ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 546/2020

Ședința publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. de mai sus, astfel cum a fost modificată, reclamanta A., în calitate de succesor în drepturi al S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.), prin reprezentant convențional, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 18 punct 4 lit. a) din Legea nr. 554/2004, după epuizarea fazei procedurii prealabile, solicită a se dispune funcție de probatoriul propus a se administra, anularea Deciziei de impunere nr. x și a Raportului de inspecție fiscală nr. x, ambele încheiate de către DGFP Brașov la data de 14.05.2013, precum și a obligațiilor fiscale stabilite prin acestea în sarcina aceasteia, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017, a dispus următoare:

"Admite în parte acțiunea astfel cum a fost modificată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele AJFP Brașov și ANAF și în consecință:.

Anulează decizia dată în soluționarea contestației administrative nr. 336/28.10.2014 emisă de către ANAF.

Obligă pârâta ANAF să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/14.05.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/14.05.2013, ambele emise de AJFP Brașov.

Obligă intimata ANAF la plata către reclamanta A. a sumei de 100 RON constând în cheltuieli de judecată."

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, dar și împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2015 a declarat recurs recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 336/28.10.2017 privind soluționarea contestației depusă de A., fost administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L. și respingerea obligației ANAF de a soluționa pe fond contestația administrativă formulată de intimată, menținându-se celelalte dispoziții.

În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut recurenta - pârâtă că, în cauză, a invocat în baza art. 245 din C. proc. civ. coroborat cu art,1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Brașov, având in vedere că intimata A. a solicitat anularea Deciziei nr. 336/28.10.2014 privind soluționarea contestației, emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Directia Generala de Soluționare a Contestațiilor.

Conform art. 209 alin. (1) lit. a) si lit. c) din Codul de Procedura Fiscală contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, se soluționează de structura specializata de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror raza teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii. Pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorii vamale, accesoriii ale acestora si măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane RON si de Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF pentru contestațiile care au ca obiect taxe,etc î cuantum de 5 milioane de RON sau mai mare.

Având în vedere că Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluționarea contestației a fost emisă de Agenția Naționala de Administrare Fiscala-Directia Generala de Soluționare a Contestațiilor si nu de AJFP Brașov și față de textele legale invocate, solicită admiterea excepției si respingerea cererii de chemare în judecată modificată, față de Administrația Judetena a Finanțelor Publice Brașov, ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasivă .

În cadrul unei alte critici, recurenta mai susține că, prin Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluționarea contestației, emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala-Directia Generala de Soluționare a Contestațiilor s-a dispus respingerea contestației formulata de intimata A. în calitate de fost administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L. -radiată, împotriva Deciziei de impunere nr. x/14.05.2013, ca fiind depusa de o persoana lipsita de calitatea de a contesta.

Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, S.C. B. S.R.L. este radiata începând cu data de 03.04.2013, motivul radierii fiind închiderea procedurii falimentului.

Conform art. 205, alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscala, republicată,cu modificările ulterioare "Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră ca a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia".

Consideră recurenta că intimata A., în calitate de fost administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L., nu poate formula contestație împotriva unui act administrativ fiscal care nu a fost emis pe numele ei, ci în sarcina persoanei juridice S.C. B. S.R.L., fiind lipsita de calitate procesuală.

Potrivit pct. 12.1, lit. b) din OPANAF nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală, " Contestația poate fi respinsa ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta în situația în care aceasta este formulată de o persoana fizica sau juridica lipsita de calitate procesuala".

Având în vedere aceste dispoziții, susține recurenta că trebuie reținut că intimata, în calitate de fost administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L. este lipsită de calitate procesuală activă, neputand formula contestație împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. x/14.05.2013 emisa de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, invocând două motive de nelegalitate și anume:

- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.);

- când hotărârea pronunțată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

In dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susține recurenta că, față de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., motivarea instanței de fond este inexistentă în opinia sa, fiind lacunară și, sub anumite sesizări lipsește cu desăvârșire. Considerentele sau motivele de fapt si de drept reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătorești.

Deși motivarea trebuie sa fie clară, precisa si necontradictorie, astfel încât din ea sa rezulte justețea soluției pronunțate, din considerentele hotărârii criticate nu rezulta sub nici un aspect motivele care au constituit baza luării acestei hotărâri, exprimată în considerentele hotărârii, singura mențiune fiind în sensul că reclamanta, asociat unic al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula contestația administrativă, întrucât potrivit art. 237

1

din Legea nr. 31/1990 răspunderea asociatului unei societăți comerciale se întinde și după dizolvarea sau lichidarea societății între aceleași limite ca pe durata funcționarii acesteia.

Susține recurenta că, o motivare corectă presupune: cunoașterea dosarului; răspunsuri precise la toate capetele de cerere si la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate in cauza, ceea ce în speța de față se poate observa ca nu s-a întâmplat.

În cadrul celei de-a II-a critici, recurenta arată că, în mod greșit retine instanța faptul ca reclamanta, asociat unic al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula contestația administrativa, întrucât potrivit art. 237

1

din Legea nr. 31/1990 răspunderea asociatului unei societăți comerciale se intinde și după dizolvarea sau lichidarea societății între aceleași limite ca pe durata funcționarii acesteia și, ca o consecință, obliga autoritatea recurentă sa soluționeze pe fond contestația administrativă.

Contestația formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/14.05.2013, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/14.05.2013 încheiat de D.G.F.P Brașov, emisă în sarcina S.C. B. S.R.L., este depusă de A. în calitate de fost asociat unic și administrator al societății, așa cum rezultă din cuprinsul contestației.

Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/14.05.2013 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/14.05.2013 încheiat la S.C. B. S.R.L. de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, a fost comunicată societății în conformitate cu prevederile art. 44 afin .3 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin publicare pe pagina web a A.N.A.F a anunțului nr. x/05.06.2013 privind emiterea actului administrativ fiscal la data de 05.06.2013, fiind considerată comunicată potrivit legii la data de 21.06.2013.

Potrivit informațiilor furnizate de ORC, S.C B. S.R.L. este radiată începând cu data de 03.04.2013, motivul radierii fiind închiderea procedurii falimentului.

Conform prevederilor art. 205, alin. (2) din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia."

Astfel, A. a formulat contestație împotriva unui act administrativ fiscal, respectiv Decizia de impunere nr. x/14.05.2013 emisă de organele de control din cadrul DGFP Brașov în sarcina unei persoane juridice, respectiv S.C. B. S.R.L., în calitate de fost administrator și asociat unic al respectivei societăți, nefiind astfel îndeplinite condițiile procedurale prevăzute de lege.

Consideră că A., în calitate de fost administrator și asociat unic al S.C B. S.R.L., nu poate formula contestație împotriva unui act administrativ fiscal ce nu a fost emis pe numele ei, ci în sarcina persoanei juridice S.C B. S.R.L., fiind lipsită de calitate procesuală.

La pct. 12.1 lit. b) din O.RA.N.A.F. nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se prevede: "12.1. Contestația poate fi respinsă ca:

b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situația în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;"

Având în vedere dispozițiile legale invocate anterior, reiese faptul că A., fost administrator si asociat unic al S.C B. S.R.L., este lipsită de calitate procesuală activă, neputând formula contestație împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/14.05.2013 emisă de organele de control din cadrul DGFP Brașov, întrucât această calitate aparține reprezentantului legal al S.C B. S.R.L..

S.C B. S.R.L., este o persoană juridică radiată la data emiterii Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/14.05.2013, contestate, respectiv începând cu data de 03.04.2013.

Potrivit art. 1 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată:

"(1) In vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți cu personalitate juridică, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.

(2) Societățile prevăzute la alin. (1) cit sediul în România sunt persoane juridice române." iar potrivit art. 41 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Societatea este persoana juridică de la data înmatriculării în registrul comerțului."

De asemenea, art. 200 din Legea nr. 287/17.07.2009 privind C. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede:

"(1) Persoanele juridice sunt supuse înregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare.

(2) Prin înregistrare se înțelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalității juridice sau al luării în evidență a persoanelor juridice legal înființate, după caz. " iar la art. 251 din același act normativ, se stipulează că:

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."

Apreciază recurenta că, în cauză sunt incidente și prevederile art. 17 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport. Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.

In temeiul acestor prevederi legale, îndeplinirea formalităților de constituire, în condițiile legii, "învestește" societatea comercială cu personalitate juridică.

Societatea comercială, ca orice persoană juridică are capacitate juridică, participă la circuitul civil și dobândește dreptul de a sta în instanță pentru a-și apăra interesele.

Aceste drepturi subzistă până la momentul când societatea este radiată. Astfel, se reține că o societate comercială ia naștere în momentul înmatriculării în Registrul Comerțului și încetează la momentul radierii sale de la Oficiul Registrului Comerțului.

Având în vedere cele prezentate rezulta că de la data radierii, societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a-și exercita drepturile și obligațiile, își pierde capacitatea procesuală de folosință și de exercițiu, nu mai subzistă ca subiect de drept fiind lipsită de "legitimatio ad causam ".

Deopotrivă, solicită a se respinge cererea de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației fiscale, iar, în subsidiar, solicită a se face aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la complexitatea cauzei și a activității depusă în dosar.

In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței civile nr. 103/2017, pronunțata de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ si fiscal, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În drept, recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A., în calitate de succesor în drepturi ai S.C. B. S.R.L., a formulat întâmpinări împotriva celor două recursuri promovate de autoritățile publice recurente, solicitând respingerea acestora și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Niciuna din cele două recurente - pârâte nu a formulat Răspuns la întâmpinările depuse de intimata - reeclamantă, deși acestea le-au fost comunicate în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție, completul învestit cu soluționarea dosarului a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 04 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce privește recursul promovat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, instanța de control judiciar constată următoarele:

Într-o primă critică aceasta a atacat încheierea de ședință pronunțată de instanța de fond la data de 08.01.2015, fiind nemulțumită de soluția dată de instanță cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această autoritate, în sensul respingerii acestei excepții.

În cadrul recursului recurenta - pârâtă susține în esență că nu are calitate procesuală pasivă de a sta în procesul de față, dat fiind faptul că Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluționarea contestației a fost emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și nu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, apreciind deopotrivă că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte constată ca fiind greșită această susținere, în considerarea faptului că recurenta nu are în vedere obiectul cauzei dedusă judecății de către reclamantă, care nu vizează doar Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluționarea contestației, emisă, într-adevăr, de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ci și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x și, implicit Raportul de inspecție fiscală nr. xnr. 298, ambele emise la data de 14.05.2013 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Instanța de control judiciar analizând actele și lucrările dosarului de fond constată că, prin cererea inițială de chemare în judecată reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x și a Raportul de inspecție fiscală nr. xnr. 298, ambele emise la data de 14.05.2013 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Este adevărat că aceasta a modificat cererea de chemare în judecată, însă, astfel cum se poate observa din conținutul Cererii Modificatoare depusă la instanța de fond la data de 06.11.2016 (filele x din Volumul I al dosarului Curții de Apel Brașov), aceasta nu a renunțat la cererea de anulare a celor două acte menționate în cadrul petitului inițial, ci, în plus, a solicitat și anularea Deciziei nr. 336 emisă în data de 28.10.2014, " prin care a fost respinsă contestația administrativă", astfel că emitentele actelor adminitrative fiscale ce fac obiectul controlului judiciar sunt Agenția Națională de Administrare Fiscală (emitentă a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 336/28.10.2014) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov (emitentă a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală).

Așadar, în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, reținând că cele două petite, care vizează pe de o parte anularea deciziei de impunere și pe de altă parte, anularea deciziei de soluționare a contestației sunt strâns și indisolubil legate între ele și, față de întreg obiectul cauzei, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov are calitate procesuală pasivă.

Apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei - pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, prin încheierea de ședință din data de 08 ianuarie 2015, este legală, Înalta Curte va respinge recursul promovat de aceasta împotriva respectivei încheieri, ca nefondat.

Analizând cea de-a doua critică formulată de recurenta - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, instanța de control judiciar constată că aceasta vizează fondul litigiului, autoritatea formulând critici cu privire la lipsa calității procesuale active a intimatei - reclamante de a formula contestație împotriva actelor fiscale emise pe numele societății S.C. B. S.R.L., aceste critici fiind similare cu criticile formulate de cealaltă autoritate publică recurentă, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală și dezvoltate în cadrul celui de -al doilea motiv de recurs invocat de aceasta și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, dată fiind similitudinea acestor critici, Înalta Curte urmează să le examineze împreună și să le răspundă prin argumente comune, raportat la finalitatea lor concretă.

Analizând astfel hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate de cele două recurente - pârâte, instanța de control judiciar constată că reținerea instanței de fond, în sensul că reclamanta A., asociat unic al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula contestația întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, este corectă, motiv pentru care urmează a fi respinse criticile autorităților recurente, ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

SC C. S.R.L. (ulterior S.C. B. S.R.L. reprezentată de reclamanta A., în calitate de asociat unic, a fost supusă la solicitarea Gărzii Financiare Brașov, unei inspecții fiscale parțiale, realizată în condițiile și după regulile cerute de art. 105 din C. proc. civ. fiscală, verificându-se modul de constituire, declarare și plată a impozitului pe profit și TVA pe perioada 01.11.2010-31.12.2011.

Datorită volumului mare de documente, în vederea clarificării stării de fapt fiscale, s-a aplicat metoda controlului prin sondaj, permisivă prin art. 97 punct 3 lit. a) din C. proc. civ., fiscală, ce constă în verificarea selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative.

Constatările organului de inspecție fiscală au fost cuprinse în Raportul de inspecție fiscală din data de 14.05.2013, iar pe baza Raportului de inspecție fiscală s-a emis la aceeași dată Decizia de impunere fiscală privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, ambele fiind atacate de reclamantă pe calea contestației administrative, permisivă prin dispozițiile art. 205 din noul C. proc. civ., soluționată prin Decizia nr. 336/28.10.2014 a ANAF, în sensul respingerii contestației, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a acționa.

Anterior, prin sentința civilă nr. 623/SIND/13.03.2013 Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus închiderea procedurii insolvenței pornite față de debitoarea S.C. B. S.R.L., precum și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.

Hotărârea judecătorească s-a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 18.04.2013, devenind ulterior definitivă prin nerecurare.

Sentința pronunțată a fost afișată la sediul Tribunalului Brașov, și a fost comunicată, astfel cum s-a dispus de judecătorul sindic, printre altele, și Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Astfel cum rezultă din extrasul de pe site-ul Ministerului Finanțelor, S.C. B. S.R.L. a fost radiată din evidențele organelor fiscale la data de 03.04.2013.

Din adresa de furnizare informații extinse nr. x/16.09.2014, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov (fiele 151-156 dosar de fond), rezultă că intimata - reclamantă A. a avut calitatea de asociat unic și administrator al S.C. B. S.R.L. Brașov.

Or, conform art. 237

1

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, " Atunci când, pe durata funcționării societății, un asociat răspunde pentru obligațiile acesteia în limitele aportului de capital social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport și în situația dizolvării și, dacă este cazul, a lichidării societății".

Înalta Curte reține astfel că, în condițiile în care S.C. B. S.R.L. Brașov, ale cărei obligații fiscale au fost stabilite prin decizia de impunere atacată, și-a încetat existența, fiind radiată din Registrul Comerțului, este evident că persoana care a avut calitatea de asociat al societății și care, în această calitate ar putea fi obligată la îndeplinirea obligațiilor fiscale restante ale societății, are și calitatea procesuală activă de a solicita anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.

Așadar, în mod corect instanța de fond a anulat Decizia nr. 336/28.10.2014, dată în soluționarea contestației administrative, obligând pârâta ANAF să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/14.05.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/14.05.2013, ambele emise de AJFP Brașov, constatând că intimata - reclamantă A., asociat unic și administrator al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula respectiva contestație, în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că susținerile și criticile recurentelor, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, hotărârea ce face obiectul controlului judiciar fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte nu poate reține nici criticile formulate de recurentă Agenția Națională de Adminstrare Fiscală cu privire la nemotivarea hotărârii, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Amintește instanța de control judiciar că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția de admitere în parte a acțiunii promovate de reclamantă, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

În concluzie, având în vedere toate aspectele antereferite și practica consolidată a instanței supreme în sensul că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, Înalta Curte apreciază că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind întocmită în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., și dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente, raportat la circumstanțele de fapt reținute în cauză, criticile invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, ambele recursuri promovate de autoritățile publice intimate - pârâte, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională pentru Administrare Fiscală prin Direcția Generală Juridică, menținând, ca legale, cele două hotărâri atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017 și a încheierii din 08 ianuarie 2015, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Administrare Fiscală prin Direcția Generală Juridică împotriva sentinței nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020.