ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.), Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.), Inspectoratul de Poliție Județean (I.P.J.) Olt și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. solicitând:

- anularea dispozițiilor H.G. nr. 0663/1999, H.G. nr. 070/2004, H.G. nr. 035/2007, H.G. nr. 0154/2010, H.G. nr. 0292/2011 emise pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale de salarizare a polițiștilor, respectiv Legea nr. 138/1999, O.G. nr. 3 8/2003, Legea- cadru nr. 330/2009 și Legea-cadru nr. 284/2010, precum și comunicarea coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile de șef serviciu de la nivelul M.A.I., I.G.P.R. și I.P.J.-uri, în speță I.P.J. Olt și pentru funcția de Adjunct șef poliție municipiu III, în speță la Poliția municipiului Caracal din cadrul I.P.J. Olt pentru perioada 01.02.2002-20.01.2014 și în continuare;

- anularea actelor administrative emise în baza H.G.-urilor de mai sus prin care s-a stabilit coeficientul de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal, pentru perioada 01.02.2002 -20.01.2014 și în continuare;

- obligarea pârâților la restabilirea unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal, pentru perioada 01.02.2002 -20.01.2014 și în continuare;

- obligarea IPJ Olt la emiterea unei adeverințe cu veniturile brute realizate în cele 6 luni consecutive alese de reclamant, actualizate începând cu data de 01.01.2016 ca urmare a aplicării noilor coeficienți;

- obligarea IPJ Olt la trimiterea adeverinței de mai sus către Casa de Pensii Sectorială a MAI;

- obligarea Casei de Pensii Sectorială a MAI la plata drepturilor de pensie cuvenite reclamantului în urma recalculării pensiei începând cu 01.01.2016.

Prin decizia nr. 112/2021 din 9 aprilie 2021Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite excepția autorității de lucru judecat.

Respinge, întrucât există autoritate de lucru judecat, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României având ca obiect anularea dispozițiilor din H.G. nr. 0663/1999, H.G. nr. 070/2004, H.G. nr. 035/2007, H.G. nr. 0154/2010 și H.G. nr. 0292/2011, care au stabilit coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III inferiori funcției de șef serviciu.

Respinge, întrucât există autoritate de lucru judecat, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului Olt, având ca obiect:

- anularea Ordinului ministrului afacerilor interne de aprobare a statului de organizare al IPJ Olt prin care s-a stabilit coeficientul de ierarhizare de 4,00 pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal, pus în aplicare de la data de 01.02.2002, pentru perioada 01.02.2002-01.01.2007;

- anularea Ordinului ministrului afacerilor interne de aprobare a statului de organizare al IPJ Olt prin care s-a stabilit coeficientul de ierarhizare de 4,85 pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal, pus în aplicare de la data de 01.01.2007 și în continuare;

- anularea Dispoziției inspectorului șef al IPJ Olt care a fost pusă în aplicare începând cu data de 01.02.2002 cu un coeficient de ierarhizare de 4,00 pentru perioada 01.02.2002-01.01.2007;

- anularea Dispoziției inspectorului șef al IPJ Olt care a fost pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2007 cu un coeficient de ierarhizare de 4,85 și în continuare.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de Guvernul României cu privire la cererea referitoare la stabilirea unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III superiori funcției de șef de serviciu, până la nivelul maxim prevăzut de legislația în vigoare.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României referitoare la stabilirea unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III superiori funcției de șef de serviciu, până la nivelul maxim prevăzut de legislația în vigoare.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, excepția inadmisibilității invocată de Inspectoratul General al Poliției Române și de Inspectoratul de Poliție Județean Olt, pentru cererea privind anularea dispozițiilor din actele administrative emise de pârâți și obligarea acestora la restabilirea unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal pentru perioada 01.02.2002-20.01.2014 și în continuare, superiori funcției de șef serviciu.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și respectiv Inspectoratul de Poliție Județean Olt având ca obiect:

- anularea dispozițiilor din actele administrative emise de pârâți care stabilesc coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal pentru perioada 01.02.2002-20.01.2014 și în continuare, inferiori funcției de șef serviciu, indiferent de eșalon;

- anularea Dispoziției șefului IGPR privind coeficienții de ierarhizare stabiliți începând cu data de 01.01.2016 pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III.

- obligarea pârâților la restabilirea unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal pentru perioada 01.02.2002-20.01.2014 și în continuare, superiori funcției de șef serviciu, indiferent de eșalon, la nivelul maxim prevăzut de legislația aplicabilă în domeniu pentru funcția deținută.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Olt privind obligarea acestuia la emiterea unei adeverințe cu veniturile brute realizate în cele 6 luni consecutive alese de reclamant, actualizate începând cu data de 01.01.2016, ca urmare a aplicării noilor coeficienți de ierarhizare și trimiterea acesteia Casei de Pensii Sectoriale a MAI pentru stabilirea pensiei militare de stat.

Respinge excepția inadmisibilității invocată de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne având ca obiect plata drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării pensiei potrivit noilor coeficienți de ierarhizare începând cu 01.01.2016.

Respinge ca neîntemeiată excepția abuzului de drept invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.".

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, după o amplă prezentare a situației de fapt, recurentul arată că instanța de fond a încălcat normele de procedură civilă în ceea ce privește soluționarea cererii introductive și a cererii precizatoare, respectiv a dispozițiilor art. 13 din legea nr. 554/2004, art. 6 C. proc. civ. referitor la dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil.

Mai arată recurentul că este greșită reținerea instanței de fond privind excepția autorității de lucru judecat întrucât cererea formulată de reclamant ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 instanța nu a analizat fondul litigiului din lipsa actelor administrative care nu au fost publicate în Monitorul Oficial.

Prin recursul incident recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a criticat sentința primei instanțe în privința soluției de respingere a excepției lipsei interesului, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și admiterea excepției lipsei de interes cu consecința respingerii acțiunii ca atare.

Arată recurentul că reclamantul nu poate obține un folos practic, întrucât necontestând actele administrative cu caracter individual prin care acestuia i-au fost stabilite drepturile salariale, în mod evident nu poate obține un cuantum mai mare al drepturilor salariale în perioada vizată.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția nulității recursului și excepția netimbrării recursului reclamantului.

Pe fondul recursului, au solicitat respingerea acestuia, apreciind că sentința primei instanțe este temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de recurentul-pârât prin întâmpinare, constatând că recurentul-reclamant a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a dezvoltat argumentele pentru care a apreciat că pronunțarea hotărârii recurate a fost dată cu încălcarea normelor de procedură.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de reclamantul A. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanțe faptul că a încălcat dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil prin aceea că nu a obligat pârâții să comunice actele atacate împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lor, inclusiv întîmpinările depuse în cauză, aspecte solicitate prin cererea introductivă și cererea precizatoare.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004 și art. 6, 7, 8 sau 206 C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanță la soluționarea fondului cauzei.

Astfel, din analiza înscrisurilor existente la dosar rezultă reclamantul A. a fost citat cu mențiunea de a depune răspuns întâmpinările depuse de Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Olt, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflate la dosar antemenționat.

Totodată, lecturând încheierile de ședință aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța de fond a făcut toate demersurile necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele invocate.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 15.01.2021, pentru justa soluționare a cauzei, instanța de fond a dispus următoarele măsuri:

- a pus în vedere reclamantului în special, dar și pârâților, să depună la dosar, în copie, cererea de chemare în judecată și cererea adițională/modificatoare care au făcut obiectul dosarului Tribunalului Bucuresti în care s-a mai pronunțat o hotărâre în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat - dosar x/2017 Tribunalul București; să se depună cererea de recurs împotriva sentinței Tribunalului București și decizia Curții de Apel București în soluționarea recursului;

- a pus în vedere ca reclamantul să precizeze în concret, pentru punctul 2, actele administrative pe care le contestă, având in vedere si conținutul întâmpinării MAI, f 37-38 dosar Tribunal sau filele x din întâmpinare, răspunsul IPJ Olt, f 52-53 dosar Trib. București;

- a apreciat necesar ca reclamantul să precizeze care sunt cele 6 luni consecutive, la care face referire la punctul 3.

De asemenea, față de solicitările reclamantului înregistrate la Curte de Apel Craiova la data de 25.01.2021, prin încheierea de ședință din data de 29.01.2021, instanța de fond a dispus următoarele măsuri:

- a emis adresă către pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Olt, pentru a comunica dacă au fost emise ordinele invocate de reclamant în cererea adițională de la dosar Tribunal pct. 2, precum și cele menționate la pct. 3 din precizările de la acest termen, aflate la fila x verso dosar Curtea de Apel, sens în care li se vor înainta și aceste precizări;

- a comunicat reclamantului întâmpinările depuse în dosarul Tribunalului București de către pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, precum și copie adresă emisă de IPJ Olt, dosar Tribunal București;

- a comunicat către pârâți cererea adițională aflată la dosar Tribunalul București, precum și precizările aflate la dosar Curte Apel;

- a prorogat discutarea celorlalte incidente, inclusiv stabilirea competentei, în raport și de precizările ce vor fi făcute.

Dispozițiile instanței au fost aduse la îndeplinire astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, inclusiv răspunsul la întâmpinarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriale a MAI, fila x, și la întâmpinarea Guvernului României, fila x, depus de reclamantul A..

Prin încheirea de ședință din data de 26.02.2021, instanța de fond a mai dispus următoarele măsuri:

- a respins excepția netimbrării pentru primul capăt de cerere;

- a luat act de modificările capetelor de cerere 1 și 2 din cererea introductivă a reclamantului;

- a comunicat răspunsurile la întâmpinare către pârâte;

- a pus în vedere reclamantului să precizeze dacă formulează toate capetele de cerere în contradictoriu cu toți pârâții sau, în caz contrar să indice pârâții în raport cu fiecare capăt de cerere, și de asemenea să precizeze dacă pentru sumele suplimentare solicitate este necesară emiterea unei decizii de revizuire;

- a emis adresă către IPJ Olt - Serviciul Resurse Umane pentru a comunica instanței dacă există acte administrative individuale emise IPJ Olt privind determinarea salariului reclamantului, acte care să își producă efectele în cele șase luni luate ca bază de calcul la determinarea cuantumului pensiei, iar în caz afirmativ să fie depuse la dosar;

- a citat Casa de Pensii Sectorială a MAI pentru a preciza dacă pentru sumele suplimentare solicitate este necesară emiterea unei decizii de revizuire;

- a amânat cauza și pentru observarea înscrisurilor depuse la dosar în data de 26.02.2021.

Actele dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova demonstrează că participanții la proces au fost legal citați și prezenți în sala de ședință, iar instanța de judecată în virtutea rolului activ a depus toate diligențele în vederea stabilirii stării de fapt și de drept din speță, în scopul aflării adevarului și pentru justa soluționare a cauzei.

În acest context, nefondat se reclamă încălcarea dreptului de la un proces echitabil, în termen optim și previzibil sau a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Faptul că instanța a apreciat sau nu utilitatea unor probe nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca și o încălcarea a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, față de dispoziții art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanței, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât și în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanța va putea înlătura anumite probe în funcție de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părților, manifestată cu privire la proba în cauză, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului.

Totodată, astfel cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ținându-se seama și de refuzul nejustificat al unei părți de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Nefondate sunt și criticile reclamantului vizând soluția de admiterea a excepției autorității de lucru judecat prin raportare la dosarul nr. înregistrat la Tribunalul București sub nr. x/2017*.

Astfel, prin sentința nr. 4906/2018 pronunțată de Tribunalul București, definitivă ca urmare a respingerii recursului, s-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată.

În speța de față, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României solicitând anularea din H.G. nr. 0663/1999, H.G. nr. 070/2004, H.G. nr. 035/2007, H.G. nr. 0154/2010 și H.G. nr. 0292/2011 cu motivarea că prin acestea au fost stabiliți coeficienți de ierarhizare pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III mai mici decât pentru funcția de șef serviciu deși aceasta din urmă este inferioară primeia.

În mod corect a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Așadar, în ambele dosare reclamant este A. iar pârât Guvernul României.

De asemenea, în cele două acțiuni s-a solicitat același lucru, anularea H.G. nr. 0663/1999, H.G. nr. 070/2004, H.G. nr. 035/2007, H.G. nr. 0154/2010 și H.G. nr. 0292/2011, condiția identității obiectului fiind astfel îndeplinită.

Cu privire la cauză, se constată că în ambele dosare a fost invocat același motiv de nelegalitate, respectiv stabilirea unor coeficienți de salarizare mai mici pentru o funcție superioară iar argumentele pentru susținerea motivelor de nelegalitate sunt similare, cererile de chemare în judecată fiind asemănătoare sub acest aspect.

De asemenea, în același dosar, soluționat de Tribunalul București prin sentința 4906/18.07.2018, s-a solicitat și anularea următoarelor acte administrative:

- anularea Ordinului ministrului afacerilor interne de aprobare a statului de organizare al IPJ Olt prin care s-a stabilit coeficientul de ierarhizare de 4,00 pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal, pus în aplicare de la data de 01.02.2002, pentru perioada 01.02.2002-01.01.2007;

- anularea Ordinului ministrului afacerilor interne de aprobare a statului de organizare al IPJ Olt prin care s-a stabilit coeficientul de ierarhizare de 4,85 pentru funcția de adjunct șef poliție municipiu III la Poliția municipiului Caracal, pus în aplicare de la data de 01.01.2007 și în continuare;

- anularea Dispoziției inspectorului șef al IPJ Olt care a fost pusă în aplicare începând cu data de 01.02.2002 cu un coeficient de ierarhizare de 4,00 pentru perioada 01.02.2002-01.01.2007;

- anularea Dispoziției inspectorului șef al IPJ Olt care a fost pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2007 cu un coeficient de ierarhizare de 4,85 și în continuare.

Aceste pretenții au fost respinse, având, din punct de vedere procesual, natura unor capete de cerere accesorii.

Fiind îndeplinite și în acest caz tripla identitate de părți, obiect și cauză nefiind invocate motive distincte de nelegalitate, în mod corect, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și față de acestea, neexistând elemente de diferențiere relevante între cele două dosare.

Deopotrivă, Înalta Curte nu poate primi nici criticile referitoare faptul că motivarea instanței de fond ar fi nefondată în ceea ce privește legalitatea hotărârilor de Guvern "întrucât este inadmisibil să califici ca legală o normă pe care nu o cunoști".

În acest sens, este evident că acțiunea în dosarul de la Tribunalul București a fost respinsă atât pentru faptul că s-a prescris dreptul de a solicita diferențele salariale cât și pentru că hotărârile de guvern contestate au fost legal emise.

Contrar aserțiunilor recurentului, nu există niciun argument care să determine casarea ori modificarea sentinței pronunțată de prima instanță, nefondat reclamându-se incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., de vreme ce instanța de fond a respectat formele de procedură impuse de lege în derularea litigiului; actul juridic dedus judecății a fost corect interpretat, nesubzistând nici ipoteza încălcării dreptului la un proces echitabil, iar hotărârea recurată este consecința unei minuțioase examinări a probelor produse și a unei judicioase aplicări a dispozițiilor legale.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiate criticile acestuia vizând soluția de respingere a excepției lipsei interesului.

Așadar, critica referitoare la necontestarea actelor individuale pentru stabilirea coeficienților nu reprezintă un motiv întemeiat în susținerea excepției deoarece se solicită stabilirea acestora pentru viitor, în virtutea anulării unor acte cu forță juridică superioară și obținerea unui cuantum superior al pensiei.

Așadar, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că este lipsită de fundament excepția lipsei de interes invocată de MAI, întrucât reclamantul urmărește stabilirea unui cuantum mai mare al pensiei iar legea prevede în acest sens că în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptățite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (art. 65 alin. (1) din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat).

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal declarat de reclamantul A. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 112/2021 din 9 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât Ministerul Afacerilor de Externe.

Respinge recursul principal declarat de reclamantul A. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 112/2021 din 9 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.