ÎCCJ, Decizia nr. 86/2023

Ședința publică din data de 24 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 4635 din 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva sentinței civile nr. 227 din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul Inspectoratul General pentru Imigrări, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.

În mod eronat s-a reținut în hotărârea atacată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul existenței unor hotărâri potrivnice.

Raportat la dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește nu numai soluția cu privire la fondul procesului sau la o anumită excepție procesuală, ci și considerentele hotărârii.

În cauză, autoritatea de lucru judecat vizează considerentele hotărârii referitoare la aplicarea prevederilor art. 106

1

alin. (2) lit. e) raportat la art. 82 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în ceea ce privește existența pericolului la securitatea națională, chestiune reținută cu autoritate de lucru judecată în hotărârile anterioare, cu referire la prevederile art. 82 alin. (4) și ar. 96 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență.

Intimatul A. A a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că hotărârea dată în revizuire este legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În speță, prin cererea formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 227 din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat, principiul securității juridice și necesitatea previzibilității hotărârilor judecătorești, fiind potrivnică, în ceea ce privește existența riscului la securitatea națională pe care îl prezintă intimatul, următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 15980 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă în dosarul cu nr. x/2021; sentința civilă nr. 1/2022 din 3 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr. x/2021; sentința civilă nr. 4/2022 din 6 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr. x/2021; Hotărârea civilă nr. 1020/2021 din 25 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate de părți, cauză, obiect, pentru a se putea verifica respectarea autorității de lucru judecat.

În jurisprudența Curții Constituționale, s-a reținut că efectul admiterii revizuirii îl constituie "anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii", astfel că, "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor".

În aceste condiții, întemeiat s-a reținut și s-a argumentat în considerentele hotărârii atacate că, în privința litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile invocate în susținerea motivului de revizuire, nu se verifică identitatea de obiect și de cauză, deoarece litigiile respective au vizat măsuri distincte dispuse în privința intimatului în temeiul unor dispoziții diferite referitoare la regimul străinilor în România.

Astfel, în acord cu instanța de revizuire, se constată existența unor cauze și obiecte diferite ale litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile ce formează obiectul revizuirii, după cum urmează: (i) dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, în care a fost pronunțată Hotărârea civilă nr. 1020 din 25 iunie 2021, a avut ca obiect contestația formulată de intimat, în calitate de refugiat, împotriva refuzului acordării dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României; (ii) dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 București, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 15980 din 17 noiembrie 2021, a avut ca obiect plângerea formulată de intimat împotriva măsurii prin care s-a dispus anularea formei de protecție acordate străinului - statutul de refugiat, în raport cu dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 100 lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România; (iii) dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 4 din 6 ianuarie 2022, a avut ca obiect Decizia de returnare sub escortă nr. x/DIMB/S4/GE, prin care s-a constat faptul că șederea refugiatului pe teritoriul României este nelegală, motivat de faptul că nu a respectat obligația de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislației privind azilul; (iv) dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1 din 3 ianuarie 2022, a avut ca obiect plângerea intimatului împotriva măsurii luării în custodie publică, măsură accesorie punerii în executare a unei decizii de returnare; (v) dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 227 din 14 februarie 2022, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a avut ca obiect contestația intimatului împotriva Deciziei nr. x/DIMB/S4/ITI din 27.12.2021, referitoare la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.

Se constată, astfel, că obiectul și cauza litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești, atât hotărârea a cărei revizuire se solicită, cât și hotărârile a căror autoritate de lucru judecat se invocă în revizuire, sunt diferite și sunt întemeiate pe dispoziții distincte cu privire la regimul străinilor în România, dispuse în privința intimatului, motiv pentru care nu se poate reține identitatea de cauză și de obiect, cerută în cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (spre exemplu, Deciziile nr. 116/2021, nr. 191/2021, nr. 146/2022, nr. 272/2022, nr. 32/2023).

Susținerile din recurs referitoare la temeinicia revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. pentru caracterul potrivnic al considerentelor hotărârilor, chiar în condițiile în care nu se verifică identitatea de obiect și de cauză în litigiile indicate în revizuire, nu pot primi relevanța propusă, având în vedere statuările din jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 417 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 29 octombrie 2021, paragrafele 17 - 19. În același sens, Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, paragrafele 17 și 18; Decizia nr. 346 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 19 noiembrie 2020, paragrafele 16 și 17), în care, sub acest aspect, s-au reținut următoarele:

"(...) revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.

(...) art. 461 alin. (2) din același cod reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluția pronunțată de instanță în cazul încuviințării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri și, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește considerentele prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (așanumitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva Deciziei nr. 4635 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.