ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea parțială a art. I pct. 3 din Ordinul președintelui ANRE nr. 40/2018 privind modificarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată, desfășurată într-un an de reglementare, și de aprobare a prețurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 182/2015 cu privire la introducerea punctului 3 în cadrul art. 35 alin. (7) din Metodologia de Calcul; și, pe cale de consecință anularea art. 35 alin. (7) pct. 3 din Ordinul președintelui ANRE nr. 182/2015 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată, desfășurată într-un an de reglementare, și de aprobare a prețurilor.

Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2018 pe rolul aceleiași instanțe - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal- sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea parțială a art. I pct. 3 din Ordinul președintelui ANRE nr. 40/2018 privind modificarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată, desfășurată intr-un an de reglementare, și de aprobare a prețurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 182/2015 cu privire la introducerea punctului 3 în cadrul art. 35 alin. (7) din Metodologia de Calcul; și, pe cale de consecință anularea art. 35 alin. (7) pct. 3 din Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 182/2015 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată, desfășurată într-un an de reglementare, și de aprobare a prețurilor.

Prin încheierea pronunțată la data de 07.08.2018 în dosarul nr. x/2018 instanța învestită cu judecarea acestuia, în baza art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acelui complet și trimiterea dosarului completului inițial învestit, spre a fi atașat la dosarul nr. x/2018.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5050 pronunțată în data de 04 decembrie 2018, Fiscal în dosarul de față nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din Codul de procedură civilă, reclamanta S.C. A. S.A.

Încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință, casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în temeiul art. 20 alin. (3) teza a D-a din Legea 554/2004 sau rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea 554/2004.

În cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a susținut recurenta că sentința atacată nu se conformează rigorilor de motivare statuate la art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, fiind lacunară. în concret, instanța a omis să motiveze soluția pronunțată prin raportare la toate criticile de nelegalitate invocate de subscrisă.

Prima instanță nu a oferit o motivare corespunzătoare, aceasta nerăspunzând criticilor recurentei, respectiv criticii referitoare la nerespectarea termenului de 10 zile de depunere a observațiilor/propunerilor referitoare la introducerea Prevederilor Contestate în cea de-a Doua Variantă a Proiectului de Ordin, precum și a termenului de 30 de zile pentru aducerea la cunoștință a Proiectului de Ordin, prevăzute în Legea 52/2003, criticii privind principiul alocării costurilor pe categorii de activități - art. 17S alin. (3) și (4) din Legea 123/2012 și criticii privind excesul de putere - art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004.

Susține astfel că în analiza conformității cu prevederile Legii nr. 52/2003 a procedurii consultării publice organizate de ANRE în vederea aprobării Prevederilor Contestate, instanța a omis să răspundă la critica sa cu privire la nerespectarea termenului de 10 zile de depunere a observațiilor/propunerilor referitoare Ia introducerea Prevederilor Contestate în cea de-a Doua Variantă de Ordin, critică invocată în Secțiunea 2 din răspunsul la întâmpinare.

Considerentele instanței în care răspunde motivului de nelegalitate referitor la încălcarea Legii nr. 52/2003, ce se regăsesc la pag. 6 din sentință, abordează exclusiv viciul procesului de consultare publică a Primei Variante a Proiectului de Ordin, pentru nerespectarea termenului de transmitere a observațiilor.

Instanța nu analizează legalitatea procesului de consultare publică a celei de-a Doua Variante de Ordin, nici cu privire la nerespectarea termenului de 10 zile pentru formularea de propuneri/observații și nici a celui de 30 de zile pentru aducerea la cunoștință a proiectului de ordin.

Mai susține, deopotrivă, că un alt motiv de nelegalitate care nu a fost analizat corespunzător de către instanța de fond se referă la încălcarea principiului alocării costurilor pe categorii de activități și a principiului interdicției subvențiilor încrucișate, consacrate la art. 178 alin. (3) și (4) din Legea 123/2012, invocate de în Secțiunea 2.2 din Cererea de chemare în judecată, iar motivarea instanței cu privire la acest aspect nu reflectă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de respingere.

Consideră că reiterarea textelor de lege și mențiunea sterilă că:

"reglementarea contestată nu conduce la încălcarea prevederilor art. 178 alin. (3) și (4) din Legea nr. 123/2012, ci la asigurarea prudenței costurilor suportate cu achiziția gazelor naturale, în conformitate cu art. 11 din Metodologie, a respectării principiilor garantate de art. 143 alin. (1) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și a acoperirii costurilor aferente dezechilibrelor generate de clienții care beneficiază de furnizarea reglementată a gazelor naturale, conform art. 35 alin. (5) din Metodologie", nu se pot constitui într-o motivare valabilă din care să rezulte clar raționamentul instanței. Din analizarea considerentelor rezultă că instanța nu a răspuns criticilor sale, în sensul că Prevederile Contestate au fost emise cu exces de putere prin încălcarea drepturilor furnizorilor de gaze naturale de pe piața reglementată de a obține recunoașterea costurilor justificate, efectuate prudent și astfel, dreptului lor de proprietate și (ii) pe de altă parte, drepturilor consumatorilor de pe piața reglementată (în situația în care costurile de pe piața liberă ar fi mai mari).

Faptul că instanța apreciază că:

"afectarea drepturilor consumatorilor de pe piața reglementată în situația în care costurile de pe piața liberă ar fi mai mari reprezentând o simplă eventualitate", nu exclude viciul Prevederilor Contestate. Cât timp există și o minimă posibilitate ca aceste eveniment să aibă loc, rezultă că modalitatea de reglementare utilizată de ANRE este imperfectă și se impune a fi cenzurată.

In aceste condiții, susține recurenta că sentința atacată nu respectă cerințele prevăzute la art. 425 diiuCodul de procedură civilă și astfel, intră sub incidența motivului de casare reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă.

În cadrului motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, în ceea ce privește aplicarea greșită a art. 29 și art. 30 din Metodologia de Calcul, modul în care prima instanță a răspuns acestei critici este unul greșit, cu interpretarea și aplicarea eronată atât a dispozițiilor relevante din Legea 52/2003, cât și a art. 179 alin. (5) teza I din Legea 123/2012.

Astfel, prima instanță a considerat că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, verificând dacă procedura de consultare publică a fost îndeplinită prin raportare exclusiv la art. 179 alin. (5) din Legea 123/2012. Potrivit acestor dispoziții:

"(5) Metodologiile de stabilire a prețurilor și tarifelor reglementate se aprobă de ANRE, după informarea și consultarea tuturor părților interesate. In calculul acestora se iau în considerare costurile justificate pentru activitățile respective, cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și o cotă rezonabilă de profit."

Sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 29 și 30 din Metodologia de Calcul.

În analiza motivului de nelegalitate invocat cu privire la nemotivarea acestor prevederi, instanța a reținut că:

"aprobarea normei contestate a fost motivată, fu conformitate cu prevederi/e art. 29 și 30 din Metodologie ".

Ori, textele de lege la care s-a raportat instanța de fond în analiza motivării Prevederilor Contestate au un obiect de reglementare diferit. În concret, art. 29 și 30 se regăsesc în Secțiunea 1 din Capitolul IV a Metodologiei de Calcul intitulată Procedura de stabilire a venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată, desfășurată într-un an de reglementare, și de aprobare a prețurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016.

Analizând prevederile art. 29 și 30 din Metodologia de Calcul, se observă că acestea vizează datele ce urmează a fi cuprinse în Raportul și/sau referatul de aprobare, precum și procedura de aprobare de către președintele ANRE a ordinului venitului unitar pentru anul de reglementare și/sau aprobarea prețurilor reglementate.

Obligativitatea motivării actelor administrative este consacrată la art. 30-32 din Legea nr. 24/2000, care prevede al art. 30 alin. (1) lit. c):

"I)Proiectele de acte normative trebuie însoțite de următoarele documente de motivare: referate de aprobare - pentru celelalte acte normative ".

Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 enumera expres elementele pe care trebuie să le cuprindă motivarea.

Prin urmare, instanța de fond trebuia, în analiza motivării Prevederilor Contestate, să se raporteze la art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 care reprezintă sediul materiei și nu la art. 29-30 din Metodologia de Calcul care au un alt obiect de reglementare.

Obligația de motivare a actelor emise de ANRE este consacrată și la art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007:

"Ordinele și deciziile prevăzute la alin. (1) lit. a) -d), însoțite de instrumentele de motivare, întocmite cu respectarea prevederilor legale în vigoare, se dezbat în mod obligatoriu în Comitetul de reglementare și se adoptă cu votul majorității membrilor acestuia; cvorumul ședințelor Comitetului de reglementare se consideră îndeplinit daca sunt prezenți cel puțin 4 membri ai acestuia."

Art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007 nu poate fi interpretat în sensul că ar face trimitere la prevederile art. 29-30 din Metodologia de Calcul, reglementare inferioară, care oricum nu era în vigoare la momentul adoptării O.U.G. nr. 33/2007.

Motivarea trebuie să fie completă, reală și să conțină mențiunile prevăzute de lege. Din motivare trebuie să transpară motivul pentru care a fost adoptat actul. O motivare din care motivul adoptării actului administrativ poate fi doar dedus, asupra lui păstrându-se suficiente incertitudini echivalează cu nemotivarea.

Consideră astfel că argumentele ANRE din Referatul de Aprobare nu clarifică în ce mod Prevederile Contestate asigură un tratament egal și nediscriminatoriu al clienților din portofoliu, și de ce ANRE apreciază că acest principiu prevalează asupra principiului recunoașterii costurilor prudente și cel al interdicției subvențiilor încrucișate, iar motivarea unui act administrativ în temeiul unui principiu făcând abstracție de alte prevederi legale incidente nu este valabilă și echivalează cu absența motivării.

Astfel, se constată că instanța a evaluat motivarea Prevederilor Contestate aplicând un standard greșit, și anume art. 29-30 din Metodologia de Calcul, în loc să se raporteze la prevederile din Legea nr. 24/2000.

Deopotrivă, în ceea ce privește criticile de nelegalitate ce vizează fondul Prevederilor Contestate, susține recurenta că soluția pronunțată de instanța de fond este consecința aplicării greșite a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012 și art. 35 alin. (1) din Metodologia de Calcul.

Într-o altă critică recurenta invocă interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor privind recunoașterea costurilor justificate

Arată astfel că a invocat faptul că Prevederile Contestate încalcă principiul recunoașterii costurilor justificate, prevăzut la art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea 123/2012 și art. 35 alin. (1) din Metodologia de Calcul, motivul fiind faptul că prin Prevederile Contestate costurile suportate cu achiziția gazelor naturale pentru sectorul reglementat sunt diminuate artificial cu valoarea costurilor cu achiziția gazelor pentru piața liberă. Premisa, necontestată de ANRE, a fost că costurile pe piața liberă sunt prin ipoteză mai mici. Or, principiul recunoașterii costurilor justificate impune recunoașterea de către ANRE a tuturor costurilor suportate cu activitatea de furnizare reglementată.

Prima instanța în mod greșit a considerat că nu a existat o încălcare a acestui principiu, preluând tale quale susținerile ANRE potrivit cărora prevederile aplicabile nu garantează veniturile operatorului de distribuție. Consideră că în acest fel, prima instanță a făcut o aplicare greșită a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea 123/2012 și a art. 35 alin. (1) din Metodologia de Calcul în măsura în care a considerat că acestea nu impun recunoașterea costurilor suportate cu achiziția gazelor naturale în mod integral și că, pe de altă parte, permit diminuarea acestor costuri prin valorificarea în baza de calcul a costurilor de pe piața liberă.

Justificările oferite de prima instanță, preluate întru-totul din argumentele ANRE, nu sunt valabile. In primul rând, reclamanta nu a invocat faptul că îi sunt diminuate veniturile, adică faptul că nu mai are garantat un anumit nivel al veniturilor, ci obiectul criticii l-a reprezentat modul în care sunt diminuate aceste venituri, prin raportare la prețurile de pe piața liberă.

Aceste considerente ale instanței nu corespund adevărului. Or, EGFR a specificat în cuprinsul Cererii de chemare în judecată6 că:

"aplicarea Prevederilor Contestate împiedică recuperarea de către operatorul de furnizare de pe piața reglementată a costurilor de achiziție reale suportate efectiv cu această activitate."

În acest sens, susține că instanța a reținut în mod greșit că:

"reclamanta nu a susținut că, urmare a introducerii art. 35 alin. (7) pct. 3 în Metodologia de calcul nu și-ar mai recupera costurile aferente activităților reglementate. împrejurarea că această normă ar conduce la o eventuală diminuare a veniturilor preconizate de reclamantă ca urmare a înființării unei societăți care să acționeze doar pe piața reglementată nu echivalează cu încălcarea principiului recunoașterii costurilor justificate, întrucât Metodologia nu are ca scop asigurarea unui anumit nivel al veniturilor operatorilor de pe piața gazelor naturale ".

Consideră ca fiind de domeniul evidenței că sumele aferente achiziției gazelor naturale reprezintă costuri justificate și, ca atare sunt recunoscute în tarifele de distribuție, acestea nu țin doar de venitul operatorului de furnizare. In acest sens, cităm prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) din Metodologie:

"Costurile justificate generate de desfășurarea activității de furnizare reglementată a gazelor naturale, astfel cum aceasta este definită la art. 4 alin. (1). sunt considerate următoarele cheltuieli, conform reglementărilor legale în vigoare: a) cheltuielile cu materiile prime, materialele consumabile, combustibilul, materialele nestocate, inclusiv cele de natura obiectelor de inventar."

Prin urmare, costurile de achiziție a gazelor naturale, care în ipoteza operatorului de furnizare a gazelor naturale este reprezentată de gazele naturale, sunt prezumate ca fiind justificate, revenindu-i ANRE sarcina de a face proba contrară.

Deopotrivă, arată că, în mod greșit prima instanță a criticat faptul că EGFR a fost înființată pentru a prelua de la EER activitatea de furnizare reglementată și astfel, a avut loc o separare a celor două activități. Motivele pentru care EER a procedat în acest fel sunt unele legitime și au fost prezentate pe larg primei instanțe.

Scopul a fost eficientizarea activității, având în vedere că cele două sectoare - reglementat și concurențial - au caracteristici diferite și reclamă o organizare și gestionare adecvată. In baza principiului libertății economice, un operator poate alege oricare modalități de organizare a activității, în măsura în care nu încalcă legea. Or, divizarea EER și transferarea patrimoniului aferent activității de furnizare reglementată nu încalcă nicio prevedere legală. Principiul prudenței costurilor este în continuare respectat, acesta permițându-i ANRE să reducă venitul solicitat de operator în măsura în care consideră că anumite costuri nu sunt necesare, eficiente și oportune. ANRE are în continuare mijloacele pentru a se asigura că costurile solicitate de operator sunt rezonabile. Abordarea ANRE, de a reduce artificial, automat, costurile de achiziție cu valoarea costurilor suportate pe piața liberă este una abuzivă și nicidecum una orientată către eficiență. Validând poziția ANRE, prima instanță a încălcat prevederile privind recunoașterea costurilor justificate, dar și cele care consacră libertatea economică.

În concluzie susține că soluția instanței de fond este exclusiv rezultatul unei interpretări și aplicări greșite a textelor de lege incidente, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea 554/2004.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta S.C. A. S.A a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Astfel, în cadrul întâmpinării sale, intimata-pârâtă, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.

Susține în esență intimata că sentința recurată este motivată, neputând fi reținută incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata arată că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a art. 29, art. 30 și art. 35 alin. (1) din Metodologie, precum și a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă i-a fost comunicată recurentei - reclamante în termenul legal, aceasta nu a combătut apărările părții adverse în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) Cod procedură civilă, incidente și în cazul recursului conform art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinării și cu cadrul normativ incident litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta- reclamanta A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

Examinând criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată netemeinicia acestora.

Reține astfel instanța de control judiciar că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificându-se conținutul sentinței atacate, se poate observa cu ușurință că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate argumentele invocate de reclamantă în susținerea nelegalității parțiale a ordinului atacat, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanță reținând corect situația de fapt și, totodată, realizând o încadrare juridică adecvată.

Cercetând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut în final legalitatea ordinului atacat, dispunând respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că argumentele recurentei - reclamante, în sensul că " instanța o omis să motiveze soluția pronuțată prin raportare la toate criticile de nelegalitate invocate", nu pot fi reținute, deoarece judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată este motivată, respectând întocmai dispozițiile art. 425 C. proc. civ. și nu există contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță; lipsa de motivare neputând fi reținută, raportat la faptul că instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

În speța de față, instanța de control judiciar constată că hotărârea recurată respectă exigențele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi considerată motivată, întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, o astfel de motivare permitând exercitarea controlului ierarhic superior asupra legalității sale și asigurând, totodată, garanțiile necesare pentru efectivul acces la justiție și pentru evitarea arbitrariului în soluționarea cauzei.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta - reclamantă este nefondat.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

Amintește Înalta Curte că, prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinței recurate.

În ceea ce privește criticile ce vizează aplicarea greșită a art. 29 și art. 30 din Metodologia de Calcul, a susținut recurenta că, în analiza motivului său de nelegalitate referitor la nemotivarea Prevedilor Contestate, instanța de fond s-a raportat eronat la aceste prevederi, în condițiile în care obligativitatea motivării actelor administrative este consacrată la art. 30-32 din Legea nr. 24/2000.

Astfel, recurenta consideră că, în analiza motivului său de nelegalitate ce viza nemotivarea actului administrativ, instanța de fond trebuia să se raporteze la articolele 30-32 din Legea nr. 24/2000 și nu la art. 29-30 din Metodologia de Calcul, care au un alt obiect de reglementare.

Această critică nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar, raportat la criticile formulate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, ce nu au vizat încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000.

În cadrul cererii de chemare în judecată, în cadrul motivului de nelegalitate ce a vizat nemotivarea actului administrativ, recurenta s-a limitat a susține că ANRE nu a oferit nici o justificare pentru respingerea observațiilor EER, nu a arătat motivele pentru care a considerat că aceste critici ar fi neîntemeiate, răspunsul ANRE nu conține nici măcar o explicație de natură a clarifica poziția pe care autoritatea o adoptă cu privire la situația în discuție, fără a invoca încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000.

Ori, raportat la dispozițiile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. " Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

Prin urmare, în condițiile în care, prin cererea dedusă judecății, recurenta-reclamantă nu a invocat nelegalitatea actului administrativ prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2000, nu i se poate imputa acesteia că nu a analizat motivarea actului administrativ raportat la prevederile Legii nr. 24/2000.

Articolele 29 și 30 din Metodologie reglementează instrumentele de motivare ale Actului administrativ contestat, prevederi care au fost respectate de autoritate.

Se constată că, din Referatul de aprobare al Ordinului se pot desprinde cu ușurință argumentele care au determinat introducerea unei noi prevederi privind calculul prețului mediu ponderat lunar,

Astfel pe pagina 4 din Referatul de aprobare se menționează:

"S-a introdus o prevedere nouă privind calculul prețului mediu ponderat lunar, astfel:

"prețul mediu ponderat lunar se calculează luând în considerare toate achizițiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliați titularului de licență, deținători de licență de furnizare a gazelor naturale."

Un furnizor are obligația sâ achiziționeze gaze naturale în condiții de minimizare a costurilor, cu tratarea egală și nediscriminatorie a clienților din portofoliu, indiferent dacă aceștia sunt clienți reglementați sau eligibili.

Având în vedere principiul de mai sus, analiza costurilor de achiziție a unui furnizor trebuie să țină cont atât de achiziția proprie, cât si de cea a titularilor de licență afiliați.

Astfel, considerăm că în acest mod se asigură un tratament nediscriminatoriii pentru toți cei 36 furnizori care au în portofoliu clienți reglementați, analiza și recunoașterea costurilor cu achiziția gazelor naturale ca marja realizâitdu-se la prețul mediu ponderat al tuturor achizițiilor, indiferent de destinația gazelor naturale."

Așadar, având în vedere conținutul Referatului de aprobare al Ordinului privind modificarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată, desfășurată într-un an de reglementare, și de aprobare a prețurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, prin raportare la dispozițiile art. 29 și 30 din Metodologia pentru stabilirea venitului unitar aferent activității de furnizare reglementată, desfășurată într-un an de reglementare și de aprobare a prețurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016 aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 182/2015, în mod corect judecătorul fondului a reținut ca fiind îndeplinită cerința motivării actului administrativ atacat, critica recurentei sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Nefondată este deopotrivă și critica ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 52

2

003, ce reglementează obligația autorităților administrației publice de a informa și de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative pe care le aprobă, obligație care, în ceea ce o privește pe autoritatea pârâtă se coroborează cu prevederile art. 178 și 179 din Legea nr. 123/2012 conform cărora metodologiile de stabilire a prețurilor și tarifelor reglementate se aplică nediscriminatoriu, au la baza criterii obiective si transparente și sunt supuse procesului de consultare publică înainte de aprobarea lor.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, ordinul a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 179 alin. (5) din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012 potrivit cărora Metodologiile de reglementare a preturilor si tarifelor se aproba de ANRE, după informarea și consultarea tuturor părților interesate".

Faptul că Ordinul a fost supus procesului de consultare publică rezultă din chiar referatul de aprobare al acestuia.

Conform art. 7 alin. (2) și (4) din Legea nr. 52/2003 "Anunțul referitor la elaborarea unu proiect de act normativ va fi adus la cunoștința publicului, in condițiile alin, fi), cu cel puțin 30 di zile lucratoare înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice.

(4) La publicarea anunțului, autoritatea administrației publice va stabili o perioada de cel putu 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin. (2), pentru a primi ii scris propuneri, sueestii sau opinii cu privire Ia proiectul de act normativ supus dezbaterii publice'

ANRE a deschis, în data de 23 ianuarie 2018, procesul de consultare publică, prin publicare; pe pagina de internet a ANRE a proiectului de ordin, însoțit de referatul de aprobare.

Inițial, proiectul de ordin a fost supus consultării publice pentru o perioadă de 10 zile calendaristice, având ca termen de primire a propunerilor și observațiilor data de 2 februarie 2018, ora 12:00.

A fost stabilit un termen de 10 zile având în vedere prevederile Metodologiei referitoare la aprobarea prețurilor reglementate începând cu data de 1 aprilie 2018.

In data de 06.02.2018, ora 12:00 a avut loc prima ședință pentru dezbaterea propunerilor și observațiilor primite inclusiv de la recurentă, în urma căreia au fost întocmite lista participanților la întâlnire si tabelul de propuneri și observații discutat în cadrul întâlnirii. completat cu motivațiile de respingere sau acceptare.

În tabelul de propuneri și observații discutat în cadrul întâlnirii din data de 06.02.2018 sunt menționate propunerile participanților și explicațiile autorității de admitere sau respingere a acestor observații .

După această ședință, a fost retrasmis prin corespondență electronică proiectul de Ordin care conținea modificările discutate în cadrul ședinței din data de 06.02.2018, ANRE solicitând transmiterea propunerilor și observațiilor la proiectul de Ordin modificat, până în data de 12.02.2018 iar participanții au înaintat din nou propuneri și observații, discutate în cea de a doua întâlnire, organizată în data de 13 februarie 2018.

În urma respectivei ședințe a fost întocmită lista participanților la întâlnire și noul tabel de propuneri și observații discutate în cadrul întâlnirii, completat cu motivațiile de respingere sau acceptare.

În urma observațiilor și solicitărilor reclamantei, textul a fost reformulat, varianta finală a acestuia fiind: Prețul mediu ponderat lunar se calculează luând în considerare toate achizițiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliați titularului de licență, deținători de licență de furnizare a gazelor naturale.

Așadar, contrar susținerilor recurentei, se constată că proiectul a fost suspus consultării publice în conformitate cu prevederile sus-menționate, recurenta - reclamantă având posibilitatea reală să participe la dezbaterile privind Ordinul nr. 40/2018, formulând propuneri și observații. Faptul că art. 35 alin. (7) pct. 3 din Metodologie asa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 40/06.03.2018 nu a fost eliminat așa cum își dorea recurenta, nu înseamnă că Ordinul nr. 40/06.03.2018 nu a fost supus dezbaterii publice, iar faptul că pct. 3 a fost introdus pe parcursul dezbaterilor pe marginea modificărilor la Metodologie nu echivalează cu lipsa unei consultări, în condițiile în care după fiecare modificare a Ordinului, ca urmare a propunerilor primite, acesta a fost retransmis recurentei și tuturor persoanelor intesate pentru consultare.

Astfel cum în mod corect și instanța de fond a reținut, împrejurarea că, în urma consultărilor, au fost luate în considerare o parte dintre solicitările părților interesate, fiind reformulate unele texte ale proiectului de metodologie, nu determină reluarea în mod repetat a procedurii de consultare.

Nici critica ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor privind recunoașterea costurilor justificate nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar.

Având în vedere conținutul prevederilor 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012 potrivit cărora: "recuperarea costurilor efectuate într-o manieră prudentă, aferente activităților reglementate, [...]", în condițiile în care s-ar lua în calcul ce declară furnizorul ca și costuri "doar pentru piața reglementată", atunci "grija" acestuia de a achiziționa în condiții de prudență, scade, pe fondul recuperării, prin recunoaștere de către ANRE, a costurilor realizate pentru activitatea în sine.

Conform prevederilor art. 35 din Metodologie: "In costurile de achiziție realizate de către furnizorii care asigura consumul clienților finali din piața reglementata, fie prin achiziție directa, fie prin mandatarea unui alt furnizor, ANRE recunoaște preturile de achiziție a gazelor naturale, după cum urmează:

a) pentru gazele naturale achiziționate lunar de către titularul de licența din surse curente (intern/import) prin contracte bilaterale, destinate acoperirii consumului curent/inmagazinarii pentru întregul portofoliu de clienți, este recunoscut cel mai mic preț dintre:

(i) prețul mediu ponderat realizat de către titularul de licența pentru toate cantitățile achiziționate, cu livrare in luna analizata, prin contracte bilaterale (intern/import), conform documentelor justificative transmise; si

(ii) prețul mediu ponderat realizat de către toți titularii de licența care au in portofoliu si clienți reglementați, pentru cantitățile achiziționate, cu livrare in luna analizata, prin contracte încheiate pe piata centralizata (intern/import), conform raportărilor lunare transmise ANRE de către aceștia;

b) pentru gazele naturale achiziționate lunar de către titularul de licența din surse curente (intern/import), prin tranzacții angro pe piata centralizata, destinate acoperirii consumului curent/inmagazinarii pentru întregul portofoliu de clienți, este recunoscut prețul mediu ponderat realizat de către titularul de licența pentru toate cantitățile achiziționate, cu livrare in luna analizata, prin tranzacții angro pe piata centralizata, conform raportărilor lunare transmise ANRE de către aceștia;

c) dispozițiile lit. a) si b) nu se aplica contractelor cu livrări directe (spre exemplu:prin conductele din amonte), daca din punct de vedere tehnic nu exista posibilitatea de achiziție a gazelor naturale din alta sursa, situație in care se recunoaște prețul gazelor naturale aferent tranzacțiilor respective."

Conform art. 181 alin. (5) din Legea nr. 123/2012 "Pana la data de 31 martie 2017, prețul de achiziție a gazelor naturale din producția interna pentru clienții casnici si pentru producătorii de ' energie termica, numai pentru cantitățile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică in centralele de cogenerare și în centralele termice destinate consumului populației, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort".

Potrivit art. 143 alin. (1) lit. a)

1

) din Legea nr. 123/2012, "furnizorul de gaze naturale are obligația "să achiziționeze gazele naturale pe care le furnizează clienților casnici, în condiții de minimizare a costului resurselor alocate, pe baza unor proceduri care să asigure caracterul transparent al procesului de achiziție a gazelor naturale și, în același timp, tratamentul egal și nediscriminatoriu al persoanelor care participă la procedura de achiziție a gazelor naturale, în calitate de ofertanți."

În acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar constată că introducerea art. 35 alin. (7) pct. 3 în Metodologia de calcul aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 182/2015 conferă posibilitatea minimizării costului resurselor alocate, procedura asigurând tratamentul egal și nediscriminatoriu al achizitorilor de gaze naturale, pe care le furnizează ulterior clienților de pe piața reglementată.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, operatorii care prestează serviciul de furnizare exclusiv pe piața reglementată și cei care prestează serviciul pe piața liberă și pe piața reglementată se află în situații comparabile, ambele categorii fiind persoane care participă la procedura de achiziție a gazelor naturale.

Începând cu data de 1 aprilie 2017 prețul de achiziție a gazelor naturale din producția internă nu mai este stabilit prin Hotărâre de Guvern, acesta stabilindu-se liber pe piață, prin mecanismul cererii și ofertei, atât prin contracte bilaterale cât și prin tranzacții pe piețele centralizate. Prin urmare, începând cu 1 aprilie 2017, conform prevederilor Legii nr. 123/2012, nu mai este prevăzută o destinație pentru anumite cantități de gaze naturale. Practic, asigurarea surselor pentru acoperirea necesarului de gaze naturale al clienților din portofoliul furnizorului, ar trebui să fie similare atât pentru clienții reglementați, cât și pentru clienții eligibili, din piața liberă.

Utilizarea în calculul de stabilire a componenței de delta CUG, respectiv a prețurilor reglementate, a unei medii ponderate a prețurilor cu care s-a achiziționat într-o anumită perioadă, a avut în vederea un tratament egal și nediscriminatoriu între categoriile de clienți: reglementați și eligibili.

Atâta timp cât pentru toți cei 36 de furnizori se utilizează media ponderată a prețurilor cu care s-a achiziționat într-o anumită perioadă atât pentru clienții eligibili cât și pentru cei reglementați, ar fi discriminare ca în cazul recurentei să nu se realizeze această medie ci să se utilizeze prețul mult mai mare cu care achiziționează gaze.

Mai reține instanța de control judiciar că motivarea introducerii unei prevederi în cadrul Metodologiei respectiv la art. 35 alin. (7) pct. 3, prin care se stabilește regula că la stabilirea costurilor de achiziție a gazelor naturale "prețul mediu ponderat lunar se calculează luând în considerarea toate achizițiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliați titularului de licență, deținători de licență de furnizare a gazelor naturale", a mai avut în vedere pe lângă motivele enunțate mai sus, și asigurarea un tratament nediscriminatoriu pentru toți cei 36 furnizori care au în portofoliu clienți reglementați, analiza și recunoașterea costurilor cu achiziția gazelor naturale ca marfa realizându-se la prețul mediu ponderat al tuturor achizițiilor, indiferent de destinația gazelor naturale. Astfel se asigură principiul egalității și nediscriminării clienților reglementați din portofoliul unui furnizor cu clienții reglementați din portofoliile altor "furnizori, furnizori care aplică principiul egalității și nediscriminării între toți clienții din propriul portofoliu.

Faptul că ANRE recunoaște prin Metodologie un "preț mediu ponderat lunar [...] luând în considerare toate achizițiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliați titularului de licență, deținători de licență de furnizare a gazelor naturale" nu crează distorsiuni în achiziția gazului ca marfă, ci reprezintă în fapt un tratament nediscriminatoriu pentru toți ceilalți clienți casnici reglementați, ai celor 36 de furnizori.

Se constată, așadar, ca fiind eronată susținerea recurentei potrivit căreia "abordarea ANRE, de a reduce artificial, automat, costurile de achiziție cu valoarea costurilor suportate pe piața liberă este una abuzivă și nicidecum orientată către eficiență".

Prin urmare, nici critica recurentei privind aplicarea și interpretarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012 și art. 35 alin. (1) din Metodologie, nu este fondată, urmând a fi înlăturată, ca atare.

Se constată, așadar că toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, hotărârea fiind motivată corespunzător.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare a sentinței, prin prisma prevederilor ar. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 5050 din 4 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.