ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021, emis de Agenția Națională de Integritate și constatarea inexistenței vreunui caz de incompatibilitate în exercitarea funcției publice din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 176 din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 176 din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că nu a participat la campania electorală astfel cum este definită în elementele ei constitutive de art. 65 și următoarele din Legea nr. 115/2015. Au existat discuții cu privire la candidarea la o funcție de consilier local din partea B., dar acestea nu au fost finalizate. Nu i-a fost adus la cunoștință de către B. despre faptul că va fi pe listele candidaților la consiliul local, aflând despre înscrierea sa pe lista de consilieri locali ai municipiului Constanța în data de 19.09.2020, urmare a constatării existenței unui pliant electoral care conținea și fotografia reclamantei (fotografie care a fost preluată de pe site-ul oficial al instituției A.N.P.C.), iar alegerile au avut loc în data de 27.09.2020.

În opinia sa, este esențial a lamuri daca prin interpretarea: "Chiar daca art. 514 din Codul administrativ prevede ca raportul de serviciu se suspenda pentru participarea la campania electorala, incompatibilitatea nu exista in considerația acțiunilor activităților pe care funcționarul public intenționează sa le realizeze in campania electorala ci in considerația calității de candidat pentru o funcție eligibila", judecătorul a adăugat la lege sau a dat o interpretare corecta a dispozițiilor art. 514 Cod administrativ.

A mai susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșita normelor de drept material invocate, (incompatibilitate/suspendare) validând prin aceasta situația stării de incompatibilitate reținuta prin Raportul de evaluare nr. x/10.05.2021 al Agenției Naționale de Integritate, in mod greșit, in condițiile in care aceasta stare de incompatibilitate nu se verifică prin prisma împrejurărilor de fapt și dispozițiilor legale incidente invocate de aceasta.

Reglementarea cazurilor de incompatibilitate se înscrie în scopul afirmat chiar prin titlul de Legea nr. 161/2003 "asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției". Or, valorile sociale apărate sunt amenințate doar în situația în care există o suprapunere a exercitării efective a funcției publice și a activității cu care aceasta se află în incompatibilitate.

Recurenta-reclamantă a arătat că în cazul acesteia nu a existat nicio suprapunere a exercitării efective a funcției publice deținute în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța și a vreunei alte activități cu care aceasta să se afle în incompatibilitate.

Raportul de evaluare contestat a fost întocmit fără o minimă interpretare teleologică a textelor legale, Agenția Națională de Integritate făcând o prezentare trunchiată și o interpretare distorsionată proprie a dispozițiilor incidente, în condițiile în care, în opinia sa, calitatea de candidat nu implică participarea la campania electorală.

Agenția Națională de Integritate s-a rezumat la a menționa generic "dispozițiile Legii nr. 115/2015", însă fară a indica în concret articolele/alineatele aplicabile, iar motivul este unul evident: dispozițiile Legii nr. 115/2015 nu prevăd o interpretare precum cea expusă de pârâtă în cuprinsul Raportului de evaluare.

Candidații au o vocație, un drept de a participa la campania electorală, în niciun caz o obligație în acest sens. Mai mult, participarea la campania electorală nu operează ope legis. De altfel, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 1 15/2015 este limpede în acest sens: (1) în campania electorală, candidații (...) au dreptul să-și exprime opiniile în mod liber și fără nicio discriminare. Împrejurarea neexercitării efective de către candidații la alegerile locale a acestui drept echivalează, din punct de vedere juridic, cu neparticiparea la campania electorală și, deci, cu lipsa unei stări de incompatibilitate.

A mai susținut recurenta că în cazul său a intervenit o suspendare de drept în temeiul art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 și art. 513 din Codul administrativ. Acest text de lege trebuie coroborat cu dispozițiile art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ (suspendarea de drept a raporturilor de serviciu). In speță, alt caz prevăzut de lege decât cele enumerate în art. 513 alin. (1) lit. a) - I) din Codul administrativ este ipoteza reglementată de art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prin Raportul de evaluare se susține că reclamanta ar fi deținut calitatea de funcționar public concomitent cu cea de candidat la alegeri, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile ari. 514 alin. (2) din Codul administrativ.

Este incontestabil faptul că nu a avut intenția și nici nu a participat efectiv la campania electorală.

Prin Raportul de evaluare se reține că "cel mai târziu la data de 21.08.2020 aceasta trebuia să informeze Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați cu privire la participarea la campania electorală. Durata campaniei electorale a fost 28.08.2020 - 26.09.2020. Data rămânerii definitive a candidaturii, astfel cum a reținut însăși pârâta în Raportul de evaluare este 24.08.2020.

Așadar, Agenția Națională de Integritate pretinde recurentei ca înainte să fi cunoscut dacă candidatura ar fi fost definitivă, să fi informat autoritatea despre faptul că ar urma campania electorală.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în temeiul art. 519 C. proc. civ., în vederea lămuririi asupra distincției făcute de legiuitor la dispozițiilor art. 514 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ fata de prevederile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea 161/2003. respectiv daca "participarea la campanie electorala" în înțelesul dispozițiilor legale privind alegerile locale, presupune o participare efectivă, prin actele enumerate la art. 65 si urm. din Legea 115/2015, sau participarea se considera efectivă si consumata din momentul rămânerii definitive a candidaturii si pana la următoarea zi a datei alegerilor locale?", cererea cu privire la care a susținut că este admisibilă.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a ÎCCJ cu dezlegarea chestiunii de drept menționate, în opinia sa, normele invocate nefiind neclare ori de natură să atragă dificultăți de interpretare și aplicare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat lămurirea asupra distincției făcute de legiuitor la dispozițiile art. 514 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ fata de dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea 161/2003. respectiv daca "participarea la campanie electorala" în înțelesul dispozițiilor legale privind alegerile locale, presupune o participare efectiva, prin actele enumerate la art. 65 si urm. din Legea 115/2015, sau participarea se considera efectivă si consumata din momentul rămânerii definitive a candidaturii si pana la următoarea zi a datei alegerilor locale?

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ.:

"Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Astfel cum rezultă din conținutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ.

Cu privire la prima cerință, se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a recursului, nefiind pronunțată până la acest moment o hotărâre definitivă.

Acțiunea introductivă este un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ, care se află în competența de primă instanță a secției de contencios administrativ a curții de apel și se soluționează prin hotărâre supusă numai recursului.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă pricina în ultimă instanță, astfel că se constată îndeplinită și cea de-a doua cerință de admisibilitate.

Și cea de-a treia condiție de admisibilitate a sesizării, respectiv cea referitoare la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării de pronunțare a unei hotărâri prealabile apare a fi îndeplinită, având în vedere că, din verificarea evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că aceasta nu a statuat anterior asupra prezentei chestiuni de drept, nefiind pronunțată o decizie în interesul legii sau o altă hotărâre prealabilă având acest obiect.

Înalta Curte amintește că pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din C. proc. civ. să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, Înalta Curte a arătat constant că în sesizare trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul soluționării în principiu a chestiunii de drept.

În speță, recurenta solicită lămuriri privind interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală dificultate, o aplicare corectă a prevederilor incidente în vederea soluționării cauzei presupunând doar realizarea de către instanța de judecată a unei analize corelate a prevederilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute.

Nu este vorba, așadar, de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate care să necesite interpretarea printr-o hotărâre prealabilă, rămânând atributul exclusiv al completului de judecată să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestit, aplicând, în acest scop, regulile de interpretare a actelor normative.

Prin urmare, Înalta Curte reține faptul că cererea formulată de către recurenta-reclamantă nu este o veritabilă cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni, aceasta urmărind, prin modul de formulare a întrebărilor și argumentarea acestora, soluționarea pe fond a cauzei (dezlegarea fondului cauzei), astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge cererea formulată de recurenta - reclamantă.

Prin raportul de evaluare nr. x/10.05.2021 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut că doamna A., funcționar public în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați, a încălcat legislația privind regimul juridic al incompatibilităților întrucât, deși a candidat (nefiind aleasă) pentru alegerile locale 2020, nu și-a suspendat raportul de serviciu pe durata campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor (28.08.2020 - 26.09.2020). Persoana evaluată a încălcat dispozițiile art. 97 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, și nu a respectat obligația prevăzută de dispozițiile art. 445 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, coroborate cu dispozițiile art. 492 alin. (2) lit. l) și art. 520 lit. b) din același act normativ.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021, emis de Agenția Națională de Integritate și constatarea inexistenței vreunui caz de incompatibilitate în exercitarea funcției publice din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În primul rând, instanța de control judiciar reține că elementele de fapt reținute în raportul de evaluare, în sensul deținerii calității de funcționar public în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați și a candidării pentru alegerile locale 2020, nu sunt contestate în cauză.

Recurenta-reclamantă a invocat, prin memoriul de recurs, că nu a participat la campania electorală astfel cum este definită în elementele ei constitutive de art. 65 și următoarele din Legea nr. 115/2015, în cazul recurentei a intervenit o suspendare de drept în temeiul art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 și art. 513 din Codul administrativ, text de lege, care, în opinia sa, trebuie coroborat cu dispozițiile art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ (suspendarea de drept a raporturilor de serviciu), precum și faptul că raportul de evaluare susține că reclamanta ar fi deținut calitatea de funcționar public concomitent cu cea de candidat la alegeri, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile ari. 514 alin. (2) din Codul administrativ, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, potrivit Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 97 - (1) Funcționarul public poate candida pentru o funcție eligibilă sau poate fi numit într-o funcție de demnitate publică.

(2) Raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă:

a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales;

b) până la încetarea funcției eligibile sau a funcției de demnitate publică, în cazul în care funcționarul public a fost ales sau numit."

Potrivit O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ:

"Art. 514 - Suspendarea raportului de serviciu la inițiativa funcționarului public

(1) Raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public în următoarele situații: (...)

h) pentru participare la campania electorală, pe durata campaniei electorale și până în ziua ulterioară alegerilor;

(2) Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) funcționarul public este obligat să informeze autoritatea sau instituția publică anterior cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de incidența acestora. Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. d), e), g), h) și j) funcționarul public este obligat să informeze autoritatea sau instituția publică cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de incidența situațiilor prevăzute la alin. (1). Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), f) și i), informarea se înaintează autorității sau instituției publice la data luării la cunoștință de către funcționarul public de incidența motivului de suspendare, respectiv în termenul prevăzut la art. 415 alin. (3). (…)".

Potrivit Legii nr. 115/2015 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali:

"Art. 64 - Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de data desfășurării alegerilor și se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora 7:00."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că este suficientă calitatea de candidat pentru nașterea situației de incompatibilitate, fără a fi fost necesar ca în calitate de candidat să se implice activ în campania electorală.

Așa cum s-a reținut anterior, situația de fapt reținută în raportul de evaluare este necontestată: reclamanta deținea calitatea de funcționar public în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați la epoca alegerilor locale 2020, a candidat pentru funcția de consilier local pe lista B. și nu a solicitat suspendarea raportului de serviciu.

Contrar susținerilor reclamantei, recurenta-reclamantă s-a aflat în situația de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.

Art. 97 din Legea nr. 161/2003 face parte din Secțiunea a 5-a a Legii- Incompatibilități privind funcționarii publici. Art. 97 alin. (2) din lege consacră o incompatibilitate temporară a funcționarului public (pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales, respectiv până la încetarea funcției eligibile sau a funcției de demnitate publică, în cazul în care funcționarul public a fost ales sau numit.) și nu poate fi primit argumentul recurentei-reclamante în sensul că art. 94 din Legea nr. 161/2003 nu reglementează situația de incompatibilitate reținută în raport - deținerea calității de funcționar public concomitent cu cea de candidat în alegeri.

Se constată că în raportul de evaluare nu s-a reținut doar că reclamanta a deținut concomitent calitățile de funcționar public și candidat în alegeri, ci că deși a candidat (nefiind aleasă) pentru alegerile locale 2020, nu și-a suspendat raportul de serviciu pe durata campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor (28.08.2020 - 26.09.2020).

Mai mult decât atât, nu doar art. 94 din Legea nr. 161/2003 reglementează situații în care există o incompatibilitate cu funcția publică, ci și articolele 95-98. Astfel, calitatea de candidat în alegeri locale nu trebuia enumerată între calitățile care atrag incompatibilitatea enumerate în art. 94, întrucât calitatea de candidat în alegerile locale nu este incompatibilă cu funcția publică. Dimpotrivă, art. 97 alin. (1) din lege arată că funcționarul public poate candida pentru o funcție eligibilă sau poate fi numit într-o funcție de demnitate publică. Tot art. 97 arată însă la alin. (2) că raportul de serviciu al funcționarului public care candidează pentru o funcție eligibilă se suspendă pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales, respectiv până la încetarea funcției eligibile sau a funcției de demnitate publică, în cazul în care funcționarul public a fost ales sau numit.

Ca atare, exercitarea funcției publice este incompatibilă cu calitatea de candidat pentru o funcție eligibilă.

Nu poate fi primită nici interpretarea recurentei-reclamantei în sensul că valorile sociale ocrotite prin Legea nr. 161/2003 sunt amenințate și există incompatibilitate numai în situația unei suprapuneri a exercitării efective a funcției publice cu activitățile cu care se află în incompatibilitate.

Incompatibilitatea reținută în sarcina reclamantei există între exercitarea funcției publice și calitatea de candidat pentru o funcție eligibilă, independent de acțiunile și activitățile pe care le-a desfășurat sau nu în vederea alegerii în funcția pentru care a candidat. Legea nr. 161/2003 reglementează incompatibilități atât în legătură cu acțiuni/activități, cât și în legătură cu existența altor calități, în acest din urmă caz fără să existe condiția exercitării efective a unei din acțiunile/activitățile care caracterizează respectiva calitate, motiv pentru care nici nu era necesar pentru existența stării de incompatibilitate ca reclamanta să fi participat în mod activ la campania electorală.

Chiar dacă art. 514 din Codul administrativ prevede că raportul de serviciu se suspendă pentru participarea la campania electorală, incompatibilitatea există în considerarea calității de candidat pentru o funcție eligibilă, iar nu a acțiunilor/activităților pe care funcționarul public intenționează să le realizeze în campania electorală.

Or ambele acte normative, Legea nr. 161/2003 și Codul administrativ, prevăd că raportul de serviciu se suspendă pe durata campaniei electorale și până în ziua ulterioară alegerilor, iar nu doar pe durata campaniei electorale. Campania electorală se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora 7:00, astfel că există o perioadă de trei zile ulterioară campaniei electorale în care raportul de serviciu trebuie de asemenea suspendat, ceea ce susține cele reținute în mod corect de prima instanță în sensul că incompatibilitatea este independentă de acțiunile desfășurate sau nu de funcționarul public în campania electorală și este determinată de calitatea de candidat pentru o funcție eligibilă.

Dispozițiile referitoare la incompatibilitățile funcționarilor publici din Legea nr. 161/2003 se coroborează cu cele cuprinse în Codul administrativ, astfel cum rezultă din prevederile art. 80 din Legea nr. 161/2003, care prevăd că "Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu."

Din prevederile legale aplicabile speței rezultă foarte clar obligația funcționarului public de execuție de a solicita suspendarea raporturilor de serviciu în situația în care intenționează să participe la campania electorală, nerespectarea acestei obligații generând o situație de incompatibilitate.

Inalta Curte apreciază ca fiind necesară și suficientă simpla deținere a ambelor calități pentru a fi în prezența unei stări de incompatibilitate. Condiționările impuse funcționarilor publici în legătură cu manifestarea publică a convingerilor și preferințelor politice se reduc la perioada în care aceștia se află în exercitarea funcției publice, nefiind la alegerea persoanei evaluate și, totodată, impun acesteia o anumită conduită, cu consecința intervenirii unei sancțiuni în cazul nerespectării legii.

Nici susținerea recurentei-reclamante în sensul că Legea nr. 115/2015 îi conferă doar un drept de a participa la campania electorală deși este corectă, nu este de natură a înlătura cele reținute anterior. Astfel, campania electorală, ca ansamblu de acțiuni și manifestări menite a populariza un program personal, se realizează nu numai de candidați, ci și de/prin partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale sau organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri, astfel că orice acțiune/activitate a partidului pe listele căruia candidează un funcționarul public este una care realizează campanie electorală pentru funcționarul respectiv. Chiar și din poziția de candidat independent funcționarul public este în aceeași situație de incompatibilitate, întrucât poate face obiectul contra-campaniei din partea contracaandidaților săi. Suspendarea raportului de serviciu este menită a menține în rândul populației aparența de imparțialitate și obiectivitate a funcționarului public în exercitarea funcției, aparență care poate fi afectată în contextul în care candidează pentru o funcție eligibilă. Așadar, această suspendare nu are scopul de a facilita funcționarului public realizarea campaniei electorale.

Dincolo de aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că din actele dosarului de fond rezultă cu certitudine că recurenta-reclamantă a făcut subiectul campaniei electorale desfășurate de respectivul partid, iar calitatea de candidat a fost făcută publică. Astfel la fila x există un pliant electoral în care fotografia reclamantei este publicată prima în lista candidaților pentru funcția de consilier local ai B., candidatura reclamantei fiind făcută publică prin publicarea în publicații on-line .

Afirmația recurentei-reclamante că nu a cunoscut despre candidatura sa este contrazisă de declarația de acceptare a candidaturii în raport de care putea și trebuia să verifice dacă a fost depusă candidatura sa și dacă a rămas definitivă, precum și de declarația din punctul de vedere exprimat la cererea Agenției, în care arată că a aflat despre înscrierea sa pe lista de candidați în data de 19.09.2020.

Or, nici măcar la acea dată reclamanta nu a cerut suspendarea raportului său de serviciu. Faptul că nu se mai încadra în termenul de 15 zile prevăzut de art. 492 alin. (2) lit. l) din Codul administrativ (Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilități dacă funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.) nu justifică pasivitatea reclamantei, căreia îi era aplicabil nu termenul de 15 zile de la apariția stării de incompatibilitate, ci termenul de cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de incidența situației de incompatibilitate prevăzut la art. 514 alin. (2) Cod administrativ.

Critica recurentei în sensul că față de data rămânerii definitive a candidaturii (24.08.2020) și data începerii campaniei electorale (28.08.2020) Agenția îi pretinde să fi informat autoritatea în care funcționa chiar înainte de rămânerea definitivă a candidaturii de asemenea nu poate fi primită, întrucât reclamanta nu este în situația de a fi anunțat autoritatea în care funcționa cu mai puțin de 5 zile lucrătoare înainte de începerea campaniei, ci de a nu fi anunțat deloc autoritatea despre situația de incompatibilitate - nici la momentul rămânerii definitive a candidaturii, nici la acela al începutului campaniei electorale, nici la momentul la care afirmă că a aflat despre faptul că se afla pe lista candidaților B..

În fine, instanța de control judiciar nu poate analiza critica de nelegalitate a raportului de evaluare care susține existența unui caz de suspendare de drept a raportului de serviciu invocată prin memoriul de recurs, întrucât, în mod corect a constatat prima instanță că această critică a fost formulată doar cu ocazia dezbaterilor pe fond, prin concluziile orale ale reprezentantului convențional, nu a fost expusă în cererea de chemare în judecată și, nefiind adusă la cunoștința părții adverse, nu a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 519 C. proc. civ., respectiv art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă, și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 176 din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.