ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5119/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca anularea Deciziei nr. 9255 din data de 3 septembrie 2020 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 20 din 31 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâții Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca și Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, împotriva Deciziei nr. 9255/03.09.2020, ce a fost menținută în întregime; A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca; au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali să îi plătească pârâtei reclamante reconvenționale, în solidar, suma de 46.694 RON, lunar, începând cu data de 10.01.2020 până la data predării efective a imobilului reprezentând despăgubiri constatând în contravaloarea lipsei de folosință lunară a imobilului retrocedat în natură; Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a reclamanților pârâți reconvenționali la plata daunelor morale de 1 leu pentru prejudiciile provocate prin contestarea calității de persoană îndreptățită și pentru lipsa proprietății și au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca să îi plătească pârâtei reclamante reconvenționale, în solidar, suma de 11.980 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 20 din 31 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației formulate și respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. În motivarea cererii, recurenții-reclamanți au arătat că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit normele de drept material, respectiv art. 1, 3, 4, 7 și 8 din O.U.G. nr. 94/2000, normele metodologice de punere în aplicare a acestei ordonanțe, respectiv H.G. nr. 1094/2005, precum și art. 264, art. 453 și următoarele din C. proc. civ., considerând că în mod nelegal a reținut instanța de fond că între Biserica Reformată din Cluj și Parohia Reformată din Cluj există identitate. De asemenea, critică reținerea instanței potrivită căreia, având în vedere că cererea de retrocedare a fost formulată și susținută de către Eparhia Reformată din Ardeal reprezintă o confirmare din partea cultului reformat că parohia în discuție este continuatorul în drepturi al fostului proprietar tabular, considerând că instanța a aplicat în mod greșit prevederile legale. Apreciază recurenții-reclamanți că, contrar reținerilor primei instanțe, în cauză nu s-a făcut dovada clară a faptului că există identitate între Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca și Biserica Reformată din Cluj care este înscrisă în cartea funciară ca proprietar la momentul preluării abuzive de către Statul Român, care să justifice astfel calitatea de persoană îndreptățită la retrocedarea imobilului. De asemenea, nu s-a făcut dovada că Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca ar fi continuatoarea în drept a Bisericii Reformate din Cluj, chiar dacă în cuprinsul cărții funciare nr. x s-a indicat în anul 1938 că imobilul se înscrie în favoarea Bisericii Reformate din Cluj. Consideră că în mod eronat instanța a avut în vedere, pentru stabilirea calității de persoană îndreptățită numai adeverința nr. x/2014 emisă de Consiliul Dirigent al Eparhiei Reformate din Ardeal, întrucât, în opinia sa, acest înscris nu atestă că Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca ar fi continuatoare în drepturi a adevăratului proprietar tabular, respectiv Biserica Reformată din Cluj. Astfel, din moment ce nu există probe din care să rezulte legătura dintre Parohia Reformată nr. II și proprietarul tabular sau că aceasta ar fi continuatorul de drept al proprietarului tabular, soluția instanței de fond este nelegală. În ceea ce privește soluția referitoare la cererea reconvențională, consideră recurenții că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, instanța reținând în mod eronat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu art. 9 alin. (5) din același act normativ, deși în speță erau aplicabile dispozițiile legislației speciale în materie, respectiv art. 45 din Legea nr. 165/2013. Totodată, consideră că este criticabilă legalitatea sentinței primei instanței și prin prisma faptului că nu s-a avut în vedere că pârâta reclamantă reconvențională Parohia Reformată nr. II nu a indicat în concret temeiul de drept pe care își întemeiază pretențiile, limitându-se doar la arăta că temeiul de drept ar fi, printre alte acte normative și O.U.G. nr. 94/2000, fără însă a indica expres textul legal pe baza căruia își formulează pretențiile.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții-reclamanți și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. 4.2 Intimata-pârâtă Parohia Reformată II Cluj - Napoca a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență că instanța de fond a respectat atât art. (1) alin. (1) cât și art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000. În ceea ce privește susținerile recurenților-reclamanți referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, consideră intimata că acestea sun neîntemeiate întrucât, plafonarea chiriei la nivelul prevăzut de art. 45 alin. (6) 1 și 6 2 din Legea nr. 165/2013 a fost prevăzută de legiuitor doar pentru cazul arătat la alin. (6) 3 , când noul proprietar și deținătorul imobilului vor încheia un contract de închiriere, în formă scrisă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei privind restituirea în natură, însă în speță recurenții au refuzat să încheie contractul de închiriere, astfel că în mod corect a reținut prima instanță incidența art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de drept și de fapt relevante Prin Decizia 9255/03.09.2020, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România s-a dispus retrocedarea în favoarea Parohiei Reformate nr. II Cluj-Napoca a imobilului, construcții și teren în suprafață de 2055 mp situat în municipiul Cluj-Napoca, bd. x, nr. 124 jud. Cluj, parte din imobilul înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localității Cluj-Napoca provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Cluj-Napoca nr. top. x. În acest context, reclamanții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și Parohia Reformată nr. II Cluj Napoca au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere, prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 9255 din 03.09.2020 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România. Prin sentința recurată, s-a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți împotriva Deciziei nr. 9255/03.09.2020 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ce a fost menținută în întregime; A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca; au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali să îi plătească pârâtei reclamante reconvenționale, în solidar, suma de 46.694 RON, lunar, începând cu data de 10.01.2020 până la data predării efective a imobilului reprezentând despăgubiri constatând în contravaloarea lipsei de folosință lunară a imobilului retrocedat în natură; Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a reclamanților pârâți reconvenționali la plata daunelor morale de 1 leu pentru prejudiciile provocate prin contestarea calității de persoană îndreptățită și pentru lipsa proprietății și au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca să îi plătească pârâtei reclamante reconvenționale, în solidar, suma de 11.980 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei soluții reclamanții au înțeles să formuleze critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate. Astfel, reține instanța de control judiciar că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență". În speță, Înalta Curte constată că pentru stabilirea calității de fost proprietar al reclamantei s-a avut în vedere adeverința nr. x/2014. I emisă de Eparhia Reformată din Ardeal - Consiliul Dirigent, conform căreia "până în anul 1945 în municipiul Cluj-Napoca a existat o singură Parohie Reformată (sub denumirea de Biserica Reformată din Cluj), compusă din patru cercuri parohiale. Aceste cercuri parohiale în anul 1945 au devenit parohii de sine stătătoare, cu personalitate juridică distinctă, fiecăreia revenindu-i în proprietate o parte din bunurile mobile și imobile. Din aceste 4 parohii s-au desprins în decursul deceniilor următoare, ca urmare a dezvoltării economico-sociale celelalte 8 parohii reformate pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, în prezent existând 12 asemenea parohii. Imobilul înscris în CF nr. x Cluj-Napoca A+1 nr. top x (inițial înscris în CF nr. x Cluj-Napoca) a revenit în proprietatea exclusivă a Parohiei Reformate nr. 2 Cluj". Totodată, în adresa depusă de Eparhia Reformată din Ardeal - Consiliul Dirigent la dosarul cauzei în data de 04.03.2021 s-a arătat că până în anul 1945 în municipiul Cluj-Napoca a existat o singură Parohie Reformată sub denumirea Biserica Reformată din Cluj compusă din 4 cercuri Parohiale. S-a menționat că art. 3 din Statutul celor patru comunități parohiale prevede lista imobilelor divizate în patru comunități parohiale separate, iar punctul II se referă la Comunitatea parohială Orașul de Jos care va prelua biserica și grădina de pe strada x, casa parohială cu etaj și grădină de pe str. x, precum și școlile și grădinile aferente de pe str. 68 și str. x. De asemenea, în Statutul celor patru comunități parohiale formate din Parohia reformată Cluj se arată la art. 3 pct. II: "comunitatea parohială a Orașului de Jos va prelua biserica și grădina de pe str. x, casa parohială cu etaj și grădina de pe strada x nr. 3, precum și școlile și grădinile aferente de pe strada x nr. 8 și strada x nr. 55". În aceste condiții, în mod corect judecătorul fondului a reținut că identitatea între pârâta Parohia Reformată nr. 2 și Parohia Orașului de Jos menționată în statutul celor patru comunități parohiale formate din Parohia reformată Cluj rezultă din faptul că Parohia Orașului de Jos este menționată la punctul II din statutul menționat la art. 1 (care arată care sunt parohiile formate) și la art. 3 (care arată care sunt bunurile atribuite fiecărei parohii). În lumina acestor considerente, Înalta Curte nu poate reține susținerile recurenților care invocă greșita aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, întrucât că nu s-ar fi făcut dovada faptului că există identitate între Parohia Reformată nr. II Cluj-Napoca și Biserica Reformată din Cluj, argumentele acestora fiind legate mai mult de modalitatea de administrare a probelor de către prima instanță iar nu veritabile motive de nelegalitate. Instanța de control judiciar nu poate reține nici susținerile potrivit cărora sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, întrucât alin. (6 3 ) al acestui articol impune ca noul proprietar și deținătorul actual al imobilului să încheie un contract de închiriere, în formă scrisă, în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei privind restituirea în natură, în speță, părțile neavând încheiat un astfel de contract de închiriere. Conform art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 "Proprietarii care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în temeiul prezentei ordonanțe de urgență vor încheia cu deținătorii actuali ai acestor imobile un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare sau, după caz, a unității deținătoare prevăzute la art. 2, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului." Potrivit art. 9 alin. (5) din același act normativ "Neîncheierea de către deținătorul actual a protocolului de predare-preluare, potrivit art. 8 alin. (1), atrage obligația acestuia de a plăti noului proprietar o sumă, calculată pe zi de întârziere, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului." Ca atare, cum în speță este necontestat faptul că nu s-a încheiat protocolul de predare primire cu privire la imobilul în discuție, în mod judicios a concluzionat instanța de fond în sensul că pârâta reclamantă reconvențională Parohia Reformată nr. 2 Cluj-Napoca este îndreptățită la o sumă reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului. Instanța de control judiciar constată, așadar, că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de recurenți-reclamanți prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. În ceea ce privește solicitarea intimatei Parohia Reformată nr. II Cluj Napoca de acordare a cheltuielilor de judecată, se constată că cele două ordine de plată depuse de această parte la dosar nu fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, ipoteză în care, Înalta Curte urmează a respinge această cerere, în considerarea dispozițiilor art. 452 din C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanți, ca nefondat.