ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9.07.2019, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 296 din 11 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Revizuenta a arătat că a invocat la termenul de judecată din data de 16.05.2019 hotărârea definitivă, respectiv decizia nr. 3048 din 30.06.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a invocat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul că nu mai poate fi repusă în discuție tardivitatea acțiunii sau a plângerii prealabile, aspecte clarificate cu putere de lucru judecat.
Revizuenta a susținut că decizia atacată cu revizuire contrazice puterea de lucru judecat a deciziei nr. 3048 din 30.06.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a reținut că nu se poate reține tardivitatea acțiunii, întrucât a fost formulată în termenul de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, conform art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Hotărârea atacată cu revizuire
Prin decizia civilă nr. 296 din 11 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost admise recursurile formulate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 4377/22.06.2018 pronunțată de Tribunalul București și a încheierii din data de 16.11.2018 în dosarul nr. x/2015, au fost casate hotărârile (sentința și încheierea) arătate și, rejudecând cauza, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii prealabile ca tardiv formulată și, în consecință, a fost admisă excepția neparcurgerii procedurii prealabile, fiind respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Hotărârea invocată ca fiind contradictorie hotărârii atacate
Prin decizia nr. 3048 din 30.06.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 7119 din 09.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a fost dispusă casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând actele și lucrările cauzei, constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii, pentru motivele ce urmează.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. " Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".
Văzând dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că în cauza de față nu există situația de fapt premisă, prevăzută de textul legal; nu există hotărâri potrivnice, pentru că acestea nu au fost pronunțate în dosare diferite, iar hotărârile invocate în cauză sunt pronunțate în același dosar, în etape judiciare diferite.
Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziția art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de motivul de revizuire invocat în cauza dedusă judecății, întrucât hotărârile invocate ca fiind contradictorii au fost pronunțate în același dosar, în cicluri procesuale diferite.
Este evidentă impunerea unei astfel de condiții în textul de lege sus arătat, având în vedere sancțiunea instituită de art. 513 pct. 4 din C. proc. civ., respectiv "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite."
În speța dedusă judecății, în eventualitatea admiterii cererii de revizuire, singura soluție ar putea fi doar anularea Deciziei nr. 296/11.06.2019. acest lucru nu poate echivala cu o respingere a recursului MLPDA, întrucât instanța de control judiciar este împiedicată de norma mai sus menționată a rejudeca recursul, singura posibilitate legală fiind aceea de a anula ultima hotărâre. În atare situație ar urma s-și producă efectele prima decizie pronunțată, respectiv decizia nr. 3084/30.06.2017 a Curții de Apel București, hotărâre prin care nu a fost soluționat fondul cauzei, ci s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
O asemenea interpretare a textului legal ar determina o concluzie absurdă, respectiv aceea a nesoluționării litigiului, atâta timp cât și-ar produce efecte decizia de casare cu trimitere, în lipsa unei stipulații a legiuitorului referitoare la posibilitatea rejudecării litigiului.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 296 din 11 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.