ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1231/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 13 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând:

- obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 19.570,12 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune "B." a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 1 octombrie 2012 - 30 septembrie 2015, urmând ca suma reală să fie stabilită prin expertiză contabilă;

- obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 10.390,32 RON reprezentând penalități de întârziere aferente remunerației datorate pe capătul 1 de cerere, penalități calculate până la data de 10 noiembrie 2015, urmând ca suma reală să fie stabilită prin expertiză contabilă;

- obligarea pârâtei să pună la dispoziția CREDIDAM în varianta completă, conform art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme) și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual) pentru perioada 1 octombrie 2012-30 septembrie 2015;

- obligarea pârâtei să încheie autorizație/licență neexclusivă cu CREDIDAM pentru radiodifuzarea fonogramelor ori a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, de către postul de televiziune "B.";

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 176 din data de 6 februarie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 13.550,23 RON (fără TVA) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și 1.885,50 RON pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizualului pentru perioada 1 octombrie 2012 - 30 septembrie 2015, cât și la plata penalităților de întârziere în suma de 17.019,95 RON, aferente remunerației pentru fonograme și de 1.249,37 RON, aferente remunerației pentru audiovizual, calculate conform raportului de expertiză.

S-a dispus obligarea pârâtei să pună la dispoziția CREDIDAM lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual aferente perioadei 1 octombrie 2012 - 30 septembrie 2015.

Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în suma de 4.100 RON.

Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2018, pronunțată în același dosar, Tribunalul București, secția a III-a civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 176 din data de 6 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în sensul că la alin. (2) al dispozitivului se va trece "...executanți, pentru activitatea de radiodifuzare desfășurată pe postul B...." în loc de "...executanți pentru comunicare publică...".

Prin decizia civilă 751A din data de 15 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 176 din data de 6 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, și a obligat pe apelantă la plata sumei de 1.500 RON către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

II.1 Motivele de recurs

Invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă, în esență, a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură și de drept material, respectiv art. 164, art. 470 alin. (3) C. proc. civ. și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

A arătat că, deși în cuprinsul deciziei atacate, instanța de apel a reținut că, prin înștiințarea din data de 28 decembrie 2018, i-a fost pus în vedere că achite o taxă judiciară de timbru de 50 RON pentru apelul formulat, nu a primit o astfel de înștiințare.

A susținut că înștiințarea privind obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON nu i-a fost comunicată în mod legal, fiind încălcate prevederile art. 164 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului și, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată (onorariul de avocat în cuantum de 1.500 RON).

În susținerea excepției nulității recursului, intimatul-reclamant a arătat că instanța de apel a anulat apelul, ca netimbrat, la dosar neregăsindu-se dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși apelanta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a timbra, conform înștiințării din data de 28 decembrie 2018 .

A subliniat că instanța de apel nu ajuns să analizeze motivele invocate de apelantă prin cererea de apel, întrucât, în cauză, a avut prioritate analizarea excepției netimbrării, care a fost admisă.

A apreciat că nu se poate pune în discuție faptul că, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Totodată, a susținut că, în condițiile în care instanța de apel a reținut în mod expres că în cauză a făcut aplicarea dispozițiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ. și apelul va fi anulat ca netimbrat, nu se poate reține o încălcarea a art. 164, art. 470 alin. (3) C. proc. civ. și nici a art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pe fondul recursului, a apreciat că acesta este neîntemeiat și a arătat că la dosarul cauzei se regăsește procesul-verbal de înmânare a înștiințării privind obligația părții adverse de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, în termen de 10 zile de la primirea înștiințării.

Totodată, a învederat că, în opinia sa, instanța de judecată poate face aplicarea dispozițiilor art. 493 C. proc. civ.

II.3. Răspunsul la întâmpinare

În cauză, nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

II.4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 11 februarie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la data de 7 aprilie 2020, când, în temeiul Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 212 din 16 martie 2020, cauza a fost suspendată de drept; prin rezoluția din 18 mai 2020, s-a dispus repunerea cauzei pe rol și s-a fixat termen în ședința publică de astăzi.

II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Recurenta-pârâtă, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității -, susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 470 alin. (3) și ale art. 164 din C. proc. civ., dispunându-se în mod nelegal anularea ca netimbrat a apelului său.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 470 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) din aceeași normă, prevede că lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

Prin urmare, instanța de apel va aplica sancțiunea anulării apelului ca netimbrat numai în situația în care apelantul, până la primul termen de judecată în apel, nu face dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, potrivit O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru a deveni incidentă sancțiunea pentru neachitarea taxei judiciare de timbru, era necesar ca apelanta să fi fost înștiințată despre obligația de timbrare și cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, iar pentru termenul la care apelul a fost soluționat pe calea excepției de netimbrare procedura de citare să fie legal îndeplinită, date fiind prevederile art. 153 din C. proc. civ.., potrivit cărora:

"(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Verificând înscrisurile dosarului de apel, Înalta Curte constată că apelanta, în aplicarea prevederilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost legal înștiințată despre obligația de timbrare și cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, astfel cum au fost stabilite prin rezoluție de instanța de apel.

Potrivit noului C. proc. civ., fixarea termenului de judecată în apel este precedată de etapa comunicărilor prealabile, astfel încât, obligația de timbrare nu este pusă în vedere apelantului prin citația emisă pentru primul termen de judecată în apel; până la primul termen de judecată în apel însă, apelantul poate face dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 470 alin. (3) din C. proc. civ.

Această înștiințare despre obligațiile fiscale aferente apelului are loc în etapa comunicărilor prealabile sau, mai exact, în etapa de regularizare a cererii de apel (comunicarea către apelant a lipsurilor cererii de apel), potrivit celor prevăzute de art. XIV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, normă aplicabilă proceselor pornite în intervalul de la intrarea în vigoare a C. proc. civ. (15.02.2013) până la 31.12.2018, astfel cum reiese din prevederile Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că adresa comunicată apelantei de către instanța de apel se regăsește la dosarului de apel, apelanta fiind înștiințată cu privire la obligația de timbrare și la cuantumul taxei judiciare de timbru datorate - 50 de RON, iar dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a adresei menționate, se regăsește la dosar apel.

Din cuprinsul acestui proces-verbal reiese că procedura de comunicare a fost legal îndeplinită la 28.12.2018, prin afișare, astfel cum prevede art. 163 alin. (8) rap. la alin. (3) - (5) din aceeași normă din C. proc. civ., împrejurare menționată în cuprinsul procesului-verbal de la dosar apel, act de procedură care cuprinde toate mențiunile prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 164 din C. proc. civ.

Totodată, se constată legala îndeplinire a procedurii de citare a apelantei pentru termenul de judecată din 15 mai 2019 care a fost și primul termen de judecată în apel (până la care aceasta putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru comunicate prin adresă, la 28.12.2018).

În consecință, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt întrunite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Deși recurenta a invocat și motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se constată că acest caz de casare a fost invocat numai formal, întrucât, prin memoriul de recurs, recurenta nu a dezvoltat critici susceptibile de încadrare în această ipoteză de nelegalitate.

De altfel, soluționarea apelului pe calea excepției de netimbrare este incompatibilă cu susținerea acestui caz de casare, având în vedere caracterul prioritar al excepției de procedură a netimbrării, o neregularitate de ordin formal, extrinsecă cererii de apel și al cărei caracter întemeiat împiedică instanța de apel să analizeze calea de atac pe fond, potrivit celor prevăzute de art. 248 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 497 rap. la art. 496 din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L.

În aplicarea prevederilor art. 451-453 din C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în această etapă procesuală, constând în onorariul de avocat, în cuantum de 1.500lei, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 751A din data de 15 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON către intimatul-reclamant Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.