ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2322/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., născut la data de 29.06.1937, în Surani, jud. Prahova, constatarea calității acestuia de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 599 pronunțată în data de 16 octombrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., născut la data de 29.06.1937, în Surani, jud. Prahova, având ca obiect "constatarea calității de lucrător/colaborator al securității-O.U.G. nr. 24/2008".

Împotriva sentinței civile nr. 599 pronunțată în data de 16 octombrie 2019 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond să se admită acțiunea în sensul constatării calității de lucrător al Securității a pârâtului A..

În partea introductivă a motivelor de recurs recurentul-reclamant a prezentat pe larg istoricul speței, iar în susținerea motivului de recurs invocat arată următoarele:

- prima instanță a făcut în speță o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, prima instanță a respins acțiunea C.N.S.A.S. considerând că doar prima condiție a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ar fi îndeplinită, nu însă și cea de a două. Astfel instanța a considerat că este îndeplinită condiția ca pârâtul că ar fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989.

Prima instanță, în mod greșit, a considerat că pârâtul nu a desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea introductivă și în nota de constare nr. x/08.11.2018 au fost masuri excesive, intruzive in viața privată și neconstitutionale prin raportare la reglementările vremii in materia drepturilor și libertăților fundamentale, și, fără nicio legătură cu apărarea siguranței naționale.

Motivația politică a urmăririi informative a titularului dosarului a fost evidențiată foarte clar la pct. B din nota de constatare, pe baza documentelor aflate în dosarul de urmărire informativă. Astfel, titularul dosarului, fost membru al unei organizații legionare, a fost urmărit informativ, prin acțiuni succesive, cu motivația că "în anul 1973 a fost descoperit ca autor al unor lucrări cu continut ostil. care au fost trimise la Unitatea Specială S, ...", iar "în anul 1987 a fost descoperit de Unitatea Specială <S> ca autor al unui mare număr de înscrisuri cu conținut dușmănos și de instigare, difuzate pe cale poștală unor persoane fizice și juridice din București și provincie. În ziua de 09.10.1987, A.G. a fost prins în flagrant în momentul când intenționa să introducă într-o cutie poștală din Calea x mai multe plicuri conținând înscrisuri ostile./.../".

De asemenea, la momentul consemnării rezoluției pârâtului, domnul A.G. era semnalat de mijloacele T.O. (tehnică operativă, n.n.) că ".../nu a renunțat la ideea efectuării unei călătorii la fiul său (rămas ilegal în SUA) și, mai mult ca atât, este instigat de soția lui să ceară plecarea definitivă din țară sau să rămână ilegal în străinătate, urmând apoi să își cheme și ceilalți membrii de familie." (dosar nr. x, f. x).

- titularul dosarului a fost urmărit de fosta Securitate pentru motive exclusiv politice - de sprijinire a regimului totalitar comunist și fără nicio legătură cu securitatea națională. De asemenea, sub titulatura de legionar, organele includeau adesea persoane care, în realitate, erau opozanți ai regimului comunist, care îmbrățișaseră doctrine politice democratice promovate de fostele partide politice în perioada antebelică.

De asemenea, atât la nivelul anului 1973, cât și la în anul 1987 Securitatea intercepta prin intermediul serviciului SJ corespondența persoanei urmărite, fapt care demonstrează că persoana urmărită era un opozant al regimului totalitar, având o atitudine constant potrivnică regimului.

În acest context, rezoluția redactată și semnată olograf de către pârâtului privind dirijarea surselor nu are caracter echivoc și nici caracter insuficient, astfel cum în mod greșit a reținut prima instanță în sentința recurată.

Încălcarea dreptului la viată privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului care a dispus dirijarea rețelei informative, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informații privitoare la opiniile, intențiile, preocupările și viața sa de zi cu zi, ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

De asemenea, este lipsit de importanta și dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu aveau opinii critice la adresa regimului.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viată personală a celui urmărit.

Practica judiciară a arătat constant că nu are relevanță dacă ofițerul de Securitate a ordonat acțiunea abuzivă sau doar a executat un ordin. Din punctul de vedere al prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, nu prezintă relevanță dacă foștii ofițeri de Securitate respectau regulamentele și ordinele superiorilor și nici dacă aceștia hotărâseră deschiderea dosarului de urmărire informativă sau participaseră ulterior la instrumentarea acestuia. Din perspectiva definiției legale a noțiunii de lucrător al Securității, prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, relevante sunt doar calitatea de fost ofițer de Securitate și încălcarea unui drept fundamental (în speță, dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul International privind Drepturile Civile și Politice), condiții care sunt îndeplinite în speță.

De asemenea, prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. x nu impun ca un fost ofițer de Securitate să fi săvârșit mai multe acte de încălcare a unui drept fundamental sau a unei libertăți fundamentale, fiind suficient si un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de lucrător al Securității.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezentul recurs este fondat.

Potrivit definiției legale a conceptului de lucrător al Securității cuprinsă în art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență 24/2008, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calității de lucrător al Securității este necesar întrunirea a două condiții:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinită.

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și prima instanță, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat la supravegherea informativă a numitului B., cetățean român, jurist, înregistrat în evidențele de Securitate ca fost membru al unei organizații legionare (cu mențiunea că nu a fost condamnat sau reținut) .

Desfășurarea de către intimatul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranța statului, suspiciunile existente în privința persoanei urmărite B. având ca temei activitatea ostilă Republicii Socialiste România prin scrierea unor înscrisuri cu conținut dușmănos și de instigare, difuzate pe cale poștală unor persoane fizice și juridice din București și provincie plus două lucrări personale cu caracter politic anticomunist pe care intenționa să le trimită în străinătate.

Pentru "prevenirea altor activități ostile pe care le desfășoară împotriva țării", pârâtul a propus printr-o rezoluție pusă pe Nota informativă din data de 1.04.1975, următoarele măsuri informativ operative – instruirea și dirijarea sursei "C." pentru a participat la urmărirea informativă a domnului B., titularului dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

De asemenea, pârâtul a fost destinatarul informațiilor obținute prin utilizarea tehnicii operative, așa cum rezultă din consemnarea numelui ofițerului, pe notele de transcriere din perioada 1975-1976, documente arhivate în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Ulterior, consemnării rezoluției pârâtului, la sfârșitul anului 1987, domnul B. a fost semnalat de mijloacele T.O. (tehnică operativă, n.n.) întrucât "/.../nu a renunțat la ideea efectuării unei călătorii la fiul său (rămas ilegal în SUA) și, mai mult ca atât, este instigat de soția lui să ceară plecarea definitivă din țară sau să rămână ilegal în străinătate, urmând apoi să-și cheme și ceilalți membrii de familie"

Ca urmare, motive exclusiv politice, și nu considerente legate de siguranța statului, au stat la baza declanșării acțiunii informative deschise pe numele persoanei urmărite.

În concluzie, în absența unui motiv întemeiat al urmăririi informative, constituit din existența unor riscuri pentru binele și interesul colectiv, prin preluarea acestui tip de informații, care vizau atât viața privată, cât și opiniile persoanei urmărite, intimatul-pârât a contribuit la instrumentarea unor acțiuni abuzive, prin care s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale, fiind lipsit de importanță și dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celor urmăriți, importantă fiind, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimatul-pârât, în viață personală a celui urmărit.

Așadar, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată afirmația recurentului-reclamant potrivit căreia activitățile desfășurate de intimatul-pârât, în cadrul dosarului nr. x, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, urmând a constata calitatea pârâtului A. de lucrător al securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 599 din 16 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând cauza:

Admite acțiunea.

Constată că pârâtul A., născut la data de 29.06.1937, în Surani, jud. Prahova, a avut calitatea de lucrător al Securității.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 aprilie 2022.