ÎCCJ, Decizia nr. 197/2023

Hotărârea pronunțată în revizuire Prin Decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de repunere în termen formulată de revizuenții A., B. și C. și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016 ("Decizia penală nr. 382/A/2020").

Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire Împotriva deciziei menționate la pct. 1, au declarat recurs revizuenții A., B. și C., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Se susține că instanța de revizuire a aplicat greșit dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 186 din C. proc. civ., realizând o interpretare ad litteram, contrară principiilor de drept conform cărora legea trebuie să fie interpretată atât în litera, cât și în spiritul ei, precum și în sensul de a produce efecte. În cauză, se argumentează că, prin decizia penală nr. 382/A/2020, instanța a schimbat situația laturii civile a cauzei, încălcând principiul autorității de lucru judecat. Însă, această încălcare rezultă din considerentele hotărârii, cunoscute părților numai în momentul comunicării deciziei. Sub acest aspect, se argumentează că, în raport cu dispozitivele celor două hotărâri contradictorii, părțile nu au avut posibilitatea obiectivă de a cunoaște soluția pronunțată cu privire la autoritatea de lucru judecat, așa cum aceasta a fost expusă în considerentele care stau la baza încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, având în vedere că, din dispozitivul deciziei penale, nu reies suficiente elemente, care să permită identificarea vreunei asemenea încălcări. Totodată, se arată că, la data pronunțării deciziei penale nr. 382/A/2020, nu erau in vigoare dispozițiile Legii nr. 130/2021, prin care a fost modificat art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., în sensul că hotărârea se pronunță după redactare. Pe de altă parte, se susține că dispozitivul unei hotărâri penale, care schimbă în tot sau în parte latura civilă a cauzei, trebuie să fie redactat clar și să ofere suficiente elemente pentru a da posibilitatea părților să atace hotărârea, așa cum rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 233/2021, reiterându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 186 din C. proc. civ., prin care s-a adus atingere dreptului părților de a formula o cale de atac. Cu privire la repunerea în termenul de formulare a revizuirii, recurenții-revizuenți menționează că cererea de revizuire a fost depusă în termenul legal, având în vedere că sunt criticate considerentele deciziei penale, care au fost aduse la cunoștința părților din proces la data comunicării hotărârii și nu la data pronunțării, respectiv data rămânerii definitive a deciziei penale. În acest sens, se arată că, dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pot fi interpretate în sensul reținut prin hotărârea atacată numai în situația în care încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat ar rezulta din dispozitivul hotărârii. Astfel, se apreciază că, în situația în care încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat rezultă numai din considerentele hotărârii, termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. începe să curgă de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Pentru aceste argumente, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., se solicită repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, întrucât întârzierea în formularea cererii de revizuire se datorează unor motive temeinic justificate. În continuare, sunt expuse argumente și critici în susținerea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei penale nr. 382/A/2020.

Întâmpinarea Intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimata Regina Națională a Pădurilor - ROMSILVA a formulat întâmpinare, prin care: (i) invocă excepția tardivității recursului, în raport cu data comunicării hotărârii atacate la 18.12.2022 și data înregistrării recursului la 22.12.2022; (ii) invocă excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., deoarece criticile invocate în recurs nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același Cod, întrucât: prin criticile din recurs sunt reluate susținerile din revizuire, nefiind formulate critici de nelegalitate a hotărârii atacate; criticile vizând greșita aplicare a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi încadrate în motivul de casare menționat, care nu se referă la încălcarea normelor de procedură; (iii) se solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul Institutul de Cercetare-Dezvoltare Protecția Plantelor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimata Garda Forestieră București - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București a formulat întâmpinare, prin care: (i) invocă excepția lipsei calității procesuale sale pasive, întrucât nu a avut calitate procesuală în cauzele în care au fost pronunțate hotărârile vizate de cererea de revizuire; (ii) solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de filtrare a recursului În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul proces a început la 18.05.2016, fiind aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018. Conform art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost analizat în ședința completului de filtru din 24 aprilie 2023, fiind ulterior comunicat părților. Intimatul D. a formulat punct de vedere asupra raportului, prin care apreciază că recursul este admisibil în principiu. Intimata Garda Forestieră București a formulat punct de vedere asupra raportului, prin care solicită admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și apreciază că recursul este admisibil în principiu. În temeiul art. 493 alin. (5)-(6) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, completul de filtru a analizat admisibilitatea în principiu a recursului și, prin încheierea de la termenul de la 26 iunie 2023, a respins excepțiile tardivității și nulității recursului, invocate de intimata Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, prin întâmpinare, a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la 25 septembrie 2023, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți 5.1. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei Garda Forestieră București - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Garda Forestieră București - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, Înalta Curte o va respinge, având în vedere că, în prezentul cadru procesual, subiectul de drept menționat intimata are calitate procesuală pasivă, întrucât a avut calitatea de intimat în dosarul nr. x/2021, Decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022 fiind pronunțată de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție inclusiv în contradictoriu cu Garda Forestieră București - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București. 5.2. Asupra recursului Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Criticile din recurs se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin prisma căruia vor fi analizate. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 18 mai 2021, revizuenții A., B. și E. (decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de C., moștenitor legal al părții decedate) au solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea deciziei penale nr. 382/A/2020, întrucât încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea. Prin cererea de revizuire, revizuenții au solicitat repunerea în termenul de revizuire, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., în sensul calculării termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se cere. Având în vedere criticile din recurs și soluțiile date prin hotărârea atacată de respingere a cererii revizuenților de repunere în termenul de revizuire și de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, problema supusă dezlegării pe calea recursului - în condițiile în care recurentul nu critică data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (17 decembrie 2020) și nici data formulării cererii de revizuire (17 mai 2021) - vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună pentru introducerea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., atunci când se invocă încălcarea autorității de lucru judecat decurgând din considerentele hotărârii atacate. Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." Atât timp cât dispozițiile citate sunt lipsite de echivoc, în mod corect instanța de revizuire a reținut că, în raport cu data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (Decizia penală nr. 382/A/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) - 17 decembrie 2020 - termenul de o lună de la data rămânerii definitive, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din același Cod, s-a împlinit la 18 ianuarie 2021, astfel că revizuirea transmisă prin poșta electronică la 17 mai 2021, a fost exercitată cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile procedurale menționate. La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 330/2017, nr. 331/2017, nr. 34/2018, nr. 191/2018, nr. 9/2019, nr. 10/2019, nr. 33/2019, nr. 175/2020, nr. 4/2021, nr. 152/2022 și nr. 221/2022, referitoare la modul de calcul al termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Criticile din recurs referitoare la calcularea termenului de revizuire de la data comunicării hotărârii, atunci când caracterul potrivnic vizează considerentele hotărârilor, nu pot fi primite, având în vedere, așa cum în mod corect s-a reținut și în hotărârea atacată, cele statuate de Curtea Constituțională în motivarea Deciziei nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021, cu referire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că: "20. (...) și înainte de modificarea art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituiau anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. (...) 22. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. 23. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată privind aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv." În același sens sunt și considerentele de la par. 28-30 din Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022. Pe cale de consecință, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, indicate în precedent, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la curgerea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. de la data comunicării ultimei hotărâri, iar nu de la data rămânerii definitive acesteia. De altfel, susținerile din recurs referitoare la momentul de la care se calculează termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în cazul în care se invocă în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., încălcarea autorității de lucru judecat prin prisma dezlegării date unei anumite proleme de drept prin considerentele hotărârii, nu pot fi primite nici pentru argumentele expuse în continuare. Din analiza actelor dosarului, rezultă următoarele: a) prin sentința penală nr. 39 din 27 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Brașov, secția penală a constatat, la cererea inculpaților F. și RECIPLIA S.R.L., formulată în temeiul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., că au autoritate de lucru judecat în respectiva cauză penală următoarele hotărâri pronunțate de instanțele civile: (i) Hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunțată în dosarul nr. x/1954 al secției I a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin Decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2009 - exequatur, cu privire la calitatea inculpatului G. de moștenitor al fostului H.; (ii) sentința civilă nr. 1872/26.06.2003, pronunțată de Judecătoria Buftea (definitivă și irevocabilă prin neapelare) și sentința civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunțată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului București și respingerea recursului prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curții de Apel București), cu privire la dreptul inculpatului G. de a solicita restituirea suprafeței de teren de 46,78 ha. din Pădurea Snagov; (iii) sentința civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului București, secția a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului G. de a solicita restituirea imobilului I.; b) prin decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a decis, printre altele, chiar în debutul dispozitivului, respingerea cererilor inculpaților F. și Reciplia S.R.L., formulate în temeiul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. În cauză, prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că decizia penală nr. 382/A/2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea, iar, prin prezentul recurs, se arată că s-a solicitat revizuirea deciziei menționate pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 a Judecătoriei Buftea; sentința civilă nr. 1496 din 16 mai 2005 a Judecătoria Buftea; sentința civilă nr. 2146 din 6 decembrie 2013 a Tribunalului București; decizia civilă nr. 954 din 14 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, contrar susținerilor din recurs, se constată că în dispozitivul deciziei penale nr. 382/A/2020 a fost respinsă cererea formulată de inculpați în temeiul art. 52 alin. (3) din C. proc. civ. - care se referă la autoritatea de lucru judecat în fața instanței penale a hotărârilor definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal - cerere care viza constatarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești indicate în dispozitivul sentinței penale nr. 39 din 27 iunie 2019, care sunt aceleași cu cele în considerarea cărora a fost exercitată revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Rezultă, astfel, contrar susținerilor recurenților că, încă de la data pronunțării deciziei penale nr. 382/A/2020, părțile aveau cunoștință de soluția dată de instanță cu privire la autoritatea de lucru judecat în procesul penal a hotărârilor pronunțate de instanțele civile menționate în cererea de revizuire și, ulterior, în cererea de recurs. Pentru aceste considerente nu pot fi primite nici criticile referitoare la soluția dată cererii de repunere pe rol. De altfel, soluția dată cererii de repunere pe rol este la adăpost de orice critică, întrucât motivul invocat de revizuenți în susținerea cererii - și anume, necunoașterea considerentelor hotărârii la data pronunțării, ci numai la data comunicării hotărârii - reprezintă o chestiune de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a făcut obiectul unei bogate jurisprudențe a Curții Constituționale și a instanțelor judecătorești, iar nu un caz temeinic justificat, în sensul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., în înțelesul de situație particulară specifică revizuenților care să-i fi împiedicat să formuleze cererea în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 496 din același Cod, va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.