ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 396, alin. (2), C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 200 zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 61, alin. (2), C. pen. s-a stabilit valoarea unei zile amendă la 30 RON, cuantumul total al amenzii aplicate inculpatului fiind de 6.000 RON.

I s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 63 și 64 C. pen. referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii și la executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 de RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, cameră preliminară și judecată în primă instanță.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2021, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. (1) din C. pen., reținându-se în fapt că inculpatul, are calitatea de avocat a condus la data de 05.12.2018, în jurul orei 03:30, autoturismul marca X, cu nr. de înmatriculare x, pe str. x din municipiul Cluj-Napoca înspre str. x, având la ora 05:08 o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 06:08 o alcoolemie de 0,99 g/l alcool pur în sânge.

În faza de judecată, fiind prezent personal în fața instanței, inculpatul a declarat că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii obișnuite.

Inculpatul A., a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală nr. 2280/80/IX/d/11 din data de 18.03.2022, cu următorul obiectiv: să se stabilească prin raportare la cele două valori ale alcoolemiei rezultate în urma recoltării probelor de sânge precum și prin raportare la ora producerii evenimentului rutier și la declarația de consum, care a fost momentul în care a fost atinsă valoarea maximă a alcoolemiei.

Prin încheierea din data de 22.11.2022 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins cererea în probațiune a inculpatului A..

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 05.12.2018, în jurul orei 3:30, inculpatul a condus autovehiculul marca X, cu nr. x, pe strada x nr. 157, pe fondul consumului de alcool, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a pătruns pe contrasens, tamponând un autoturism parcat și gardul imobilului de la nr. 157. La ora 3:33, a fost apelat serviciul 112, iar un echipaj de poliție a ajuns la fața locului. Mai apoi, cu acordul inculpatului, la ora 3:56 a fost testat cu aparatul etilotest și s-a înregistrat o valoare de 0,53 mg/I alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus apoi de agenții de poliție la B., unde, la orele 5:08 și 6:08, au fost prelevate două probe biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică 7315/IX/a/845 din 20.12.2018, emis de IML Cluj-Napoca, s-a stabilit că la ora 5:08, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,10 g/1 alcool pur în sânge (la aproximativ 1 oră și 40 de minute de la momentul opririi în trafic) și la ora 6:08, acesta a avut o alcoolemie de 0,99 alcool pur în sânge.

Inculpatul a recunoscut consumul de alcool, indicând perioada în care băuturile ar fi fost ingerate precum și natura acestora, aspecte care însă nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă, și care oricum și-au pierdut din importanță cât timp nu s-a putut efectua calculul retroactiv al alcoolemiei.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul a contestat caracterul infracțional al faptei, pe tot parcursul procesului penal, susținând că este posibil ca la momentul conducerii autovehiculului alcoolemia avută să fi fost inferioară pragului infracțional.

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 05.12.2018, în jurul orei 03:30, a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe str. x din municipiul Cluj-Napoca înspre str. x, având la ora 05:08 o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 06:08 o alcoolemie de 0,99 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive la infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. (1) din C. pen.

Curtea de apel a mai reținut că la momentul opririi sale în trafic, inculpatul a fost supus testării cu aparatul etilotest, iar rezultatul a fost că acesta avea o concentrație de 0.53 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice, de unde a rezultat o îmbibație alcoolică în sânge de 1,10 gr ‰ și respectiv, de 0,99 gr ‰.

Deși corecte în principiu susținerile inculpatului în sensul că rezultatele testării alcoolemiei din aerul expirat nu au o valoare științifică certă și nu pot justifica per se, constatarea întrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunii, ca urmare a caracterului relativ al valorilor rezultate, Curtea a reținut că acestea pot fi valorificate în evaluarea ansamblului probator, prin coroborarea cu rezultatele probei cu caracter științific, respectiv valorile înscrise în buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie. Concret, Curtea a reținut că în urma testării aerului expirat a rezultat cu certitudine că inculpatul consumase băuturi alcoolice, fapt de altfel recunoscut și de acesta, iar valoarea concentrației de alcool pur era una ridicată și a determinat necesitatea conducerii sale la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice. Chiar dacă etilotestul folosit nu este un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, ci doar un mijloc tehnic certificat, neavând precizia unui etilometru, nu se poate susține că valorile indicate nu au nici o valoare probatorie. Etilotestul nu atestă doar prezența sau după caz absența alcoolului în aerul expirat, ci și stabilește valoarea concentrației alcoolice. Capacitatea etilotestul de a oferi, în anumite limite, și dimensionarea concentrației de alcool în aerul respirat, este recunoscută chiar și de legiuitor, care statuează la art. 185, alin. (1), alin. (2), lit. a) din H.G. nr. 1391/2006 următoarele: (1) Constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. (2) Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când: a) rezultatul testării arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul avea la aproximativ 26 de minute de la producerea evenimentului rutier o alcoolemie de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, deci o valoare cu aproximativ 30 % superioară nivelului indicat de art. 185, alin. (2), lit. a), din) H.G. nr. 1396/2006, ceea ce naște cel puțin o suspiciune în sensul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 336, alin. (1), C. pen. Mai apoi suspiciunea a fost confirmată în urma prelevării probelor de sânge, care au relevat valorile de 1,10 g/l alcool pur în sânge și, respectiv, de 0,99 g/l alcool pur în sânge, dar și în urma audierii inculpatului care a recunoscut consumul de alcool. Valorile au fost suficient de mari pentru ca, fiind coroborate cu proba etilotest, să înlăture orice îndoială rezonabilă referitoare la tipicitatea faptei.

Împrejurarea că recoltarea primei probe biologice de sânge s-a realizat după aproximativ 1 ora și 35 de minute de la data producerii evenimentului rutier, nu este de natură a infirma concluzia Curții, referitoare la tipicitatea faptei, cât timp nici o prevedere legală nu prevede cu titlu imperativ necesitatea prelevării probelor biologice într-un interval de timp maxim (art. 190, alin. (8) C. proc. pen.. folosește sintagma "în cel mai scurt timp"), iar probele administrate permit a se concluziona că inculpatul, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a condus autoturismul având o alcoolemie peste limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză a rezultat că nu a putut fi efectuat calcul retroactiv al alcoolemiei. Curtea reține că această imposibilitate a fost determinată de constatarea împrejurării că inculpatul se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism, pe baza declarațiilor date de acesta cu privire a intervalului de timp în care ar fi consumat băuturi alcoolice. În aceste condiții, recalcularea alcoolemiei nu este posibilă din punct de vedere științific, dar și prohibită expres de prevederile hotărârii nr. 2/18.09.2015 a CSML.

Curtea de Apel Cluj a constatat că soluția adoptată de către comisia care a întocmit raportul de expertiză medico-legală este de altfel firească, întrucât calculul retroactiv al alcoolemiei, în ipoteza în care făptuitorul se află în faza de absorbție a alcoolului, depinde de numeroși factori subiectivi, care, fiecare în parte, pot influența decisiv rezultatul: natura băuturii alcoolice consumate; cantitatea de băuturi alcoolice consumate; intervalul de timp de-a lungul căruia băuturile alcoolice au fost consumate; aportul alimentar. Or, toate aceste elemente pot fi cunoscute cu exactitate doar de către inculpat.

Pe de altă parte, s-a considerat că, în măsura în care s-ar admite posibilitatea recalculării alcoolemiei doar după declarația de consum a inculpatului, care poate fi subiectivă, ținând cont de importanța acestor date la soluționarea cauzei cu acest obiect, s-ar ajunge practic la pronunțarea unor hotărâri bazate într-o măsură mult prea mare, chiar exclusivă, pe declarația inculpatului. În schimb, când alcoolemia este în scădere, factorii subiectivi despre care s-a făcut vorbire nu mai au nici o importanță, astfel că recalcularea se poate efectua în funcție de dinamica alcoolemiei, relevată de cele două probe de sânge prelevate, adică pornind de la premise certe.

În vederea stabilirii pedepsei aplicabile inculpatului, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, astfel că pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 zile amendă este proporțională cu gravitatea faptei dar și cu pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică. În ceea ce privește circumstanțele în care a fost comisă fapta, Curtea a reținut că în primul rând nivelul scăzut al alcoolemiei avute de către inculpat în momentul conducerii autovehiculului, cu puțin peste pragul infracțional, împrejurarea că fapta a fost comisă pe o stradă din municipiul Cluj-Napoca, la o oră târzie când era puțin circulată, dar și faptul că a avut ca și consecință producerea unui accident de circulația soldat cu pagube materiale.

În ceea ce privește circumstanțele personale, Curtea a notat că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare și își asigură existența prin mijloace licite. În prezent este angajat la Comisia Europeană . Pe parcursul procesului penal a negat constant caracterul infracțional al faptei sale.

În final, a reținut că aplicarea unei pedepse cu amenda penală este oportună și din perspectiva faptului că inculpatul lucrează în străinătate, astfel că ar fi împovărătoare executarea unor obligații corelative unei soluții de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 17 februarie 2023, în termen legal, inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 3.03.3023, sub nr. x/2022, fiind repartizată Completului nr. 8.

Sentința primei instanțe a fost criticată sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. impunându-se o soluție de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Subsidiar, în măsura în care se va reține comiterea de către inculpat a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul dispunerii amânării aplicării pedepsei amenzii.

Anterior analizei temeiniciei soluției de condamnare s-a solicitat de inculpat să se constate nulitatea virtuală absolută a probelor obținute în afara cadrului procesual cu consecința excluderii acestora.

S-a reliefat că împrejurarea potrivit cu care probele pe care se fundamentează soluția de condamnare au fost obținute în afara cadrului procesual rezultă din cronologia actelor de urmărire penală, respectiv:

- procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care a fost încheiat în intervalul orar 05:10-05:30 - fila x dup;

- procesul-verbal de sesizare din oficiu, încheiat în intervalul orar 06:30-06:40 - fila x dup;

- ordonanța de examinare fizică, fără să fie menționată ora la care a fost întocmită - fila x dup;

- ordonanța de începere a urmăririi penale in rem, nefiind menționată ora la care a fost întocmită - fila x dup;

- prima probă de sânge a fost recoltată la ora 05:08;

- a doua probă de sânge a fost recoltată la ora 06:08.

Cu caracter de concluzie se evidențiază că din cronologia actelor de urmărire penală rezultă cu puterea evidenței că la momentul recoltării probelor de sânge nu era întocmit procesul-verbal de sesizare din oficiu și pe cale de consecință nici ordonanța de începere a urmăririi penale, astfel încât, în acest context, toate probele au fost obținute în afara cadrului procesual.

Se relevă că, în concepția actualului C. proc. pen., probele pot fi administrate doar după începerea urmăririi penale in rem, aspect care se încadrează într-o logică procesuală, conform căreia probele se administrează doar în cadrul procesului penal, aspect ce rezultă și din cuprinsul art. 306 alin. (3) C. proc. pen., conform căruia obligația pozitivă a organelor de cercetare penală de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului, se naște după începerea urmăririi penale.

În raport de aspectele prezentate se consideră că sancțiunea administrării probelor anterior punerii în mișcare a urmăririi penale in rem este nulitatea absolută virtuală a acestora cu consecința excluderii lor, sancțiune recunoscută atât de doctrină cât și de jurisprudență.

S-a arătat că sub incidența sancțiunii menționate sunt următoarele acte procesuale și probe directe și derivate: ordonanța de examinare fizică, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 20.12.2018 emis de TML Cluj-Napoca, raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 2280/IX/d/ll din 18.03.2022 întocmit de Institutul de Medicină-Legală Cluj-Napoca; raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023 din 01.11.2023 întocmit de Institutul Național de Medicină - Legală "Mina Minovici" București.

Pentru probele derivate se face trimitere la dispozițiile art. 102 alin. (4) C. proc. pen. arătându-se, din perspectiva textului legal menționat că în lipsa buletinul toxicologic nu puteau fi efectuate cele două expertize medico - legale.

Se relevă că respectarea dispozițiilor legale ar fi impus testarea cu aparatul etilotest - prin raportare la dispozițiile art. 88 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 195/2002 - urmată de prelevarea probelor biologice conform art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 dacă aparatul etilotest ar fi arătat o valoare mai mare 0,4 mg/l alcool pur în aerul expirat și, deopotrivă, existau indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Ulterior, în măsura în care erau îndeplinite cele două condiții, organul de cercetare penală trebuia să întocmească proces-verbal de sesizare din oficiu conform art. 292 C. proc. pen. și, în baza acestuia, să dispună, conform art. 305 alin. (1) C. proc. pen., prin ordonanță, începerea urmăririi penale in rem.

Totodată, se consideră că numai după emiterea ordonanței de începere a urmăririi penale in rem, organul de cercetare penală putea întocmi, în mod legal, ordonanța prin care s-a dispus examinarea fizică a persoanei în vederea prelevării de probe biologice conform art. 190 alin. (1) C. proc. pen.

Se subliniază că, în prezenta cauză, atât ordonanța prin care s-a dispus examinarea fizică, cât și prelevarea probelor biologice au fost emise înainte de întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu și înainte de începerea urmăririi penale in rem, astfel încât probele au fost obținute în afara cadrului procesual.

În absența probelor în baza cărora s-a pronunțat hotărârea de condamnare se impune pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Subsidiar primei solicitări, inculpatul a apreciat că se impune să se dea eficiență regulii "in dubio pro reo " și să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În sensul menționat, inculpatul a evidențiat, cu caracter teoretic, faptul că regula in dubio pro reo își găsește aplicare atunci când probele sunt nesigure și contradictorii, în vădită opoziție cu probele certe, ce reprezintă singurul instrument idoneu de răsturnare a prezumției de nevinovăție.

Prin trimitere la jurisprudența instanțelor de judecată, s-a învederat că pentru pronunțarea unei soluții de achitare în baza regulii "in dubio pro reo" trebuie să se aibă în vedere "caracterul obiectiv al îndoielii" fiind luate în considerare numai îndoielile rezonabile, caracter însușit atunci când "probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului'", "dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată", "în cauză probele în acuzare nu au suficiența și gradul de certitudine necesar răsturnării prezumției de nevinovăție, lăsând loc unui dubiu", "probele au un conținut îndoielnic sub aspectul vinovăției", "..inconsistența în ansamblu a probatoriului administrat în cauză, în sensul dovedirii existenței elementului material al infracțiuni".

Se relevă că aceeași jurisprudență a prezentat situațiile care permit instanțelor să dispună o soluție de condamnare respectiv "instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe", ..instanța trebuie să-și întemeieze hotărârea pe probe certe care să ateste existența faptei și vinovăției inculpatului."

Concret, s-a reliefat de inculpat faptul că la pronunțarea soluției de condamnare s-a avut în vedere, sub aspect probatoriu, rezultatul buletinului de analiză toxicologică nr. x din 20.12.2018 și împrejurarea că aparatul etilotest marca x a indicat o valoare de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 03:56.

S-a evidențiat de inculpat că există un dubiu referitor la nivelul alcoolemiei în sânge la momentul conducerii autoturismului, în sensul că nu se poate stabili cu certitudine dacă alcoolemia era peste 0,8 g/l alcool pur în sânge sau sub această valoare, împrejurare de care depinde caracterul penal al faptei, concluzie susținută de raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 2280/IX/d/l din data de 18.03.2022 potrivit cu care "La momentul evenimentului rutier A. se afla "în faza de absorbție a alcoolului în organism" și "pe baza datelor furnizate nu se poate stabili cu exactitate dacă, susnumitul, la momentul opririi acțiunii de conducere, avea sau nu alcoolemia sub valoarea de 0,8 g/l".

În mod greșit instanța de fond a luat în considerare la pronunțarea soluției de condamnare faptul că aparatul etilotest a relevat o concentrație de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat și aceasta din perspectiva următoarelor argumente:

- rezultatul aparatului etilotest a fost obținut în afara cadrului procesual, conform susținerilor evidențiate la punctul prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute și excluderea probelor obținute în mod nelegal.

- aparatul etilotest de tip Drager nu reprezintă un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic care să poată furniza cu certitudine concentrația de alcool în aerul expirat, ci acesta, conform dispozițiilor legale, reprezintă un mijloc tehnic certificat care poate să indice prezența alcoolului în aerul expirat, nu și concentrația acestuia.

În acest sens se face trimitere la dispozițiile art. 88 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 185 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 coroborate cu dispozițiile art. 6 pct. 19 și pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 care definesc noțiunile de mijloc tehnic certificat și mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

- testarea cu aparatul etilotest a avut loc la aproximativ 30 de minute de la momentul încetării activității de conducere.

În mod greșit a stabilit instanța de fond că rezultatul testării cu aparatul etilotest poate fi folosit în fundamentarea unei soluții de condamnare, coroborat cu alte probe și că ar exista o relație între valoarea alcoolemiei în aerul respirat și cea din sânge (valoarea alcoolului în sânge = 2 x valoarea alcoolului detectat în aerul respirat).

În susținerea acestei critici s-a reliefat, sub un prim aspect, faptul că testarea a avut loc înainte de începerea urmăririi penale in rem și că aparatul etilotest reprezintă un mijloc tehnic certificat care atestă prezenta alcoolului în aerul expirat, neexistând nici o legătură cu valoarea alcoolului în sânge.

Totodată, sub un alt aspect, s-a susținut că aprecierea făcută de prima instanță prezintă un mare grad de relativitate în condițiile în care nu a luat în considerare mai multe împrejurări esențiale, respectiv faptul că la momentul testării cu aparatul etilotest inculpatul A. se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism și că acesta consumase alcool cu câteva minute înainte de a se urca la volan, împrejurări în care prezența vaporilor de alcool în aerul expirat putea să fie mai mare decât în cazul unei persoane care a încetat sa consume alcool cu mult timp înainte de testare și se afla în faza de eliminare a alcoolului.

În mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind relevant în stabilirea îndeplinirii condițiilor de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului rezultatul buletinului de analiză toxicologică.

S-a argumentat că, în prezenta cauză nu se poate stabili cu exactitate dacă inculpatul A., la momentul opririi acțiunii de conducere avea alcoolemia peste valoarea de 0,8g/l, deoarece la momentul evenimentului rutier acesta se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism.

S-a susținut că dubiile serioase cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul conducerii vehiculului rezultă dintr-un mijloc de probă științific, respectiv "Raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei" nr. 2280/IX/d/11 din 18.03.2022 întocmit Institutul de Medicină-Legală Cluj-Napoca. Răspunzând la obiectivul c). comisia a precizat:

"pe baza datelor furnizate nu se poate stabili cu exactitate dacă, susnumitul, la momentul opririi acțiunii de conducere, avea sau nu alcoolemia sub valoarea de 0,8 g/l".

Cu caracter de concluzie s-a arătat că o parte din probele administrate, apreciate izolat, întrucât nu se coroborează cu alte probe, relevă deopotrivă posibilitatea săvârșirii infracțiunii, iar o altă parte relevă posibilitatea ca acuzația formulată împotriva inculpatului să fie nefondată.

Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului, prin nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv împrejurările legate de fapta comisă, dar și prin aprecierea că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale deși erau întrunite condițiile prevăzute de art. 83 C. pen. pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei.

În acest sens se face trimitere atât la împrejurările în care a fost comisă fapta, în cursul nopții și la o oră la care traficul era aproape inexistent precum distanța care urma să fie parcursă, foarte mică, între locul unde se afla parcat autoturismul și domiciliul său.

Se relevă conduita adoptată de inculpat imediat după comiterea faptei, respectiv aceea de a rămâne la locul accidentului o perioadă mai îndelungată de timp, pentru a aștepta organele de poliție, cooperarea cu organele judiciare, prezența la termenele de judecată, recunoașterea faptului că a consumat alcool.

Totodată sunt invocate circumstanțele personale deosebite ale inculpatului referitoare la parcursul educațional - liceal, universitar, masterat și doctorat în domeniul dreptului penal - alte studii în domeniul dreptului efectuate în străinătate, la universități de prestigiu.

S-au evidențiat aspecte deosebite și pe planul profesional începând din anul 2016 și până în prezent, activitățile profesionale fiind desfășurate atât în țară cât și în străinătate, activități multiple, inclusiv în domeniul educațional, cu responsabilități deosebite și care reprezintă o recunoaștere a pregătirii și valorii personale.

Totodată s-a arătat că în perioada celor 5 ani în care s-a desfășurat procesul penal a avut o conduită adaptată normelor de conviețuire socială și nu a mai fost implicat în evenimente rutiere.

Se evidențiază că este integrat familial și că, din anul 2022, își desfășoară activitatea profesională în străinătate.

Se relevă, dat fiind intervalul mare de timp de la data comiterii faptei, că nu se mai impune pronunțarea unei soluții de condamnarea acest aspect urmând să fie coroborat cu toate circumstanțele de fapt și personale favorabile.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Înalta Curte constată:

Referitor la critica inculpatului potrivit cu care probele care au stat la baza condamnării sale sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost obținute în afara cadrului procesual legal, respectiv anterior începerii urmăririi penale in rem.

Înalta Curte stabilește, în baza argumentelor ce urmează a fi prezentate că această critică este nefondată.

Conform art. 306 C. proc. pen.,

(1) Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligația ca, după sesizare, să caute și să strângă datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecințelor acestora, să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 și 101.

(3) După începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng și administrează probele, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului.

(4) Organul de urmărire penală se pronunță, prin ordonanță motivată, în condițiile art. 100 alin. (3) și (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competenței sale.

Dispozițiile legale menționate vizează activitatea de urmărire penală, într-o accepțiune largă, ce include toate activitățile subsumate aceluiași scop (tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni), și anume cele de descoperire a infracțiunilor, de constatare a acestora, de strângere a datelor și probelor necesare trimiterii în judecată, precum și cele de cercetare penală propriu-zisă.

Se observă că activitatea de urmărire penală nu trebuie înțeleasă ca o activitate care se desfășoară exclusiv după începerea urmăririi penale, ci înglobează atât activitățile care se desfășoară de către organele de cercetare penală pentru descoperirea infracțiunilor, cât și cele ulterioare acestui moment, pentru tragerea la răspundere penală a infractorilor.

Așadar, organele de cercetare penală trebuie să-și îndeplinească obligația de căutare și strângere a datelor și informațiilor cu privire la existența infracțiunilor și la identificarea persoanelor care le-au săvârșit, iar după începerea urmăririi penale, să strângă și să administreze probele, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului și aceasta potrivit art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Conform art. 288 C. proc. pen.,

(1)Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.

Conform art. 293 C. proc. pen.,

(1)Este flagrantă infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire.

În cauză se observă că prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de 05.12.2018 încheiat în intervalul de timp 05,10 și 05,30 se atestă că doi agenți de poliție din cadrul IPJ Cluj, Poliția Municipiului Cluj Napoca, Biroul Rutier au fost sesizați la ora 03:33, prin serviciul dispecerat din cadrul IPJ Cluj cu privire la faptul producerii unui eveniment rutier de către un autovehicul condus de inculpatul A..

Este cert, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal menționat, că cei doi agenți de poliție s-au deplasat la locul producerii accidentului anterior orei 03:56 loc unde, constatând că inculpatul A. prezintă halenă alcoolică l-au testat cu aparatul etilotest la ora 03:56, aparat care, la ora menționată a indicat valoarea de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În același proces-verbal s-a consemnat și faptul că inculpatul a fost transportat la ora 04:55 în data de 05.12.2018 la IRGH Cluj Napoca și i s-au recoltat probe biologice de sânge în data de 05.12.2018 la ora 05:08 și respectiv la ora 06:08.

Relevant este faptul că în procesul-verbal de constatare a infracțiunii se menționează că agenții de poliție, în baza art. 288 alin. (1) C. proc. pen., se sesizează din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice sub influența alcoolului peste limita legală prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte remarcă faptul că în atribuțiile agentului de poliție intră atât întocmirea documentelor necesare sesizării din oficiu cât și sesizarea din oficiu cu privire la comiterea unor infracțiuni, acte care evident, sunt prealabile începerii urmăririi penale și în baza cărora se poate dispune începerea urmăririi penale in rem.

Este cert că toate activitățile enumerate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante s-au desfășurat în timp, intervalul de timp alocat încheierii actului fiind ulterior tuturor activităților efectuate în scopul menționat, concluzia fiind valabilă inclusiv cu privire la dispoziția de sesizare din oficiu referitor la comiterea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 05.12.2018 doar s-a întocmit între orele 06:30 și 06,40, însă sesizarea din oficiu, conform art. 288 alin. (1) C. proc. pen., a existat anterior momentului încheierii, în sensul întocmirii, procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Înalta Curte reține că procesul-verbal de constatare a infracțiunii cuprinde, în mod explicit, și dispoziția de sesizare din oficiu pentru săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., proces-verbal ce a fost încheiat în intervalul orar 05:10 - 05,30, dispoziția de sesizare din oficiu fiind consemnată și în procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit în intervalul orar 06:30 - 06,40.

În succesiunea legală, conform dispozițiilor art. 305 alin. (1) și (2) C. proc. pen., după sesizarea din oficiu, în condițiile mai sus menționate, organul de cercetare penală a procedat prin Ordonanța din data de 05.12.2018 la începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice sub influența alcoolului peste limita legală.

Conform art. 190 C. proc. pen.,

(1) Examinarea fizică a unei persoane presupune examinarea externă și internă a corpului acesteia, precum și prelevarea de probe biologice. Organul de urmărire penală trebuie să solicite, în prealabil, consimțământul scris al persoanei care urmează a fi examinată. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, consimțământul la examinarea fizică este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsă de exercițiu, consimțământul scris al acestora trebuie exprimat în prezența ocrotitorilor legali.

(8) În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale.

Alin. (8) al art. 190 permite ca examinarea fizică a persoanei care a condus un vehicul sub influența băuturilor alcoolice în sensul recoltării de probe biologice, să se efectueze din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul persoanei respective, în cel mai scurt timp.

Înalta Curte subliniază că, în raport de această dispoziției legală, agenții de poliție, care au constatat că inculpatul A. prezenta halenă alcoolică dar și faptul că la testarea cu aparatul etilotest acesta a indicat o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, puteau dispune, imediat, prelevarea de probe biologice de sânge în scopul stabilirii alcoolemiei.

Această posibilitate legală este corelativă obligației persoanei depistată ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge, obligație reglementată prin dispozițiile art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Conform dispoziției legale menționate "Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge".

Totodată, Înalta Curte observă că dispoziția legală care permite organului de constatare să dispună, în cel mai scurt timp, prelevarea de probe biologice este justificată și de statuările Curții Constituționale prin decizia nr. 732 din 16.12.2014 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 69 din 27.01.2015, decizie prin care s-a declarat neconstituțională sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice", cuprinsă în art. 336 alin. (1) C. pen. și în considerentele căreia se relevă că alcoolemia cu relevanță penală este cea de la momentul opririi acțiunii de conducere a autovehiculului, acesta fiind momentul la care se consumă respectiva infracțiune.

Astfel, pentru a se da posibilitatea recoltării probelor biologice la un interval cât mai apropiat de momentul consumării infracțiunii se impune ca organul de constatare, în condițiile arătate, să aibă posibilitatea legală de a dispune examinarea fizică a persoanei depistate.

În sensul celor reliefate, agentul de poliție rutieră a dispus prin Ordonanța din data de 05.12.2018, examinarea fizică a inculpatului A. în modalitatea prelevării probelor biologice, inculpatul exprimându-și consimțământul la prelevarea de probe biologice, prelevare care a avut loc la ora 05:08 - prima probă și 6,08 - a doua probă, cu mențiunea că aspecte referitoare la conducerea inculpatului la instituția medicală în scopul prelevării probelor biologice există și în procesul-verbal de constatare a infracțiunii.

Concluzionând, Înalta Curte arată că și în măsura în care nu s-ar fi dispus prin ordonanță începerea urmăririi penale in rem, organul de constatare avea posibilitatea legală de a dispune examinarea fizică a inculpatului în modalitatea prelevării de probe biologice.

Dispoziția de examinare fizică nu trebuie confundată cu dispoziția de efectuare a constatării medico-legale toxicologice care, în prezenta cauză, s-a dat prin Ordonanța de efectuare a constatării medico-legale din data de 05.12.2018, ordonanță emisă după începerea urmăririi penale in rem ce a avut loc tot în data de 05.12.2018.

Buletinul de analiză toxicologică nr. x din data de 20.12.2018 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca este rezultatul constatării medico-legale toxicologice dispusă după începerea urmăririi penale in rem și nu rezultatul dispoziției de examinare fizică a inculpatului în modalitatea prelevării de probe biologice de sânge.

Rezultatul dispoziției de examinare fizică a inculpatului s-a concretizat în procesul-verbal din 05.12.2018 în care se atestă că s-a procedat la prelevarea probelor biologice de sânge în condițiile menționate în respectivul înscris.

În consecință, nu se poate reține critica inculpatului potrivit cu care proba constând în examinarea fizică a inculpatului a fost obținută în afara cadrului procesual legal, astfel încât, nu poate fi afectată nici legalitatea buletinului de analiză toxicologică prin care s-au determinat cele două valori ale alcoolemiei și vare au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea condamnării.

În ceea ce privește criticile inculpatului constând în aceea că:

- în mod greșit a stabilit instanța de fond că rezultatul testării cu aparatul etilotest poate fi folosit în fundamentarea unei soluții de condamnare, prin coroborarea cu alte probe;

- în mod greșit aceiași instanță a luat în considerare la pronunțarea soluției de condamnare faptul că aparatul etilotest a relevat o concentrație de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat;

nu vor fi analizate de instanța de apel întrucât, rezultatul testării cu aparatul etilotest, astfel cum s-a evidențiat și în primul raport de expertiză medico-legală, nu poate fi avut în vedere la stabilirea valorii alcoolemiei în sânge, soluția instanței de apel nefundamentându-se pe valorile rezultate la această testare.

Referitor la critica inculpatului potrivit cu care, în prezenta cauză nu se poate stabili cu exactitate dacă inculpatul A., la momentul opririi acțiunii de conducere avea alcoolemia peste valoarea de 0,8g/l, impunându-se a se da eficiență principiului "in dubio pro reo"

Înalta Curte, în baza argumentelor ce urmează să fie prezentate stabilește că și această critică este nefondată.

Înalta Curte reține, cu caracter de certitudine că, în data de 05.12.2018, în jurul orelor 03:30, după ce a consumat băuturi alcoolice în localul C. situat pe str. x din Municipiul Cluj Napoca, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x până pe str. x unde a pierdut controlul asupra direcției deplasare și a pătruns pe sensul opus de circulație, intrând în impact cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x ce se afla staționat dar și cu gardul imobilului nr. 157.

La locul evenimentului rutier s-a deplasat un echipaj format din doi agenți de poliție din cadrul IPJ Cluj, Poliția Municipiului Cluj Napoca, Biroul Rutier, sesizați la ora 03:33, prin serviciul dispecerat din cadrul IPJ Cluj cu privire la faptul producerii unui eveniment rutier de către un autovehicul condus de inculpatul A..

Inculpatul A. a fost testat cu aparatul etilotest la ora 03:56, aparat care, la ora menționată a indicat valoarea de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În continuare, în jurul orelor 04:55, având în vedere valoarea concentrației de alcool din aerul expirat, inculpatul A. a fost transportat la IRGH Cluj Napoca, unitate medicală unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge, prima probă la 05:08 și respectiv a doua probă la ora 06:08.

Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 7315/IX/a/845 din data de 20.12.2018, a rezultat că, la aproximativ o oră și jumătate după producerea incidentului, respectiv la ora 05:08, acesta avea o îmbibație alcoolică de 1,10 g ‰, iar la ora 06:08, îmbibația alcoolică era de 0,99 g ‰.

Toate aceste elemente nu au fost contestate, ceea ce face obiectul controversei fiind alcoolemia pe care inculpatul A. o avea la momentul la care a condus autoturismul.

Înalta Curte reține că pentru stabilirea alcoolemiei la momentul producerii evenimentului rutier (ora 03:33), a fost efectuat raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 2280/IX/d/11 din data de 18.03.2022 de către Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca.

Estimarea retroactivă a alcoolemiei pentru momentul cu relevanță juridică este o activitate specifică instituției medico-legale și reprezintă modalitatea științifică prin care, în anumite condiții, pe baza reconstituirii grafice a metabolismului alcoolului în organismul uman, ce rezultă în urma unui anumit consum de băuturi alcoolice, se poate aprecia alcoolemia teoretică pe care ar fi avut-o subiectul la un moment anterior prelevării mostrelor biologice de sânge.

La efectuarea expertizei s-au avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 05.12.2018 unde s-a consemnat, potrivit propriilor susțineri că inculpatul A. a consumat, înaintea evenimentului rutier 70-80 ml votcă în intervalul 02:50-03:20, declarația de suspect din data de 07.02.2018 în care s-a consemnat că inculpatul A. a consumat în data de 05.12.2018, în intervalul 02:45-03:30 două cocktailuri cu alcool și în jurul orelor 03:30 două shot-uri a câte 40 ml băutură alcoolică, cu consum de alimente în jurul orelor 02:00.

În considerentele raportului de expertiză s-a arătat că, potrivit metodologiei în vigoare, expertiza medico-legală pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei poate să stabilească valoarea reală a alcoolemiei la un moment anterior prelevării mostrelor biologice de sânge numai în faza de eliminare a alcoolului din organism, pentru o perioadă de 6-10 ore de eliminare.

S-a reliefat că faza de eliminare a alcoolului din organism este obiectivată prin valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, prima fiind mai mare decât a doua cu cel puțin 0,10 g ‰.

S-a evidențiat că declarația subiectivă referitoare la cantitatea de alcool consumată este irelevantă și nu conține parametrii utili de lucru.

Raportul de expertiză a reliefat că metabolismul alcoolului ingerat de o persoană se află în faza de eliminare dacă intervalul de timp dintre momentul încetării ultimului consum de alcool și momentul evenimentului rutier (cu relevanță juridică) este de cel puțin 45 de minute pe stomacul gol (fără conținut alimentar) și de cel puțin 90 minute pe stomacul cu conținut alimentar.

Cu caracter de concluzie, se evidențiază în raportul de expertiză faptul că "nu se poate efectua un calcul retroactiv al alcoolemiei numitului A. de la ora evenimentului rutier (ora 03:30, din data de 05. XII.2018), avându-se în vedere faptul că, potrivit intervalului de consum menționat în documentele de mai sus, (practic doar declarațiile inculpatului consemnate în cele două documente - sublinierea instanței) susnumitul s-ar fi aflat, la ora evenimentului rutier, în faza de absorbție a alcoolului în organism"

Totodată, tot în capitolul Concluzii a actului medico-legal menționat se reține faptul că " pe baza datelor din dosar se poate presupune că, la ora evenimentului rutier, (ora 03:30, din data de 05. XII.2018), numitul A. s-ar fi aflat în faza de absorbție a alcoolului în organism. Pe baza datelor furnizate nu se poate stabili cu exactitate dacă susnumitul la momentul opririi acțiunii de conducere, avea sau nu alcoolemia sub valoarea de 0,80g/l.".

De asemenea, concluziile raportului de expertiză relevă și împrejurarea că "potrivit intervalului de consum menționat în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 05. XII.2018, respectiv declarația de suspect din data de 07. II.2022, susnumitul s-ar fi aflat, la momentul opririi acțiunii de conducere, în faza de absorbție a alcoolului în organism (între ora încetării consumului de băuturi alcoolice și momentul producerii evenimentului rutier fiind maxim 10 minute, conform datelor din documentele menționate mai sus)".

S-a menționat, cu titlu de concluzie finală faptul că "declarațiile referitoare la consumul de alcool - cantitate, tip de băutură, interval de consum - sunt subiective oscilante, neputând fi dovedite științific.".

De asemenea, s-a subliniat că "concentrația alcoolului în aerul pur expirat are doar valoare orientativă și că valorile alcoolemiilor stabilite prin metoda oficială de dozare a alcoolului din mostrele de sânge recoltate de la numitul A., sunt singurele valori obiective, cu caracter riguros științific, cu relevanță juridică."

Înalta Curte observă că Raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 2280/IX/d/11 din data de 18.03.2022 de către Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca are la bază doar declarațiile de consum ale inculpatului, declarații care, potrivit aceluiași raport de expertiză "este irelevantă și nu conține parametrii utili de lucru" și "declarațiile referitoare la consumul de alcool - cantitate, tip de băutură, interval de consum - sunt subiective oscilante, neputând fi dovedite științific."

În cursul cercetării judecătorești în calea de atac a apelului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de recalculare a alcoolemiei, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiză de recalculare a alcoolemiei din data de întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București.

La efectuarea expertizei s-au avut în vedere următoarele aspecte: concentrația alcoolului în aerul expirat a fost de 0,53 mg/l; la ora 03:56; la ora 05:08 i s-a recoltat prima probă de sânge, a cărei analiză de laborator a stabilit alcoolemia de 1,10 g‰, determinată prin metoda gazcromatografică; la ora 06:08 i s-a recoltat a doua probă de sânge, a cărei analiză de laborator a stabilit alcoolemia de 0,99 g‰, determinată prin metoda gazcromatografică.

Totodată au fost evidențiate declarațiile de consum ale inculpatului A., respectiv:

- declarația de suspect din data de 07.02.2022: a mâncat în jurul orelor 02:00 un platou (șnițele, brânză, legume); a consumat alcool între orele 02:45-03:30 două cocktail-uri (vodca) și "chiar înainte să plec" două shot-uri de 40 ml "nu mai rețin ce alcool conținea dar avea tărie"

- declarația de inculpat din data de 10.01.2023: a consumat două cocktail-uri și două shot-uri de băutură spirtoasă pe mâncate, ulterior orei 02:00;

- declarația de inculpat din data de 31.05.2023: a consumat între orele 02:45-03:20 două cocktail-uri vodcă Cranberry cu cea. 40 ml de vodcă fiecare, "cu o tărie presupusă de 40 grade" și "chiar înainte să plec" două shot-uri dintr-un alcool spirtos cu un conținut similar de 40% alcool". A mâncat un platou "cu diverse produse din carne și lactate" între orele 02:00-02:30.

S-a reliefat că metoda de calcul care se aplică este cea stabilită prin Hot. nr. 1/30.05.2023 a Consiliului Superior de Medicină Legală care are la bază, ca primă etapă, certificarea fazei de eliminare a alcoolului în organism la momentul evenimentului de trafic rutier, prin compararea celor două valori ale alcoolemiilor din sângele recoltat la interval de 1 oră una față de cealaltă, prima mai mare și a doua mai mică, pe curba de eliminare a alcoolului din organism.

Înalta Curte subliniază că în cazul infracțiunilor rutiere, declarația de consum a conducătorului auto nu este folosită pentru stabilirea concretă a alcoolemiei, ci pentru verificarea credibilității acestuia, respectiv pentru a preîntâmpina posibilitatea ca, în funcție de situația concretă, conducătorii auto să dea declarații care să îi exonereze de răspundere penală.

Mai exact printr-o expertiză medico-legală se poate constata dacă, în raport de valorile alcoolemiei stabilite științific, urmare a prelevării de mostre biologice de sânge după o anumită perioadă de timp de la momentul opririi în trafic și analizei acestora, era posibil ca un conducător auto să fi consumat alcool cu foarte puțin timp înainte de oprirea în trafic, ca moment, cu relevanță juridică, în constatarea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Noua expertiză efectuată în cauză a verificat, dacă la o oră și 30 de minute de la momentul opririi în trafic, în condițiile în care ar fi consumat alcool cu aproximativ 5 minute înainte de a fi depistat, inculpatul A. ar fi putut avea valorile alcoolemiei stabilite prin analize de laborator, respectiv de 1,10 g‰ și de 0,99 g‰, corespunzătoare primei și celei de-a doua probe recoltate la orele 05:08 și 06:08 și aceasta în funcție de rata individuală de eliminare a alcoolului care, odată stabilită, este constantă.

Expertiza a evidențiat că alcoolemia corespunzătoare momentului cu relevanță juridică se calculează prin formula teoretică: pxt(|36o) + A1 unde: Ae - alcoolemia (g‰) la momentul evenimentului; A1 - alcoolemia (g‰) din prima mostră de sânge prelevată; A2 - alcoolemia (g‰) din a doua mostră de sânge prelevată;[3 - rata de eliminare individuală (g‰/h), = A1 - A2 iar t(peo) - timpul în ore scurs dintre momentul cu relevanță juridică și momentul primei alcoolemii recoltate, stabilindu-se astfel valoarea alcoolemiei din momentul unui eveniment rutier situat întotdeauna anterior momentelor prelevărilor de sânge.

Înalta Curte constată că în intervalul de timp situat între orele 05:08 și 06:08, când s-au prelevat cele două mostre biologice de sânge, alcoolemia inculpatului A. era în descreștere, respectiv de la 1,10 g‰ la 0,99 g‰, f