ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1271/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2018 (cerere disjunsă din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, secția a III a civilă prin încheierea din data de 02.02.2017), revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Consiliul Local Sector 6 - Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6, revizuirea deciziei civile nr. 2893A/19.09.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor definitive pronunțate în două cazuri identice de Tribunalul București în dosarele nr. x/2014 și y/2014, ceea ce impune revizuirea în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia pronunțată de curtea de apel

Prin decizia nr. 842A din 31 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2893/A/2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ., susținând-se că, prin decizia recurată, instanța de judecată a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat.

Prin cererea de revizuire formulată, s-a invocat faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei nr. 1153/07.04.2017 și deciziei nr. 2622/09.08.2017, ambele pronunțate de Tribunalul București, în sensul că, prin aceste două decizii, instanțele de judecată au stabilit că asociații revizuentei nu au dobândit în proprietate niciun apartament din clădirea ce făcea obiectul contractului de asociere, aceștia nedatorând impozitul pe clădiri aferent.

În cazul revizuentei, care se află într-o situație identică cu aceștia, instanțele de judecată au stabilit că revizuenta a dobândit în proprietate un număr de 12 apartamente din clădirea ce forma obiectul contractului de asociere și că datorează impozitul pe aceste apartamente.

A susținut că excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1153 din 07.04.2017 și a deciziei civile nr. 2622 din 09.08.2017, ambele ale Tribunalului București, a fost invocată nu pe cale de excepție, în vederea producerii efectului negativ al autorității de lucru judecat, ci ca prezumție de lucru judecat, că ceea ce s-a stabilit anterior prin cele două decizii are valoare de adevăr, fără a mai putea fi contrazis, conform principiului de drept resjudicata pro veritate habetur.

A mai arătat și că au fost greșit aplicate prevederile art. 431 și art. 413 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că oricare dintre părțile unui litigiu poate opune lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă; deci nu prevede obligativitatea existenței unei identități între părțile din cadrul primului proces și cele din procesul în care se invocă prezumția de lucru judecat.

De asemenea, acest text de lege nu impune nici existența unei identități de obiect sau cauze în cadrul celor două procese, fiind suficientă existența unei legături cu procesul subsecvent, așa încât analiza instanței de revizuire privind existența triplei identități nu este legală.

Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 martie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 842A din 31 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea recursului la data de 25 iunie 2020.

Apărările formulate în cauză

Părțile nu au formulat apărări în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. care prevede ipoteza casării hotărârii în situația încălcării autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt nefondate, în condițiile în care invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În aplicarea textului de lege mai sus citat, s-a reținut că respectiva condiție, a identității de părți, obiect și cauză pornește de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești. Aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Așadar, instituția juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorității de lucru judecat; ca urmare, o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, ca efect pozitiv, cum este cea din speța de față, nu este admisibilă, cum în mod legal și corect a reținut și instanța de apel.

În speță, revizuenta a solicitat instanței de judecată anularea deciziei nr. 2893A din 19.09.2017 pronunțată de Tribunalul București, cu motivarea că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor definitive pronunțate în două cazuri identice de Tribunalul București în dosarele nr. x/2014 și y/2014, ce vizează alte părți.

Or, în condițiile în care hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că, în speță, nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, așa cum este definită de textul de lege enunțat.

Aceasta deoarece în cauza pendinte, litigiul s-a purtat între contestatoarea A. și intimata Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 6, având ca obiect anularea titlului executoriu nr. x din 07.02.2014 și a somației nr. x din 07.02.2014, anularea executării începute prin somația nr. x din 07.02.2014 și a oricăror acte de executare întreprinse ulterior acesteia, precum și suspendarea executării titlului executoriu nr. x din 07.02.2014, iar dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, în care s-a pronunțat decizia în raport de care s-a susținut existenta autorității de lucru judecat, a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul B. împotriva intimatului Consiliul Local sector 6- Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 6, solicitându-se anularea titlului executoriu nr. x din 07.02.2014 și a somației nr. x din 07.02.2014, anularea executării începute prin somația nr. x din 07.02.2014 a DITL sector 6 și a oricăror forme și acte de executare întreprinse ulterior acesteia, precum și suspendarea executării titlului executoriu nr. x din 07.02.2014.

De asemenea, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat nici în ce privește decizia pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, ce a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatorii C. și D., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local sector 6 - Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 6, solicitându-se anularea titlurilor executorii nr. x și y din 07.02.2014 și somațiile emise în baza acestora.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") indicat de reclamantă ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Or, din examinarea criticilor din cererea de recurs, nu rezultă că instanța de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material, față de obiectul dedus judecății - cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - în condițiile în care, pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 513 alin. (4) teza finală C. proc. civ., condiții care, așa cum s-a arătat deja, nu sunt îndeplinite în litigiul pendinte.

Cum niciuna din susținerile recurentei nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 842A din 31 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 842A din 31 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.