Decizia nr. 89/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de21 martie 2012, sub nr. x/2012, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații București, UM 0167 București și Direcția Județeană de Informații Botoșani, a solicitat instanței să dispună următoarele: - Anularea actului de retragere a autorizației de acces la informații clasificate, respectiv a raportului nr. x/9.11.2011; - Anularea actului de trecere în rezervă, respectiv a Ordinului Directorului Serviciului Român de Informații nr. D.P. 0469 din 15.12.2011, înregistrat în Ordinul de zi pe Unitate al Direcției Județene de Informații Botoșani cu nr. 246/16.12.2011, acte ce nu i-au fost comunicate; - Obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, cu plata despăgubirilor, constând în salarii, actualizate începând cu data de 15.12.2011; - Suspendarea actelor contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în raport de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond În rejudecare, prin sentința nr. 47/25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă cererea de declasificare acte, fiind respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații București, UM 016 - 3 București și Direcția Județeană de Informații Botoșani, având ca obiect anularea actelor de retragere a autorizației de acces la informații clasificate și a actului de trecere în rezervă. În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că cererea de declasificare a documentelor este nefondată, având în vedere datele reținute din consultarea documentelor, ce au stat la baza emiterii actelor contestate care pun în evidență gravitatea faptelor săvârșite de reclamant, iar admiterea cererii de declasificare o avea drept consecință "diseminarea informațiilor". Pe fondul cauzei, s-a reținut că retragerea autorizației de acces la informații clasificate, este o măsură administrativă de protecție a informațiilor clasificare pentru cazul existenței unor riscuri și vulnerabilități de securitate, în contextul reglementării cuprinse în Legea nr. 182/2002.

Cererea de recurs și soluția instanței de recurs Împotriva sentinței nr. 47/25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs, reclamantul A.. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a prezentat pe larg situația de fapt cu referire la fiecare act administrativ contestat, arătând că în mod nelegal a fost respinsă cererea de declasificare și de anulare a actelor emise de părți. Astfel, instanța de fond nu a motivat hotărârea, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului. Instanța de fond nu a examinat în mod real și efectiv problemele esențiale invocate cum ar fi: principiul egalității armelor, efectele juridice ale necomunicării actului administrativ, consecințele nemotivării retragerii autorizației de acces la informații clasificate, afectele aplicabilității dispozițiilor art. 60 alin. (1) și art. 72 lit. a) din Regulamentul disciplinei militare, și ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 80/1995. Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză erau aplicabile dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002 având în vedere că informațiile privesc exclusiv faptele personale ale reclamantului, iar diseminarea acestor informații nu pot avea o influență negativă asupra siguranței naționale sau a capacității de apărare a țării. Prin decizia nr. 3131 din 14.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins recursul ca nefondat. S-a reținut de către instanța de recurs că sentința recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ținând cont totodată de caracterul informațiilor de care instanța a luat cunoștință prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, Regulamentul privind accesul judecătorilor și procurorilor la informații clasificate, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/6 februarie 2014 dar și de dispozițiile art. 74 și 5 din Legea nr. 182/2002. De asemenea, critica formulată de recurent în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost considerată nefondată, instanța de fond interpretând corect dispozițiile legale în raport de normele juridice aplicabile situației de fapt dovedite prin materialul probator administrat în cauză cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 182/2002 și Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/2014.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 3131 din 14.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire revizuentul A. solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei, admiterea recursului și, în principal casarea sentinței nr. 47/25.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței nr. 47/25.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ..(1865)

Apărările intimatului Intimatul Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. A fost reluată starea de fapt și au fost aduse argumente cu referire punctuală la criticile de nelegalitate aduse în recurs de recurentul reclamant sentinței nr. 47/25.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire 1. Examinând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma criticilor invocate prin cerere, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 3131 din 14.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, prin care a fost respins recursul ca nefondat, pentru motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. (1865), având în vedere faptul că în speța de față s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din data de 11.01.2022 în cauza Corneschi împotriva României, constatându-se că a fost încălcat art. 6 din Convenție. Având în vedere pronunțarea Hotărârii C.E.D.O. în cauza Corneschi împotriva României, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 722/03.08.2022, Înalta Curte va proceda la analizarea incidenței dispozițiilor art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. și verificarea admisibilității cererii de revizuire. În primul rând, se reține că au fost respectate dispozițiile art. 324 alin. Final din C. proc. civ., în sensul că cererea de revizuire a fost introdusă în termenul prevăzut de acest text de lege: "Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I." Astfel, hotărârea C.E.D.O. a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 722/03.08.2022, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 02.11.2022 (data poștei și cea a înregistrării cererii la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție). Pe de altă parte, în cadrul analizei îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, din perspectiva hotărârii împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, Înalta Curte are în vedere că în speță este aplicabilă Decizia Curții Constituționale a României nr. 233/15.02.2011, potrivit căreia, dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. (1865) sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de C.E.D.O. Prin urmare, este posibilă formularea cererii de revizuire și împotriva unei hotărâri judecătorești prin care nu a fost evocat fondul, cum este cea din cazul de față, prin care recursul a fost respins ca nefondat. Față de conținutul hotărârii Curții Europene pentru Drepturile Omului Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de revizuire este întemeiată. Dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. prevăd că se poate solicita revizuirea unei hotărâri "dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate"; Astfel, Înalta Curte reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunțată asupra cererii reclamantului nr. 21609/16, a concluzionat că a fost încălcat art. 6 din Convenție. Totodată, Înalta Curte reține că, consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă, în sensul că soluțiile date de instanțele naționale, amendate de CEDO, au menținut practic revizuentul în aceeași situație anterioară sesizării acestora, revizuentul fiind trecut în rezervă, ca o consecință firească a retragerii autorizației de acces la informațiile clasificate. Astfel, Înalta Curte, apreciind întemeiate dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ., va admite cererea de revizuire urmând a proceda la rejudecarea recursului. III Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Se constată faptul că recurentul reclamant și-a întemeiat cererea de recurs împotriva sentinței nr. 47/25.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2012 pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7,9, și 304 1 din C. proc. civ., arătându-se că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; Cu privire la critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)", Înalta Curte o reține ca fiind întemeiată. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității, dreptului la apărare. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea prin care a soluționat plângerea reclamantului, a concluzionat că a fost încălcat art. 6 din Convenție, reținând că limitările aplicate dreptului reclamantului la procedură contradictorie și la egalitatea armelor nu au fost compensate în cadrul procedurilor interne astfel încât să se păstreze esența însăși a dreptului său la un proces echitabil. Această perspectivă a C.E.D.O. conturează pe deplin critica reclamantului, adusă sentinței recurate, potrivit căreia prima instanță a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, cel al contradictorialității și egalității armelor, principii care converg în final în principiul dreptului la apărare. Prin urmare, s-a produs o încălcare a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituția României, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind nulă, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, se constată că modul în care a fost soluționată cauza s-a realizat fără accesul reclamantului și avocatului acestuia la documentele și informațiile clasificate, ce au stat în final la baza deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate, respectiv la baza deciziei de trecere în rezervă, iar pe de altă parte, deciziile contestate fiind întemeiate pe aceste documente, reclamantul nu a cunoscut niciodată motivele concrete care au fost avute în vedere la luarea măsurilor. Din această perspectivă, în conformitate cu hotărârea C.E.D.O., limitările aplicate dreptului reclamantului la procedură contradictorie și la egalitatea armelor nu au fost compensate în cadrul procedurilor interne astfel încât să se păstreze esența însăși a dreptului său la un proces echitabil. Înalta Curte reține că reclamantul nu a avut în niciun mod acces la informațiile clasificate, nefiind pusă în discuție posibilitatea de a-și angaja un avocat care să dețină certificat ORNISS, astfel încât acesta nu a avut posibilitatea să-și facă apărările adecvate. În aceste condiții, Înalta Curte reține incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 teza I din C. proc. civ., potrivit căruia " Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază", Înalta Curte reține următoarele. Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. 1865 are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Îndeplinirea acestor cerințe legale este mult restrânsă în cazul de față, datorită caracterului de informații clasificate, în raport de care nici instanța de judecată nu poate realiza o motivare detaliată. Cu toate acestea, în conformitate cu hotărârea CEDO, având în vedere totuși lipsa oricărei indicații cu privire la faptele exacte reținute împotriva reclamantului, se constată lipsa de precizie a exprimării instanței atunci când s-au referit la orice motiv concret de securitate națională care, în opinia autorităților, împiedicau dezvăluirea probelor și informațiilor clasificate care îl priveau pe reclamant, acestea nefiind în niciun mod explicate. Se reține în acest context că sunt întemeiate și dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., urmând a se dispune casarea sentinței . Având în vedere că înlăturarea pentru viitor a încălcării prevederilor art. 6 din C.E.D.O este posibilă și se poate realiza prin schimbarea deciziei supuse revizuirii, precum și faptul că prin hotărârea pronunțată, C.E.D.O. a stabilit că (par. 119) "cea mai potrivită formă de reparație în cauzele în care procedurile interne contestate de reclamant au determinat încălcări ale cerințelor art. 6 din Convenție este, de regulă, redeschiderea procesului în timp util și rejudecarea cauzei în conformitate cu toate cerințele unui proces echitabil," Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare. În rejudecare, se vor asigura garanțiile dreptului la apărare, precum și aplicarea corectă a unuia din principiile fundamentale ale procesului civil-principiul egalității armelor-care constă în posibilitatea acordată părților de a participa în mod activ și de a beneficia de un tratament egal în prezentarea și argumentarea drepturilor lor, precum și a probelor pe care acestea se întemeiază, oferind fiecărei părți posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei. Se va avea în vedere informarea reclamantului cu privire la posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat care deține certificat ORNISS în condițiile prevăzute de lege, se va pune în discuție și posibilitatea depunerii documentelor ce conțin informații clasificate în formă anonimizată, astfel cum intimatul pârât a arătat că a procedat în alte cauze, va fi avută în vedere poziția intimatului pârât cu privire la menținerea clasificării informațiilor în discuție, din perspectiva Legii nr. 182/2002 și a H.G. nr. 585/2002, urmând a se aprecia dacă o astfel de măsură este suficient motivată prin prisma prejudiciului potențial asupra ordinii publice. De asemenea, instanța va avea în vedere în cadrul motivării sentinței la motivarea sentinței oferirea unor explicații coerente, (chiar dacă acestea trebuie să fie sumare, pentru a nu se divulga informațiile clasificate), cu privire la întinderea controlului pe care l-a efectuat și la fondul acuzațiilor îndreptate împotriva reclamantului, aceasta fiind singura modalitate prin care se poate verifica de către instanța de control judiciar că prima instanță și-a exercitat în mod efectiv și corespunzător competențele conferite de lege. Având în vedere modul de soluționare a recursului prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7 din C. proc. civ., nu va mai fi analizat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., aspectele invocate de recurentul reclamant din această perspectivă, urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A.. Potrivit dispozițiilor art. 327 din C. proc. civ., va anula decizia nr. 3131/14.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2012, și în rejudecare, va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 47 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.