ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 11.10.2019, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat obligarea pârâtei U.A.T. Predeal la plata sumei de 7.427.457,84 RON din care 5.492.004,33 RON (reprezentând fonduri FEDR) și 1.935.453,51 RON (reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat); obligarea UAT Predeal la plata majorărilor de întârziere începând cu data de 14.08.2019 în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată până la data plății efective; obligarea UAT Predeal la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate Ministerului, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2019 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Predeal în contradictoriu cu chemații în garanție A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G., H. S.R.L., I. S.R.L., J. S.R.L., K., L., M.. De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2020 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, a respins proba cu interogatoriu pentru pârâtă și a amânat pronunțarea la data de 29.01.2020. Prin sentința nr. 1 din 05 februarie 2020 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Predeal. Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 7.427.457,84 RON reprezentând 5.492.004,33 RON, fonduri FEDR și 1.935.453,51 RON, cofinanțare de la bugetul de stat. Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului majorări de întârziere în valoare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma datorată, începând cu data de 14.08.2019 până la data plății efective. Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului comisioanele bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate. Fără cheltuieli de judecată."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței dar și împotriva încheierilor din datele de 11.12.2019 și 22.01.2020 a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Predeal, criticându-le pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârilor, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În motivarea recursului, în privința încheierii din data de 11.12.2019, s-a arătat că aceasta a fost pronunțată în condițiile neîndeplinirii procedurii de citare a societății chemate în garanție S.C. B. S.R.L., întrucât aceasta nu a fost citată și prin administratorul judiciar N., astfel încât, față de dispozițiile art. 153, art. 74, art. 64 alin. (1) și (2), art. 179 alin. (1) și (3), art. 174 alin. (2), art. 178 alin. (1) C. proc. civ., se impune constatarea nulității absolute a încheierii și incidenței cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod. Aceeași sancțiune a nulității absolute se impune, în opinia recurentei și în cazul încheierii din data de 20.01.2020, termen la care pârâta U.A.T. Predeal a adus la cunostința instanței de fond faptul că instituția publică nu are asigurată reprezentarea juridică nici convențională și nici prin reprezentant legal, dovedind că nu are consilier juridic angajat, postul fiind vacant, iar reprezentarea legală nu putea fi asigurată întrucât Consiliul Local Predeal era în procedură de dizolvare, solicitând față de aceste împrejurări acordarea unui nou termen de judecată. Cu toate acestea, fără a se dispune desemnarea unui curator care să reprezinte interesele pârâtei potrivit art. 58 C. proc. civ., nesocotind dispozițiile art. 13 și art. 80 din același cod, instanța de fond s-a pronunțat atât asupra încuviințării probatoriului cât și asupra fondului cauzei, amânând pronunțarea pentru 29.01.2020, deși pârâta U.A.T. Predeal a fost lipsită, în mod obiectiv, de apărare, iar în final soluționând cauza cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil. În privința sentinței civile pronunțate în cauză, recurenta a arătat că instanța s-a limitat la a soluționa cererea reclamantei în mod exclusiv prin interpretarea clauzelor contractului reziliat, fără însă a avea în vedere susținerile pârâtei referitoare la existența sau nu a culpei în executarea contractului și, implicit, în rezilierea acestuia. Totodată, instanța nu a observat cazul fortuit în care pârâta s-a aflat ca urmare a actelor/faptelor constructorului initial B. S.R.L., ce au determinat, în interiorul contractului cu M.D.R.A.P., necesitatea demarării unor noi proceduri de identificare și desemnare a unui alt constructor, proceduri ce erau avizate și aprobate de A.N.A.P. Față de omisiunile evidente de analiză a susținerilor pârâtei din întâmpinarea formulată, se poate aprecia că judecătorul fondului a lăsat practic, din această perspectivă, hotărârea fără motivare, contrar dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O. Astfel, instanța a nu a analizat următoarele susțineri ale pârâtei: Potrivit prevederilor H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaționale finanțate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune și Fondul European de Pescuit, precum și a prevederilor Instrucțiunii AM POR nr. 146/2016 pentru încheierea actelor adiționale de prelungire a duratei contractelor de finanțare care nu se finalizează în perioada acordată urmare aplicării Instrucțiunii AM POR 144/2015, în scopul îndeplinirii integrale a obiectivelor și indicatorilor proiectelor și în vederea asigurării funcționalității acestora, durata de implementare a proiectului "Centru de agrement și O." este 31.12.2018. Datorită nerespectării de către constructor a termenului de execuție a lucrărilor, după expirarea în anul 2017 a contractului, acesta nu a mai fost prelungit. Prin urmare, s-a procedat la inventarierea lucrărilor executate și preluarea șantierului, s-a stabilit restul lucrarilor de executat, s-a întocmit documentația și s-a demarat procedura de achiziție publică pentru lucrările rămase de executat. Prima publicare a documentației s-a transmis în SEAP în data de 13.04.2018, fiind selectată pentru validarea de către A.N.A.P. În data de 26.04.2018 documentația a fost respinsă. la data de 27.04.2018 a fost retransmisă spre publicare documentația modificată, cu împărțirea pe 2 loturi, dupa cum urmează: Lotul I - rest de executat clădire, fațade, terase, instalații, lucrări pereți escaladă, amenajări exterioare; Lotul x - rest de executat lucrări piscine, saune, instalații tehnologice. În data de 22.05.2018 documentația a fost acceptată și publicată. Anunțul de participare a fost publicat în data de 23.05.2018. Termenul limită de depunere a ofertelor a fost: 25.06.2018. Au fost depuse oferte după cum urmează: Lotul 1: o singură ofertă; Lotul 2: două oferte. La lotul x, după procesul de evaluare calificare și tehnică, oferta depusa a fost declarată neconformă, deoarece ofertantul a solicitat ca amendament la contract includerea unei clauze privind plata unui avans de 30% la semnarea contractului de lucrări, amendament neacceptat de autoritatea contractantă Orașul Predeal. Procedura pentru acest lot a fost anulată în data de 27.07.2018. După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, procedura a fost reluată ca procedură de licitație deschisă online distinctă, documentația de atribuire fiind transmisă spre publicare în SEAP în data de 08.08.2018. La lotul x, după procesul de evaluare calificare, tehnică și financiară, ambele oferte au fost respinse ca inacceptabile, procedura pentru acest lot fiind anulată în data de 27.08.2018. După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, procedura a fost reluată ca procedură de licitație deschisă online distinctă, documentația de atribuire fiind transmisă spre publicare în SEAP în data de 12.09.2018. Având în vedere că după o lungă perioadă de timp documentațiile de atribuire transmise spre publicare au rămas în așteptare validare, ținând cont de termenul limită impus de Comisia Europeană pentru finalizarea proiectului și îndeplinirea integrală a obiectivelor și indicatorilor proiectului în data de 31 decembrie 2018, Orașul Predeal a întreprins demersuri privind solicitarea sprijinului în vederea deblocării procedurii de validare de către A.N.A.P. a documentațiilor pentru publicarea anunțului de participare și derularea procedurii de atribuire într-un timp cât mai scurt și atribuirea contractelor de lucrări. Întârzierile cauzate de validarea de către A.N.A.P. a documentațiilor de atribuire au fost comunicate și dezbătute și în cadrul vizitei speciale de monitorizare la fața locului din data de 18.09.2018, efectuată de către reprezentanții M.D.R.A.P. în calitate de Autoritate de Management pentru POR, la care au participat și reprezentanții A.D.R. Centru - Biroul Regional Brașov și reprezentanții P.. După parcurgerea procedurii impuse de lege, pentru cele două loturi au fost încheiate contracte de execuție lucrări, astfel încât, la acest moment nu se poate vorbi despre o culpă a autorității pârâte în realizarea proiectului finanțat prin Contractul de finanțare nr. x/20.12.2012, care să impună obligarea acesteia la restituirea sumelor plătite în cadrul proiectului. Rezilierea unui contract pentru cauze imputabile apărute în cursul implementării acestuia nu poate fi admisă decât în ipoteza existenței unei neexecutări serioase a obligațiilor contractuale. În cauză nu exită o astfel de situație și nici nu s-a dovedit existența unei deturnări a scopului contractului și a sumelor alocate din contribuția U.E. și a Guvernului României, iar eventualele neajunsuri derivate din efortul de implementare nu pot fi imputate recurentei și nu pot constitui o bază serioasă și rezonabilă care să justifice rezilierea unui contract ce și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional. De asemenea, nu există în speță nicio încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenției ori neglijenței recurentei, astfel că întârzierile în implementarea contractului nu pot fi considerate neregularități care să permită reclamantului să rezilieze contractul și să declanșeze procedura de recuperare a avantajelor acordate. Cele reținute de reclamant ca argumente în susținerea cererii de chemare în judecată, privind nerealizarea scopului finanțării investiției, nu mai corespund realității, întrucât proiectul se afla în procedura de executare, urmând a intra în proprietatea publică a recurentei, iar întârzierile de implementare nu sunt imputabile numai acesteia. Totodată, având în vedere și jurisprundența C.J.U.E (cauza C 58/08 The Queen, cauza C 146/05 Collee KG și Finanzanet), s-a apreciat că dificultățile întâmpinate de recurentă în implementarea proiectului, care au condus la întârzierea finalizării și funcționalității investiției nu justifică retragerea sprijinului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporționată, de natură să deturneze scopul finanțării și să creeze consecințe negative excesiv de împovărătoare pentru comunitate. În cauză se impune a se tine seama și de dispozițiile art. 2 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, conform cărora măsurile "și sancțiunile administrative trebuie să fie eficace, proporționale și convingătoare, astfel încât să se ofere o protecție adecvată intereselor financiare ale Comunităților Europene." Aplicarea unei măsuri sau sancțiuni administrative, cum este măsura de restituire a finanțării nerambursabile, se justifică numai dacă ar exista sau s-ar putea produce o prejudiciere a bugetului general al Comunității Europene și/sau bugetelor administrate de aceasta sau în numele ei, condiție care în cauză nu își gasește aplicabilitatea, proiectul aflându-se în derulare, bugetul general al Comunității Europene nesuferind niciun prejudiciu actual sau viitor. Cum în cauză nu a existat un asemenea prejudiciu, recurenta a apreciat că este în mod nelegal obligată să restituie finanțarea primită, impunându-se menținerea finanțării nerambursabile față de existența unor proceduri de achiziție deschise, transparente, cu respectarea deplină a principiilor directoare instituite pentru eligibilitatea cheltuielilor, proceduri admise ce determină continuarea realizării proiectului pentru care s-a alocat finanțarea. Nu în ultimul rând, în analiza cererii de chemare în judecată se impune a se ține seama și de dispozițiile pct. 5A 13 1 b din Secțiunea F din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene și art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995, față de care nu se poate constata existența unei neregularități pentru care s-ar impune restituirea fondurilor acordate, întrucât nu este îndeplinită condiția prejudicierii bugetului general al Comunității Europene și nici condiția culpei beneficiarului, chiar în forma ușoară, pentru că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte vinovăția recurentei pentru pretinsa neregularitate reținută. Totodată, cu privire la conținutul documentele emise de autoritățile naționale cu privire la situația recuperării fondurilor nerambursabile, se impune a se observa că prin conținutul lor au valoarea probatorie a unor simple corespondențe, în lipsa unui raport final al OLAF pentru sancționarea beneficiarului fondurilor europene. Emiterea actelor prin care, în mod unilateral a fost angajată răspunderea contractuală și a fost stabilită obligația restituirii integrale a finanțării acordate recurentei, în lipsa unui raport final întocmit de OLAF, este prematură, dispozițiile art. 9 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1073/1999, prevăzând că, singurul înscris care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre este raportul final de control al OLAF, respectiv raportul care se întocmește de acest oficiu, sub autoritatea directorului, la încheierea investigației fiecărui caz în parte. In mod necontestat, un asemenea raport final nu a fost întocmit de OLAF cu privire la presupusele nereguli în finanțarea n cauza dedusă judecății cu atât mai mult cu cât în baza controalelor efectuate de autoritățile naționale nu s-a stabilit, pe bază de probe și nu de prezumții, existența unor neregularități în executarea obligațiilor contractuale, nu s-a stabilit răspunderea persoanelor implicate, nu s-a stabilit prejudiciul cert cauzat bugetului Comunităților Europene, cu indicarea prevederilor legale încălcate și cu stabilirea sumei de recuperat, corespunzător neregulii constatate, prin aplicarea principiului proporționalității.

Apărările formulate de intimați Intimatul-reclamant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației dar și intimații-chemați în garanție B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., K., L. au depus întâmpinare, respectiv note scrise, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința și încheierile atacate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Părțile din prezenta cauză, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Predeal, au încheiat contractul de finanțare nr. x/20.12.2012, pentru implementarea proiectului cod SMIS 40896, cu titlul "Centru de agreement și O.". Obiectivul proiectului a vizat construirea unui Centru de agrement și SPA în orașul Predeal, iar potrivit art. 2 alin. (4) din contractul de finanțare perioada de implementare a proiectului a fost de 30 luni. Prin acte adiționale succesive s-a prelungit termenul acordat beneficiarului în scopul îndeplinirii integrale a obiectivelor și indicatorilor proiectului și în vederea asigurării funcționalității acestuia, până la 31.12.2018. Contrar anagajamentelor asumate de recurenta-pârâtă, la data de 31.12.2018 investiția nu era finalizată și funcțională - stadiul realizării fizice a investitiei era de 66%, iar din punct de vedere valoric 58,5% (57,5% valoarea lucrărilor certificate de dirigintele de șantier reprezentând 22.843.080,62 RON, inclusiv TVA). La data vizitei de monitorizare efectuată în luna ianuarie 2019 de către A.D.R. Centru, s-a constatat că din luna martie 2017 nu s-au efectuat niciun fel de lucrări, ca urmare a încetării execuției lucrărilor de către S.C. B. S.R.L., constructorul inițial. Față de toate aceste aspecte, în urma întâlnirii în vederea rezolvării situației pe cale amiabilă, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, față de datele și de susținerile din cadrul concilierii, a propus rezilierea contractului de finanțare nr. x/20.12.2012, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (4), cu recuperarea finanțării acordate (7.427.457,84 RON), având în vedere neîndeplinirea de către U.A.T. Predeal a obligațiilor contractuale prevăzute la art. 9 alin. (2) și (8) din contract. În acest context, prin Decizia nr. 9/19.07.2019, s-a dispus rezilierea contractului de finanțare încheiat între părți, cu recuperarea integrală a sumelor plătite în cadrul proiectului, în cuantum de 7.427.457,84 RON (art. 1 din decizie). Fiind învestită cu recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Predeal împotriva soluției admitere a acțiunii reclamantului și de obligarea a autorității pârâte la plata sumei reprezentând finanțarea acordată și a majorărilor de întârziere, dar și împotriva încheierilor premergătoare acestei soluții, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia. În privința încheierii de ședință din data de 11.12.2019, prin care a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta, se observă că această soluție a fost criticată pe aspecte procedurale, fiind invocată exclusiv o pretinsă nelegalitate a procedurii de citare a S.C. B. S.R.L.. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că din înscrisurile depuse la dosar și din actele de procedură întocmite reiese faptul că societății nu îi fusese ridicat dreptul de administrat, iar acesteia nu i s-a produs vreo vătămare câtă vreme a avut cunoștință de proces și a formulat apărări asupra tuturor aspectelor relevante în cauză. În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2020, prin care prima instanță a încuviințat proba cu înscrisuri și a amânat pronunțarea asupra fondului cauzei, Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele recurentei privind încălcarea dreptului său la apărare, ca urmare a pretinsei ignorări a cererii de amânare a judecării cauzei formulate, motivată de vacantarea postului de consilier juridic și de demararea procedurii de dizolvare a consiliului local. Astfel, pe de o parte instanța de control judiciar constată că potrivit datelor cu caracter public afișate chiar de recurentă pe site-ul propriu, existau mai multe posturi de consilier juridic (conform adreselor care atestă drepturile salariale achitate nr. x/20.09.2019 și nr. x/16.03.2020), iar pe de altă parte procesul-verbal de conciliere dintre părți poartă semnăturile vice-primarului și a unuia dintre acești consilieri juridici. Cu toate acestea, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 222 Cod procedură și, tocmai pentru a asigura respectarea dreptului la apărare al pârâtei, a dispus amânarea pronunțării, permițându-i acesteia să depună concluzii scrise detaliate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cele două încheieri de ședință nu au fost pronunțate cu încălcarea normelor de procedură și a principiilor fundamentale ale procesului civil, astfel că acestea nu pot fi reformate prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În privința recursului declarat împotriva sentinței pronunțate asupra fondului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține caracterul nefondat al susținerilor subsumate cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Acest caz de casare vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, iar prima instanță a prezentat motivele reținute în fundamentarea soluției pronunțate asupra actelor administrative deduse judecății, acestea fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. De asemenea, contrar susținerilor recurentei, constată că din considerentele hotărârii recurate reiese faptul că instanța a analizat inclusiv apărările recurentei-pârâte, respectiv a reținut că acestea "s-au axat în esență pe faptul că în sarcina sa nu poate fi reținută vreo culpă în neexecutarea contractului, că pentru rezilierea contractului este necesară existența unei neexecutări serioase a angajamentelor care nu există în speță, că nu s-a făcut dovada existenței unei deturnări a scopului contractului și a sumelor alocate, că nu există o încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenției or neglijenței pârâtului și că sancțiunea aplicată este dispoporționată". Împrejurarea că aceste apărări au fost apreciate ca nerelevante, prin raportare la clauzele contractuale clare și neechivoce, nu poate avea semnificația invocată de către pârâtă, aceea de nemotivare a hotărârii pronunțate. Potrivit celui de al doilea motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate. Astfel, potrivit art. 20 alin. (4) din contractul de finanțare încheiat între părți, "în cazul nerespectării de către Beneficiar a prevederilor prezentului Contract, AM POR poate decide rezilierea unilaterală a Contractului printr-o notificare scrisă. În această situație, Beneficiarul are obligația restituirii în întregime a sumelor deja primite în cadrul Contractului, în condițiile prevăzute la art. 14 din prezentul Contract". De asemenea, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (8) din același contract, "Beneficiarul se obligă să implementeze Proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile prezentului Contract și ale legislației comunitare și naționale în vigoare. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața AM POR/OI pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin Contract, pentru implementarea Proiectului și pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanțare la prezentul Contract", iar "BeneficiaruL are obligația de a respecta calendarul activităților prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanțare a prezentului Contract". Întrucât aceste dispoziții au putere de lege între părțile contractante conform art. 1270 C. civ., instanța de fond a constatat, în mod corect, că recurenta-pârâtă are obligația de restitui sumele de bani primite în cadrul finanțării derulate prin contractul de finanțare nr. x/20.12.2012, ca urmare a rezilierii respectivului contract de către reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă. În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că argumentele pârâtei reluate și în recurs, referitoare la inexistența vreunei culpe în neexecutarea contractului, nedovedirea deturnării de la scopul contractului a sumelor alocate, neîncălcarea angajamentelor asumate ca rezultat al intenției or neglijenței pârâtului sau caracterul disproporționat al sancțiunii aplicată, nu sunt apte prin ele însele să înlăture aplicarea prevederilor contractuale care reglementează posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului, la latitudinea reclamantului în cazul nerespectării prevederilor contractului de finanțare de către beneficiar. Pârâtei îi revenea obligația ca până la data de 31.12.2018 să îndeplinească integral obiectivele și indicatorii proiectului și să asigurarea funcționalitatea acestuia. Neîndeplinirea acestei obligații nu a fost contestată de către recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Predeal, care în apărarea sa a invocat faptul că aceasta nu îi este imputabilă, fără însă a se dovada unei cauze exoneratoare de răspundere conform art. 19 din contract. De asemenea, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă nu a contestat nici decizia de reziliere a contractului, ce constituie izvorul obligației de restituire a sumelor pretinse de reclamant, aceasta fiind în vigoare și producând efectele astfel cum au fost anticipate la încheierea contractului de finanțare. În mod similar, se constată și faptul că pentru producerea acestor efecte nu era necesară existența vreunui alt act, cum ar fi un eventual raport final întocmit de O.L.A.F., fiind neîntemeiată și critica privind pretinsa neproporționalitate a sancțiunii, câtă vreme prevederile contractuale prevedeau în mod expres că beneficiarul este obligat să restituie în întregime sumele deja primite în cadrul contractului (art. 20 alin. (4). Nu în ultimul rând, Înalta Curte nu poate primi argumentul conform căruia instanța de fond ar fi nesocotit a observa cazul fortuit în care s-a aflat recurenta urmare a actelor/faptelor constructorului inițial S.C. B. S.R.L., întrucât această apărare reprezintă o susținere nouă, care nu a făcut obiectul cercetării primei instanțe și nu poate fi analizată direct în recurs. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.