ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 557/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1333 din 5 octombrie 2021, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că intimatul a reținut în cuprinsul notei de constatare nr. x/03.03.2020 că a fost recrutat la data de 13 martie 1980 de către organele din cadrul IJ Teleorman, Serv. I, sub numele conspirativ "B.", în scopul obținerii de informații pe linia problemei PFA (persoane fără antecedente), pentru încadrarea informativă a cetățenilor din comuna Crevenicu, jud. Teleorman, unde avea domiciliul, precum și a celor care făceau naveta în Videle. Recurentul precizează că la momentul acela avea vârsta de 24 ani, fiind absolvent al scolii tehnice postliceale cu profil radio-tv și tocmai se angajase pe postul de tehnician la Cooperativa "Prestarea" din orașul Videle. De asemenea, în acea perioadă se făceau angajări de electroniști la centrala nucleară Cernavodă, însă condițiile de muncă erau dificile. Prim-secretarul de partid C. i-a solicitat informații personale despre anumiți colegi, acesta spunându-i că dacă va refuza să-i divulge informațiile solicitate riscă să fie trimis la Cernavodă. Refuzând cele solicitate, au început presiunile asupra sa exercitate de către conducerea cooperativei care îl amenința că îl va da afară de la locul de muncă și îl va da pe mână miliției. De altfel, a fost chemat la sediul miliției din Videle unde a fost chestionat de un ofițer în legătură cu presupuse plăți nelegale ale unor sume de bani obținute de colegii săi de servici în schimbul reparațiilor echipamentelor de radio-tv ce ar fi avut loc la atelierul unde lucra, ocazie cu care a fost amenințat cu pușcăria în cazul în care nu dădea informațiile solicitate. Recurentul mai susține că aceste presiuni au continuat, fiind acuzat în permanență de către organele de miliție din localitate de diferite fapte, singura soluție de scăpare sugerată de către anchetatori fiind acceptul de a colabora cu securitatea. Fiind extrem de speriat și consultându-se și cu părinții săi, a luat decizia de a accepta acea colaborare doar din dorința de a scăpa de presiunea exercitată asupra sa de organele de securitate. De altfel, cu ocazia studierii prezentului dosar a aflat că anterior fusese urmărit de organele de securitate timp de aproape 1 an de zile, în vederea recrutării. Astfel, a fost chemat la întâlniri cu ofițerul de securitate, ocazie cu care i se cereau informații despre anumite persoane din localitate. Spre exemplu i se cereau informații despre anumite persoane indicate de organele de securitate ca fiind legionari sau având legătură cu legionarii, printre aceștia figurând și numitul D. zis și "E.". Acesta era o persoană labilă psihic, care umbla prin sat cu un toporaș la brâu, însă organele de securitate îi spuneau că a fost legionar și trebuie supravegheat pentru a nu crea probleme comunității. Fiind supus unei astfel de constrângeri psihologice, neavând nicio posibilitate de a se opune organelor de securitate, a fost obligat să scrie acele note informative, în medie 4 pe an, însă de fiecare dată a declarat aspecte care nu ar fi trebuit să ducă la instituirea vreunei măsuri de reprimare cu privire la persoanele respective. Informațiile pe care era forțat să le dea aveau în general un caracter ambiguu, neincriminând în mod direct persoanele la care se refereau. Cu ocazia întâlnirilor cu ofițerul de securitate, acesta îl îndemna să sesizeze recurentul mai arată că a încercat în limita posibilităților să se prezinte cât mai rar la întâlnirile cu ofițerul de securitate, dar de fiecare dată era abordat de organele de miliție și i se sugera să se prezinte ca să nu sufere consecințe atât el cât și familia sa. În opinia recurentului, niciuna dintre informațiile furnizate nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului și să atragă constatarea calității sale de colaborator al Securității, fiind evident că a "mimat" disponibilitatea de a colabora cu organele de securitate, oferind informații lipsite de substanță și care nu puteau avea nicio înrâurire cu privire la drepturile și libertățile persoanelor vizate. Într-adevăr, fiind forțat, a redat în cuprinsul notelor informative depuse la dosar câteva momente de nemulțumire ale unor persoane, însă consideră că acest aspect este nesemnificativ și nu poate fi extins spre conturarea unei conduite potrivnice regimului comunist. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-pârât a fost recrutat la data de 28.03.1980 așa cum rezultă din "Raportul privind modul cum a decurs recrutarea numitului A." întocmit de Serviciul Informații Interne al Inspectoratului Județean Teleorman, acesta semnând angajamentul și atribuindu-i-se numele conspirativ ."B.". Având în vedre probele administrate, instanța de fond, în baza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a admis acțiunea și a constatat calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității. Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, reținând că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al securității. Articolul 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), definește colaboratorul Securității ca fiind persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității. Prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din semnificația dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate. Astfel, persoana trebuia să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare nr. x/03.03.2020, recurentul, tehnician la Cooperativa "Prestarea" din orașul Videle, a fost recrutat pe linia problemei P.F.A. (persoane fără antecedente), pentru încadrarea informativă a cetățenilor din comuna Crevenicu, jud. Teleorman, unde titularul își avea domiciliul, precum și a celor care făceau naveta în Videle. Instanța de control judiciar, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că prin înscrisurile existente la dosar se demonstrează faptul că pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea dreptului la viață privată (art. 17 din Pactul internațional privind Drepturile Civile și Politice), a dreptului la libertatea cuvântului (art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), precum: comentarii negative la adresa conducerii de partid și de stat, legături cu cetățeni străini. Comparațiile dintre condițiile de trai din străinătate și cele din România comunistă, precum și nemulțumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschidere a unor dosare de urmărire informativă. Față de conținutul acestor documente, Securitatea monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului. Ca atare, orice contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, atât la nivel central, cât și la nivel local, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist. Comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România sfârșitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic. De altfel, este de notorietate faptul că statul comunist încerca să limiteze relațiile neoficiale dintre cetățenii români și cei străini întrucât, prin astfel de contacte, cetățenii români puteau veni în contact cu ideile care circulau în lumea liberă și care nu erau foarte bine cunoscute în țară, iar cetățenii străini puteau cunoaște adevărata situație cu privire la condițiile de viață din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în țară, situații care, evident, difereau profund față de cele prezentate de propaganda oficială a regimului. Înalta Curte reține că, pe baza informațiilor furnizate de pârât, organele de Securitate au dispus măsuri concrete împotriva persoanei urmărite informativ, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond. Și condiția privind îngrădirea unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, este îndeplinită. Astfel cum în mod temeinic și legal a reținut prima instanță "pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat". Aceasta este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este de necontestat faptul că pârâtul a realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra celor la care se referea în notele scrise urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității. Or, această acțiune de investigare presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viață privată, prin căutarea și obținerea de noi informații despre persoana urmărită, fără acordul acesteia. De asemenea, măsurile de urmărire nu puteau decât să se înăsprească, dacă persoanele denunțate se aflau deja în atenția Securității. Din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că recurentul-reclamant a întocmit note informative care denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.