ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.02.2022, reclamanții A. și B. au formulat, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară și intervenientul C., contestație împotriva Rezoluției nr. C22-192 din 01.02.2022 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare, prin care s-a dispus respingerea plângerilor și menținerea rezoluției atacate, și împotriva Rezoluției nr. 21-3645 din 05.01.2022 prin care s-a dispus clasarea sesizărilor.

Prin sentința nr. 874 din 2 mai 2022, Curtea a respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au formulat recurs, circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând în fond, admiterea contestației formulate, desființarea Rezoluției nr. C22-192 din 01.02.2022 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare și a Rezoluției nr. 21-3645 din 05.01.2022 prin care s-a dispus clasarea sesizărilor formulate și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor.

Recurenții-reclamanți susțin aplicarea greșită a disp. art. 99 alin. (1) lit. b), c), e), f), i), j), n) și disp. art. 99

1

din Legea nr. 303/2004, de către prima instanță, precum și faptul că nu există dispoziții legale care să prevadă că posibilitatea exercitării unor căi de atac cu privire la actele de procedură întocmite în cadrul procesului penal exclud răspunderea disciplinară a magistraților ce au întocmit actele cu încălcarea legii, din gravă neglijență sau rea-credință.

Referitor la încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 99 lit. b) și i) din Legea nr. 303/2004, soluția este greșită prin prisma neluării în considerare a obligației de abținere a procurorilor în cazul în care există un caz de incompatibilitate, prevăzută la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În speță, intimatul-pârât instrumenta un dosar penal în care părțile erau competitori ai societății colegului său din Asociația Națională a Scafandrilor Profesioniști și Salvamarilor din România - ANSPSR, competitori cu privire la care secretarul asociației, dl. D. a făcut referire public cu ocazia Conferinței de presă din data de 15.04.2021, afirmând că în cazul deceselor celor doi scafandri este de vină E. S.R.L. - E..

În aceste condiții, nu se poate susține că este lipsită de relevanță constatarea incompatibilității procurorului de caz de către judecătorul de cameră preliminară, ci acest aspect confirmă reaua-credință sau grava neglijență în îndeplinirea obligației de abținere, iar inspectorul judiciar nu a analizat această împrejurare, în plus disp. art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu prevăd nicio excepție de la obligația de abținere a procurorului.

Este de asemenea eronată susținerea primei instanțe conform căreia existența conflictului de interese nu poate fi analizată, având în vedere că Inspecția Judiciară nu are competență în acest sens, în raport de prevederile art. 2, art. 3 alin. (2) și art. 12 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară din data de 15.11.2012 și art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004.

Referitor la încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 99 lit. n) din Legea nr. 303/2004, s-a reținut greșit că soluțiile procesuale emise de procuror pot fi cenzurate doar pe calea controlului ierarhic și jurisdicțional reglementat prin dispozițiile C. proc. pen.

Pe fondul confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a existenței unui conflict de interese în ceea ce-l privește pe intimat, ce scoate în evidență intenția procurorului de caz de a vătăma drepturile și interesele legitime ale reclamanților, este evident faptul că cercetarea inspectorilor ITM a fost influențată de către acesta, fiind întrunită abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 303/2004.

Inspectorul judiciar nu a analizat cele două procese-verbale de cercetare întocmite de Inspectorii ITM Constanța.

Cu privire la audierea martorilor, procurorul de caz a nesocotit normele procedurale aplicabile, în sensul că nu și-a îndeplinit obligația legală de a verifica actele procedurale efectuate de organele de cercetare penală.

În situația în care procurorul de caz ar fi exercitat un rol activ în cauza penală, acesta nu ar fi permis participarea inspectorilor ITM la efectuarea actelor de procedură, în timp ce aveau și calitatea de martori.

De asemenea, inspectorii ITM au fost audiați în cauză cu încălcarea dispozițiilor privind modul de ascultare a martorilor, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. proc. pen.

Contrar celor reținute de prima instanță, reaudierea martorilor nu s-a realizat prin reluarea declarației și reinterogarea în prezența avocaților, ci le-au fost adresate întrebările înaintate de către apărătorii aleși ai reclamanților și încuviințate de procuror.

Referitor la încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004, recurenții-reclamanți arată că nu s-a reținut caracterul nejustificat al refuzului procurorului de a primi documentele, motivându-se că ordonanța era motivată, iar părțile aveau posibilitatea contestării actului.

În realitate, ordonanța nu este motivată, fiind încălcate disp. art. 100 alin. (4) C. proc. pen., iar în privința respingerii cererii de administrare a probei cu expertiză în domeniul sănătății și securității în muncă, așa-zisele motive confirmă efectuarea urmăririi penale cu rea-credință și încălcarea art. 9 din Codul deontologic.

Referitor la încălcarea de către prima instanță a disp. art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, în mod greșit nu s-a reținut caracterul nejustificat al procurorului de a permite reclamanților studierea dosarului, decât în data de 06.09.2021, neexistând cauze obiective de împiedicare în acest sens, mai ales că prin Ordonanța din data de 09.08.2021 s-a dispus dobândirea caliltății de suspecți, aspecte care nu au fost verificate de către inspectorul judiciar.

Referitor la încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, s-a reținut că datele și informațiile publicate în presă au fost anonimizate și că nu au fost comunicate de procurorul de caz, iar implicarea acestuia în campania de presă negativă la adresa reclamanților este o simplă supoziție fără bază factuală, deși informațiile nu puteau proveni decât din cadrul organului de anchetă, existând indicii conform cărora procesul a avut o implicare directă, cum rezultă din pag. 38 a Rechizitoriului.

Referitor la încălcarea de către prima instanță a dispozițiile art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, se arată că lipsa unor obiecțiuni din partea justițiabililor nu înlătură răspunderea disciplinară a magistratului, existând p înregistrare din data de 07.09.2021.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți și cu apărările formulate de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Cu privire la aplicarea și interpretarea greșită a disp. art. 99 lit. b) și i) din Legea nr. 303/2004, ce sancționează încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitate și interdicții privind judecătorii și procurorii și, respectiv, nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știu că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care cererea de recuzare a fost respinsă, nu putea fi imputată procurorului neformularea unei cereri de abținere, iar conflictul de interese nu poate fi analizat în cauză, întrucât intimata nu are competență în acest sens.

De asemenea, s-a constatat că starea de incompatibilitate nu există, deoarece cererea de recuzare a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin Ordonanța nr. 80/11-2 din 14.09.2021.

Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 17.03.2022, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că ordonanța de respingere a cererii de recuzare este nemotivată, iar în raport de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f), art. 65 alin. (1), art. 64 alin. (1), art. 67 alin. (1) din C. proc. pen., precum și față de cadrul mai larg al Codului deontologic al magistratului și al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din desfășurarea activităților de urmărire penală și modul în care acestea au fost planificate și comunicate părților, procurorul ce a efectuat urmărirea penală a acționat în mod părtinitor, dând valență numai probelor ce confirmau acuzațiile, respingând toate probele propuse în apărare de către inculpați.

A reținut judecătorul de cameră preliminară că toate acestea ar fi trebuit să conducă, încă de la înregistrarea dosarului pe rolul Parchetului Curții de Apel Constanța, la retragerea procurorului de caz de la soluționarea sesizării, situația expusă și dovedită putând contura suspiciuni cu privire la imparțialitatea procurorului de caz.

Față de acestea, judecătorul de cameră preliminară a constatat nulitatea tuturor actelor efectuate în cauză de către procurorul aflat în situație de incompatibilitate sau de către alt organ judiciar, pe baza dispozițiilor magistratului incompatibil, întrucât aparența de părtinire nu poate fi înlăturată prin păstrarea actelor efectuate cu încălcarea prevederilor legale.

Pe lângă constatarea stării de incompatibilitate a procurorului, prin încheierea de cameră preliminară, s-a constatat și neregularitatea rechizitoriului întocmit de procurorul incompatibil, privind pe inculpații, recurenți-reclamanți în cauza de față, precum și persoana juridică S.C. E. S.R.L..

Înalta Curte reține că încheierea judecătorului de cameră preliminară, ce nu a fost avută în vedere de către inspectorul judiciar, în timp ce instanța de fond a considerat, fără să-și motiveze opțiunea, că nu are relevanță în cauza de față, reprezintă un indiciu ce ar putea contura elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. b) și i) din Legea nr. 303/2004.

Revine intimatei Inspecția Judiciară să reanalizeze sesizarea sub acest aspect, pentru a constata dacă faptele constituie abatere disciplinară, conform disp. art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Referitor la aplicarea și interpretarea greșită a disp. art. 99 lit. n) din Legea nr. 303/2004, care se referă la folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților sau intervențiile pentru soluționarea unei cereri [...], instanța de fond a apreciat că procurorul a dat dovadă de rol activ, a dispus reaudierea martorilor în prezența apărătorilor aleși ai petenților, iar procurorul ierarhic, cu prilejul verificării sub aspectul legalității și temeiniciei, potrivit disp. art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., nu a dispus completarea anchetei penale și nu a înlăturat sau anulat nicio probă din dosarul penal.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 17.03.2022 s-a apreciat că declarațiile de martor luate inculpatului A. și numitei F. au încălcat disp. art. 122 alin. (1) C. proc. pen., fiind nesocotit caracterul nepublic al urmăririi penale, astfel că au fost excluse, aceeași sancțiune a fost luată și în privința proceselor-verbale din data de 20.08.2021 și 23.08.2021, constatându-se nerespectarea vieții private, a inviolabilității domiciliului și a secretului corespondenței prevăzute de art. 11 alin. (2) C. proc. pen.

Întrucât inspectorul judiciar nu a avut în vedere aceste elemente, iar prima instanță, în mod greșit s-a raportat doar la verificarea legalității efectuată de procurorul ierarhic, Înalta Curte va trimite dosarul Inspecției Judiciare pentru a completa verificările sub acest aspect.

În ceea ce privește aplicarea și interpretarea greșită a disp. art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces, prima instanță a apreciat că nu se poate reține caracterul nejustificat al refuzului procurorului de caz de a primi documentele invocate de către reclamanți, în condițiile în care ordonanța este motivată și nu s-au contestat dispozițiile acesteia, conform dispozițiilor legale incidente.

Critica este nefondată, Înalta Curte reținând că nu există niciun indiciu din care să rezulte că procurorul de caz a refuzat nejustificat să primească la dosar actele părților, aceasta fiind urmarea încuviințării administrării anumitor probe și respingerii spre administrare a altor probe, atribut ce aparține exclusiv magistratului, conform dispozițiilor C. proc. pen.

Cu privire la aplicarea și interpretarea greșită a disp. art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, ce se referă la refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, prima instanță a apreciat că nepunerea la dispoziție a dosarului pentru studiere către reclamanți s-a datorat unor cauze obiective, respectiv aflarea procurorului de caz în concedii de odihnă și medical, iar aceste aspecte procesuale pot fi cenzurate doar pe calea controlului ierarhic și jurisdicțional reglementat prin dispozițiile C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază, având în vedere constatările judecătorului de cameră preliminară că nu au fost respectate dispozițiile art. 10 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost privat de dreptul de a beneficia de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării în faza de urmărire penală, existând astfel indiciile abaterii disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, urmând ca inspectorul judiciar să completeze verificările sub acest aspect.

Referitor la încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004,ce constau în nerespectarea secretului deliberării sau confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii, dacă fapta nu constituie infracțiune, prin motivele de nelegalitate se contestă modalitatea de interpretare a probelor de către judecătorul fondului, aspecte ce nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica urmând să fie respinsă ca nefondată.

Cu privire la încălcarea disp. art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, atitudini nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de justițiabilii în speță, Înalta Curte reține că reclamanții au sesizat Inspecția Judiciară cu privire la existența unei atitudini sfidătoare a procurorului pe parcursul desfășurării anchetei penale.

Din probele administrate în cauză, se reține că prima instanță, în mod corect a apreciat că nu este întrunită fapta imputată.

Astfel, nu se poate confunda un schimb de replici în contradictoriu și o atitudine tensionată, cu abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, când atitudinea magistratului față de justițiabili ar trebui să se încadreze în categoria unor acte/fapte/limbaj nedemn, dezonorant pentru funcția exercitată.

Prin urmare, Înalta Curte constată o încălcare a normelor de drept material analizate în privința disp. art. 99 lit. b), i), n) și f) din Legea nr. 303/2004, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul declarat, se va casa sentința atacată și, în rejudecare, se va admite contestația, se va desființa Rezoluția nr. C22-192/01.02.2022 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare și Rezoluția de clasare nr. 21-3645/05.01.2022.

Se va trimite dosarul la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor, în conformitate cu prezentele considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 874 din 2 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare,

Admite contestația formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară și cu intervenientul C..

Desființează Rezoluția nr. C22-192 din 01.02.2022 a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare și Rezoluția de clasare nr. 21-3645 din 05.01.2022.

Trimite dosarul la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.