ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5526/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Cluj-Napoca si Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Reformată Nr. 3 Cluj-Napoca, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 9258 din data de 03.09.2020, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Culterlor Religioase din România. S-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca; pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Pârâta Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca a depus întâmpinare și cerere reconvențională precizată ulterior, solicitând respingerea contestației înaintate de reclamantele Consiliul Local Cluj-Napoca si Municipiul Cluj-Napoca în principal pe excepții, în subsidiar ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale prin care sa se dispună obligarea pârâtului-reclamant reconvențional Municipiul Cluj Napoca la plata unor despăgubiri egale cu chiria legală reglementata de art. 45 alin. (6)

1

si

2

din Legea nr. 165/2013, începând cu data de 03.09.2020 si până la punerea efectivă în posesie a imobilului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 67 din 5 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de tardivitate în ceea ce privește completarea de acțiune și a respins cererea de chemare în judecată formulată și completată de reclamanții Municipiul Cluj-Napoca si Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca ca urmare a admiterii acestei excepții și ca nefondată. A admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional Municipiul Cluj-Napoca având ca obiect despăbubiri și în consecință: a obligat reclamantul pârat reconvențional Municipiul Cluj-Napoca să plătească în favoarea pârâtei, reclamanta reconvențională Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca o despăgubire lunară egală cu chiria legală reglementată de art. 45 alin. (6)

1

si

2

din Legea nr. 165/2003 pentru imobilele restituite prin Decizia nr. 9258/03.09.2020, emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, începând cu data de 03.09.2020 pentru imobilele pentru care există obligația menținerii afectațiunii de interes public potrivit art. 1,3,4 din decizia sus indicată, respectiv începând cu data de 12.01.2021 pentru imobilul pentru care nu există obligația menținerii afectațiunii de interes public potrivit deciziei sus indicate și până la încheierea protocolului de predare primire prevăzut de art. 2 din aceeași decizie. A respins restul cererii reconvenționale precizate.

A obligat reclamanții să plătească în favoarea pârâtei de rândul 3 suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 7 martie 2021, a fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinșei, în sensul că obligarea la cheltuieli de judecată a fost dispusă în favoarea "pârâtei de rândul 2", iar nu a "pârâtei de rândul 3", care nu există.

Împotriva sentinței nr. 67 din 05 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației formulate și respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, recurenții-reclamanți au arătat că soluția de admitere a excepției tardivității în ceea ce privește completarea de acțiune, este lipsită de temei legal. În opinia recurenților instanța a aplicat în mod eronat sau a omis sa cerceteze prevederile art. 204 C. proc. civ., calificând greșit susținerile reclamanților din cuprinsul răspunsului la întâmpinare ca fiind completare de acțiune și ca atare a aplicat greșit prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Reclamanții au respectat termenul de 30 de zile prevăzut de textul legal și au contestat Decizia nr. 9258/03.09.2020 în acest termen, iar susținerile din cuprinsul răspunsului la întâmpinare formulat de către reclamanți referitor la construcții nu pot fi calificate ca fiind precizare de acțiune pentru ca mai apoi să fie respinse ca fiind tardiv formulate în raport cu art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, instanța de fond aplicând în mod eronat aceste prevederi, dar și pe cele ale art. 204 C. proc. civ.

De asemenea, critică argumentul instanței potrivit căruia faptul că cererea de retrocedare a fost formulată și susținută de către Eparhia Reformată din Ardeal reprezintă o confirmare din partea cultului reformat că parohia în discuție este continuatorul în drepturi al fostului proprietar tabular, considerând că instanța a aplicat în mod greșit prevederile legale.

Apreciază recurenții-reclamanți că, în cauză, contrar reținerilor primei instanțe, nu s-a făcut dovada clară a faptului că există identitate între Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca și Biserica Reformată din Cluj, înscrisă în cartea funciară ca proprietar la momentul preluării abuzive de către Statul Român, care să justifice astfel calitatea de persoană îndreptățită la retrocedarea imobilului.

În ceea ce privește soluția instanței de fond privind cererea reconvențională, recurenții consideră că aceasta este de asemenea nelegală.

Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 45 din Legea nr. 165/2013 fără a le corobora cu art. 5 si art. 8 din O.U.G. nr. 94/2000. Astfel, potrivit prevederilor art. 45, alin. (6)

3

din Legea nr. 165/2013 "noul proprietar și deținătorul actual al imobilului vor încheia un contract de închiriere, în formă scrisă, în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei privind restituirea în natură".

Dar, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000:

"Dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobândește pe baza deciziei Comisiei speciale de retrocedare, a unității deținătoare prevăzute la art. 2 sau a hotărârii judecătorești rămase definitive, după caz".

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții-reclamanți și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Intimata-pârâtă Parohia Reformată nr. 3 Cluj - Napoca a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență că instanța de fond a respectat atât art. (1) alin. (1) cât și art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, constând în aceea instanța de fond a aplicat în mod eronat sau a omis să cerceteze prevederile art. 204 C. proc. civ., calificând greșit susținerile reclamanților din cuprinsul răspunsului la întâmpinare ca fiind completare de acțiune și astfel a aplicat greșit prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte reține că nu este nefondat.

Prin răspunsul la întampinare calificat în mod corect de instanța de fond ca fiind o completare de acțiune, reclamantii au invocat un motiv de nelegalitate suplimentar, vizând încălcarea art. 1 alin. (3) teza a II a din O.U.G. nr. 94/2000, cu privire la situația extinderii construcțiilor cu un corp de cladire (ce a fost extratabular până în anul 2011), după preluarea imobilului de către Statul Roman.

Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect acest motiv de nelegalitate invocat la 31.12.2020 ca tardiv formulat si l-a respins ca atare în temeiul art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la calitatea Parohiei Reformate nr. 3 Cluj-Napoca de persoană îndreptățită la restituire, este de asemenea nefondat.

Potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un imobil să poată fi restituit în natură sau pentru a se propune măsuri compensatorii pentru acesta este ca respectivul imobil să fi fost proprietatea unui cult religios.

Pentru dovedirea calității de fost proprietar al imobilului, solicitantul poate depune, conform art. 1 alin. (9), teza finală, din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu punctul 13 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menționat, orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc).

Potrivit cărții funciare nr. x a localității Cluj, imobilul solicitat s-a aflat, la momentul preluării abuzive, în proprietatea Bisericii Reformate din Cluj.

Potrivit adresei nr. x/2019.11 și Adeverinței nr. x/2019.1 din data de 30.01.2019, emise de către Consiliul Dirigent al Eparhiei Reformate din Ardeal, în Municipiul Cluj-Napoca există 12 parohii reformate.

Parohia Reformată nr. 3 din Cluj-Napoca este îndreptățită să solicite restituirea imobilului înscris inițial în C.F. nr. x Cluj, nr. top. x, fiind succesoare în drepturi a Bisericii Reformate din Cluj, întrucât acest imobil este amplasat pe teritoriul acestei parohii.

Totodată, potrivit Adeverinței nr. x/2014.1 din data de 20.05.2014, emisă de către Consiliul Dirigent al Eparhiei Reformate din Ardeal, până în anul 1945, în Municipiul Cluj-Napoca a existat o singură parohie reformată (sub denumirea de Biserica Reformată din Cluj), compusă din 4 cercuri parohiale. Aceste cercuri parohiale, în anul 1945, au devenit parohii de sine stătătoare, cu personalitate juridică distinctă (...). Din aceste 4 parohii s-au desprins, în decursul deceniilor următoare, celelalte 8 parohii reformate pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca.

Potrivit codului unic de înregistrare nr. x, denumirea solicitantei este Parohia Reformată nr. 3 Cluj.

În concluzie, Parohia Reformată nr. 3 Cluj s-a desprins din Biserica Reformată din Cluj.

Astfel, din actele aflate în dosarul aferent cererii de retrocedare a reieșit clar că titulara cererii de retrocedare a fost Parohia Reformată nr. 3 Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, conform codului unic de înregistrare nr. x, și că aceasta a avut calitatea de persoană îndreptățită pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, instanța de fond și Comisia Specială de Retrocedare în mod temeinic și legal a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a Parohiei Reformate nr. 3 Cluj conform prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, susținerile recurenților-reclamanți fiind sunt nefondate.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, ce vizează soluția asupra cererii reconventionale, instanța de control judiciar reține că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 45 din Legea nr. 165/2013, fără a le corobora cu art. 5 și art. 8 din O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, potrivit prevederilor art. 45 alin. (6)

3

din Legea nr. 165/2013 "noul proprietar și deținătorul actual al imobilului vor încheia un contract de închiriere, în formă scrisă, în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei privind restituirea în natură".

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000:

"Dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobândește pe baza deciziei Comisiei speciale de retrocedare, a unității deținătoare prevăzute la art. 2 sau a hotărârii judecătorești rămase definitive, după caz".

De asemenea, art. 8 prevede următoarele:

"(1) Proprietarii care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în temeiul prezentei ordonanțe de urgență vor încheia cu deținătorii actuali ai acestor imobile un protocol de predare-preluare,.în mod obligatoriu, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare sau, după caz, a unității deținătoare prevăzute la art. 2, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului. (2) Proprietarii vor intra în posesia bunurilor imobile solicitate în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate, în cazul imobilelor prevăzute la art. 1 alin. (10) și la art. 5 alin. (2) și (3)".

Normele metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, respectiv H.G. nr. 1094/2005, prevăd cu privire la art. 8 anterior mentionat următoarele:, 1. Protocolul încheiat în condițiile art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, între proprietarul care a redobândit dreptul de proprietate și deținătorii actuali ai acestor imobile va cuprinde și datele referitoare la starea fizică a imobilului, la instalațiile existente în clădiri, precum și alte date de identificare referitoare la starea clădirii.

Decizia Comisiei speciale de retrocedare rămâne definitivă la momentul expirării termenului de 30 de zile prevăzut pentru atacarea în instanță a acesteia sau, în cazul în care este urmată procedura judecătorească, la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins contestația împotriva deciziei (...)".

Prin urmare, întrucât pe rolul Curții de Apel Cluj a fost înregistrat dosarul cu nr. x/2020, având ca obiect contestația împotriva Deciziei nr. 9258/03.09.2020 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, protocolul de predare-primire a imobilului va putea fi încheiat la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se respinge contestația.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca, va obliga reclamanții la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca, reducând suma acordată de prima instanță în mod corespunzător reformării soluției cu privire la cererea reconvențională, conform art. 453 alin (2) C. proc. civ., și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții - reclamanți Municipiul Cluj - Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj - Napoca împotriva sentinței nr. 67 din 05 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată, și în rejudecare, respinge cererea reconvențională formulată de pârâta Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca în contradictoriu cu reclamantul Municipiul Cluj-Napoca.

Obligă reclamanții la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.