ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 537/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J.. K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W.. X.. Y., Z.. AA.. BB., CC., DD., EE., FF., GG.. HH., II., JJ., KK., LL. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală au solicitat: 1.obligarea instituției publice pârâte la acordarea începând cu data de 1 martie 2017 și pentru viitor a sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, nivel maxim aflat în plată la acest moment pentru funcționari publici din cadrul instituției publice pârâte care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și au aceleași funcții; 2.obligarea instituției publice pârâte la plata diferențelor între sumele acordate efectiv cu titlu de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 martie 2017 și cele datorate cu acest titlu de la această dată; 3.obligarea instituției publice pârâte la actualizarea cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând diferențe între sumele efectiv acordate și cele datorate menționate în petitul

Prin încheierea de la termenul din 11.12.2019, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității, asupra căreia a dispus în sensul respingerii, fiind totodată lărgit cadrul procesual cu Președintele ANAF. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 642/17.06.2020 Tribunalul Constanța a respins excepția inadmisibilității, a admis excepția de nelegalitate și constată nelegalitatea OPANAF 835/01.03.2017, 836/01.03.3027, respectiv 1021/27.03.2017. A admis cererea, în parte. A admis în parte cererea de intervenție principală formulată de MM.. A dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanților și intervenientului, începând cu 01.03.2017 sumele constând în drepturi salariale în procent de 20% aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferența aferentă sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și dobânda legală calculată de la momentul exigibilității drepturilor salariale menționate și până la plata efectivă. A respins restul pretențiilor ca nefondate. A obligat pârâta să achite reclamanților suma de 5.550 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată împotriva încheierii civile din data de 25.05.2020 și a sentinței civile nr. 642/17.06.2020 pronunțate de Tribunalul Constanța. 3.1. Împotriva încheierii civile din data de 25.05.2020 și a sentinței civile nr. 642/17.06.2020 pronunțate de Tribunalul Constanța au declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală și NN. - Președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală. 3.2. Prin decizia civilă nr. 479/CA din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Admite recursul declarat de Președintele ANAF. Admite recursul declarat de ANAF, recursuri formulate împotriva încheierii civile din data de 25.05.2020 și a sentinței civile nr. 642/17.06.2020, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații reclamanți A., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, B., cu domiciliul în Tulcea, Județ Tulcea, C., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, D., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, E., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, F., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, G., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, H., cu domiciliul în Localitatea Agigea, Județ Constanța, I., cu domiciliul în com. Valu lui Traian, Județ Constanța, J., cu domiciliul în Tulcea, Județ Tulcea, K., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, L., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, M., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, N., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, O., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, P., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, Q., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, R., cu domiciliul în Oraș Ovidiu, Județ Constanța, S., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, T., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, U., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, V., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, W., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, X., cu domiciliul în Sat Braniștea, Județ Galați, Y., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, Z., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, AA., cu domiciliul în Constanța, OO., Județ Constanța, BB., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, CC., cu domiciliul în Constanța,Județ Constanța, DD., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, EE., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, FF., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, GG., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, HH., cu domiciliul în Sat Agigea, Județ Constanța, II., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța,JJ., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, KK., cu domiciliul în oraș Fetești, Județ Ialomița, LL., cu domiciliul în Constanța, Județ Constanța, intimat intervenient MM., cu domiciliul procesual ales în Galați, jud. Galați. Casează în parte sentința civilă nr. 642/17.06.2020 și rejudecând: - Respinge excepția de nelegalitate a Ordinelor Președintelui ANAF cu nr. 835/01.03.2017; 836/01.03.2017 și 1021/27.03.2017. - respinge acțiunea exercitată de reclamanți ca nefondată. - respinge cererea de intervenție principală ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate și cele ale încheierii din data de 27.05.2020.". Dosarul nr. x/2017 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. și YY. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au solicitat anularea Ordinelor nr. 835/01.03.2017, nr. 836/01.03.2017 și nr. 1021/27.03.2017, toate emise de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, menținute în procedura prealabilă potrivit Adresei nr. x/24.05.2017 a ANAF, precum și a Ordinului nr. 1394/03.04.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a Ordinului nr. 1753/23.05.2017 al Procurorului General al M.P. - Parchetul de pe lângă ICCJ, de soluționare a procedurii prealabile, cu obligarea intimatei Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ la plata în favoarea fiecărui reclamant începând cu data de 01.03.2017 a sumelor constând în drepturile sala riale aferente procentului de 20 % reprezentând diferența dintre cuantumul cuvenit al sporului pentru risc și solicitare neuropsihică, de 25 % - suma aferentă sporului fiind inclusă în cuantumul brut al salariilor, și cuantumul acordat al acestui spor, de 5 %, aplicat la salariul brut lunar, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 402/29.03.2018 Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepțiile excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București Admite acțiunea având ca obiect " litigiu privind funcționarii publici" formulată de reclamanții PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. și YY., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat "ZZ." din municipiul Suceava‚ str. x, județul Suceava în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în municipiul București, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul București. Anulează ordinile contestate. Obligă pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ să plătească fiecărui reclamant, începând cu data de 01.03.2017 sumele constând în drepturile salariale în procent de 20 % aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la data plății efective.". Împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în termen legal au promovat recurs pârâții Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București și Agenția Națională de Administrare Fiscală. 3. Prin decizia civilă nr. 3085 din 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel Suceava Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Respinge recursurile promovate de pârâții Ministerul Public - Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București cu sediul în sectorul 5 al municipiului București, B-dul x nr. 14 și Agenția Națională de Administrare Fiscală București cu sediul în sectorul 5 al municipiului București, str. x, împotriva sentinței nr. 402 din 29 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, intimați fiind reclamanții PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. și YY., toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat ZZ., cu sediul profesional în municipiul Suceava, județul Suceava, ca nefondate.".

Cererea de revizuire formulată La data de 17.05.2021, revizuenții PP., C., G., K., P., U., Y., CC., FF., KK., D., H., L., AAA., V., Z., DD., GG., LL., E., I., M., R., W., AA., N., II., B., F., J., O., T., X., BB., EE. și JJ. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 479/CA din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenții au susținut că, în speță, soluția pronunțată de către Curtea de Apel Constanța în dosarul x/2019 contravine soluției definitive pronunțate cu privire la Ordinele Președintelui ANAF nr. 835/01.03.2017, 836/01.03.2017 și 1021/27.03.2017 în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel Suceava (decizia nr. 479 din 21.04.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 și decizia nr. 3085 din 20 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017). Astfel, soluția pronunțată de Curtea de Apel Constanța încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017 în ceea ce privește nelegalitatea Ordinelor Președintelui ANAF nr. 835/01.03.2017, 836/01.03.2017 și 1021/27.03.2017.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală și NN. - Președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală au solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Pe fondul cauzei, examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere este inadmisibilă. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Se reține, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: - existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat. În C. proc. civ. de la 1865, condiția de natura autorității de lucru judecat nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părți și de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar și jurisprudențial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancționeze tocmai încălcarea autorității de lucru judecat și că hotărârea care urma a fi revizuită în această situație nu putea fi decât ultima hotărâre. Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deși nu mai prevăd condiția triplei identități de elemente, consacră vechea jurisprudență, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, se reține că și sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunțate în dosare separate. Procedând, în speță, la examinarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că în cele două cauze care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2019 și nr. y/2017 există o identitae parțială de părți (Agenția Națională de Administrare Fiscală, părțile reclamante fiind distincte) și obiect (sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică). Cum potrivit dispozițiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora, iar conform art. 55, părți în proces sunt reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces, se constată că hotărârile mai sus menționate, au fost pronunțate între aceleași părți. Totodată, în raport de chestiunile litigioase deduse judecății în cele două pricini, Înalta Curte apreciază că este nu îndeplinită condiția identității de obiect și de cauză, deși reclamanții au formulat, în ambele litigii, pretenții în legătură cu sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică: 1. - în cadrul dosarului nr. x/2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea excepției de nelegalitate a Ordinelor Președintelui ANAF cu nr. 835/01.03.2017; 836/01.03.2017 și 1021/27.03.2017, a respins acțiunea exercitată de reclamanți ca nefondată și a respins cererea de intervenție principală ca nefondată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate și cele ale încheierii din data de 27.05.2020.", 2. - iar în cadrul dosarului nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile promovate de pârâții Ministerul Public - Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București și Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a anulat ordinile contestate și a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ să plătească fiecărui reclamant, începând cu data de 01.03.2017 sumele constând în drepturile salariale în procent de 20 % aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la data plății efective.". Alături de argumentele prezentate anterior, se constată că în actuala reglementare, autoritatea de lucru judecat este consacrată prin dispozițiile art. 430 din C. proc. civ., alin. (2) al acestui articol statuând că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. În contextul evidențiat, la examinarea motivului de revizuire care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere și prevederile legale care dau conținut autorității de lucru judecat. Astfel, dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat. Constatând că instituția autorității de lucru judecat protejează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiași judecăți, pentru a se statua în sens contrar), ci și efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranșat jurisdicțional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară). Or, Înalta Curte arată că nu poate avea în vedere și analiza susținerile revizuenților vizând efectului pozitiv al lucrului judecat, invocat prin susținerea orală din ședința publică din data de 1 februarie 2022, întrucât potrivit dispozițiior art. 511 alin. (4) "Revizuirea se motivează prin însăși cererea de declararea a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitarea a acesteia, sub sancțiunea nulității". Formularea unei astfel de cereri contravine dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., precum și principiului contradictorialității reglementat de art. 14 din același cod, partea chemată în judecată, în calitate de pârâtă, neavând posibilitatea de a formula apărări și a administra probe față de pretențiile reclamantului. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar nu poate proceda la analiza unor motive noi, neinvocate în cadrul cererii de revizuire, obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii fiind limitat la examinarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile din cererea de chemare în judecată. Așadar, se constată că prezenta cerere este inadmisibilă, având în vedere că nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de obiect și cauză.