței de apel, prin prisma dispozițiilor legale pretins a fi încălcate (art. 10 paragraful 2 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului, art. 1349, art. 1357, art. 253 alin. (4), art. 252, art. 70, art. 72 C. civ.), Înalta Curte apreciază ca fiind corectă statuarea instanței de apel conform căreia faptele deduse judecății nu impun sancționarea pârâților. Pentru a fi angajată răspunderea pârâților în temeiul art. 1357, art. 1349 C. civ., se impunea ca reclamantul să dovedească, în persoana fiecărui pârât, întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale: săvârșirea faptei ilicite, existența unui prejudiciu propriu, vinovăția celui care a provocat prejudiciul și existența raportului de cauzalitate între fapta produsă și prejudiciul pretins. Întrucât faptele invocate de către reclamant nu au fost dovedite, se constată că raționamentul juridic expus în decizia contestată nu relevă o aplicare greșită a normelor invocate de recurent și nici a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care să determine concluzia că poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală, astfel cum a susținut recurentul. Cum criticile au fost găsite ca lipsite de fundament de instanța de control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 319 din 5 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. îl va obliga pe recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât Sindicatul Europol Filiala Județului Mehedinți a sumei de 4.000 RON și la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat, conform dovezilor de plată depuse la dosar, respectiv Factura seria și nr. x/12.06.2023 și extras cont, precum și Factura seria și nr. x/12.06.2023 și chitanta seria x nr. x/12.06.2023 .