ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5140/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea procedurii de achiziție a contractului de asistență juridică inclusiv constatarea nelegalității și/sau a nulității referatului de necesitate nr. x/22.11.2016 și a strategiei de contractare nr. x/23.11.2016 pentru achiziționarea de servicii de consultanță și de reprezentare în instanță a intereselor ASF, anularea contractului de asistență juridică nr. x/28.11.2016 și repararea prejudiciului produs prin parcurgerea procedurii de achiziție a contractului de asistență juridică și prin contractul de asistență juridică nr. x/28.11.2016 prin anularea deciziei ASF de concediere disciplinară nr. 1048/12.05.2016, reintegrarea în ASF, obligarea ASF la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective în ASF, obligarea ASF la plata tuturor cheltuielilor de judecată, nu doar a celor efectuate în dosarul nr. x/2016, și nu doar a celor cu onorariul firmei B. de 9.000 RON pe care le-a achitat ASF, ci și pe cele reprezentând contravaloarea fotocopierii documentelor depuse la instanță și comunicate ASF, de la data concedierii și până la data reintegrării, repunerea în termenul de a promova revizuire împotriva încheierii finale din dosarul nr. x/2018 prin care a fost încuviințată executarea silită a deciziei civile nr. 4328/15.09.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul de concediere disciplinară nr. x/2016 pentru suma de 9.000 RON reprezentând onorariu acordat firmei de avocatură B., recuperarea prejudiciilor generate de vânzarea garsonierei proprietate personală.

Reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii, arătând cu privire la capătul 4 de cerere că acesta are ca obiect repararea tuturor pagubelor produse reclamantei prin emiterea documentelor premergătoare încheierii contractului de asistență juridică nr. x/28.11.2016, respectiv obligarea pârâtei ASF la negocierea drepturilor salariale în vederea îndeplinirii condiției suspensive sub care a semnat actul adițional nr. x/24.12.2015, casare și/anularea sentinței civile nr. 11819/21.12.2016 a Tribunalului București pronunțate în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 4328/15.09.2017 a Curții de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau de apel.

Prin sentința civilă nr. 932/09.12.2019 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 27.02.2020.

Prin sentința civilă nr. 1121/19.05.2020 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în data de 16.06.2020.

Prin decizia nr. 3379/09.07.2020 Înalta Curtea de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 16.12.2020 sub numărul x/2019*.

La data de 15.02.2021 reclamanta a formulat precizări prin care a invocat excepția de nelegalitate a referatului de necesitate nr. x/22.11.2016, a strategiei de contractare privind achiziționarea de servicii de consultanță juridică și de reprezentare în instanță a intereselor ASF înregistrată sub nr. x/23.11.2016, a contractului de asistență juridică nr. x/28.11.2016, a adresei de răspuns ASF înregistrate sub nr. x-21.09.2018 și a adresei de răspuns ASF înregistrate sub nr. x/02.04.2019 precum și excepția de nulitate a referatului de necesitate nr. x/22.11.2016, a strategiei de contractare privind achiziționarea de servicii de consultanță juridică și de reprezentare în instanță a intereselor ASF înregistrate sub nr. x/23.11.2016, a contractului de asistență juridică nr. x/28.11.2016.

Prin sentința civilă nr. 376 din 15 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă, ca inadmisibile, excepțiile de nulitate invocate de reclamantă, ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea astfel cum a fost completată și precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 4, 5, 6, 7, 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat în esență următoarele:

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.:

- instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a actelor administrative cu caracter individual emise de ASF, întrucât a adăugat la lege, prin interpretarea cu rea-credință a faptului că actele administrative a căror excepție de nelegalitate a invocat-o ar fi acte administrative cu caracter normativ, și nu acte administrative individuale, contrar prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (1) din aceeași lege;

- instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin respingerea ca neîntemeiată a excepției de nulitate a actelor administrative cu caracter individual, întrucât s-a interpretat eronat faptul că actele administrative a căror nulitate s-a invocat nu vizează neregularități procedurale sau lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune;

- instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate privind adresele de răspuns ASF, contrar prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile din Legea nr. 544/2001.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat recurenta că sentința instanței de fond încalcă regulile de procedură prevăzute de art. 425 lit. b) din C. proc. civ., respectiv:

- nu s-au reținut temeiurile legale, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată precizată și completată;

- nu s-a reținut situația de fapt prezentată și nici legislația indicată ca fiind încălcată prin emiterea documentelor premergătoare contractului de asistență juridică;

- nu s-au reținut motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat toate susținerile și argumentele reclamantei, ci s-au reținut aproape în integralitate susținerile pârâtei ASF și, mai mult, s-au adus argumente nelegale și nereale în favoarea soluției;

- nu s-a reținut faptul că s-au depus în scris excepții de nelegalitate și/sau de nulitate a actelor administrative individuale emise de ASF, reținându-se cu rea-credință, în mod eronat, că reclamanta ar fi formulat precizări prin care ar fi invocat excepții de nelegalitate și de nulitate;

- prin dispozitiv nu este indicat codul numeric personal al reclamantei și nici codul de identificare fiscală al pârâtei;

- au fost încălcate regulile de procedură prevăzute în Procedura operațională x/17.10.2014 privind întocmirea referatului de necesitate privind achiziționarea de servicii juridice externe.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a arătat recurenta că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv nu se regăsesc argumentele de fapt și de drept invocate de reclamantă și nu sunt expuse motivele înlăturării acestora. A mai susținut următoarele:

- sentința de fond nu este motivată, iar aspectele expuse în mod superficial prin reținerile sale relevă greșita aplicare și interpretare a legii;

- sentința de fond cuprinde motive contradictorii;

- contrar reținerilor instanței de fond, prin cererea de chemare în judecată precizată și completată, reclamanta nu a contestat doar oportunitatea achiziționării de către ASF a serviciilor juridice externe pentru reprezentarea în cadrul dosarului nr. x/2016, ci a contestat, în mod special, nelegalitatea, netemeinicia, excesul de putere publică săvârșite de ASF prin achiziționarea serviciilor juridice externe.

- contrar reținerilor instanței de fond, recurenta a arătat prin cererea de chemare în judecată precizată și completată că ASF este o autoritate publică centrală, se supune Legii nr. 554/2004 și nu poate angaja servicii juridice externe decât în situații temeinic justificate, ceea ce nu s-a întâmplat în dosarul nr. x/2016. Potrivit art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2012, autoritățile și instituțiile publice nu pot achiziționa servicii juridice externe de consultanță, de asistență și/sau reprezentare, raportat la prevederile art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 26/2012, care stabilesc faptul că angajarea de servicii juridice de către aceste autorități și instituții este permisă doar ca excepție, nu ca regulă, nu în funcție de preferințe și nu atunci când obiectul reprezentării juridice privește dosare/spețe în care se solicită anularea actelor administrative cu caracter individual, emise abuziv și nelegal, în exces de putere publică și care vizează un interes public, doar atunci când aceste servicii nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat, fapt care nu este valabil în speța recurentei, întrucât până la audierea martorului C. a fost reprezentată de jurista D., luând în considerare și faptul că în toate procesele derulate între părți, ASF a avut specialiști juriști/a fost reprezentată de angajații juriști;

- contrar reținerilor din sentința de fond, recurenta a arătat faptul că a probat nelegalitatea, dar și netemeinicia procedurii de achiziționare de servicii juridice externe, prin emiterea de acte administrative individuale în exces de putere publică, voit, abuziv, cu scopul de a induce în eroare instanța și de a nu anula actul administrativ individual reprezentat de Decizia ASF nr. 1048/2016, care vizează un interes public, nu doar încălcarea drepturilor legale și constituționale ale recurentei;

- contrar reținerilor instanței de fond, în ceea ce privește contestarea legalității actului administrativ individual - decizia nr. 1048/2016, a arătat că nu a fost contestată în instanța de contencios, ci face obiectul excepției de nelegalitate invocate în prezentul recurs. În consecință, nu poate fi primită reținerea instanței de fond în ceea ce privește pretinsa autoritate de lucru judecat ci, dimpotrivă, actul administrativ individual a fost emis în exces de putere publică, în mod voit, abuziv, nelegal, și vizează un interes public, se supune anulării în temeiul Legii nr. 554/2004;

- cu privire la prejudiciu, contrar reținerilor instanței de fond, a arătat recurenta că nu lucrează și nu se poate angaja, fiind concediată disciplinar, precum și faptul că a probat împrejurarea că toate prejudiciile au fost produse de către angajarea de către ASF a B. în dosarul de fond și apel nr. x/2016, cu încălcarea legislației naționale. Cu privire la prejudiciile nepatrimoniale sub formă de daune morale solicitate și probate în cauză, recurenta a precizat că invocă și argumente suplimentare cererii de chemare în judecată precizate și completate. Raportat la toate probele depuse, a apreciat recurenta că în cauză sunt îndeplinite toate elementele răspunderii civile delictuale și că a făcut dovada existenței unei legături cauzale directe între conduita culpabilă a angajatorului și afecțiunile psihice cauzate până în prezent;

- hotărârea instanței de fond cuprinde numai motive străine de natura cauzei în ceea ce privește excepțiile de nelegalitate invocate, respinse de instanță ca inadmisibile, precum și în ceea ce privește excepțiile de nulitate invocate, respinse de instanță ca nereprezentând veritabile excepții procesuale.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., a arătat recurenta că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 3379/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, în ceea ce privește natura juridică a contractului de asistență juridică nr. x/28.11.2016.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurenta că, prin pronunțarea hotărârii recurate, instanța de fond a săvârșit un exces de putere, prin încălcarea drepturilor recurentei, fiind încălcat un interes public, prin încălcarea și/sau aplicarea greșită a normelor de drept material din Constituția României, Legea contenciosului administrativ, O.U.G. nr. 93/2012, O.U.G. nr. 26/2012, C. civ. și Noul C. proc. civ., Codul Muncii, normele de disciplină bugetară. A mai susținut următoarele:

- față de încălcările legale indicate, a fost probat faptul că instanța de fond avea obligația admiterii cererii de chemare în judecată precizate, completate și probate în termen legal, precum și a excepțiilor de nelegalitate și/sau nulitate invocate;

- instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, precizată și completată, alegând să încalce, să aplice, să interpreteze normele de drept material, să adauge la lege și să rețină, nelegal, apărarea pârâtei ASF;

- în concluzie, a arătat recurenta, instanța de fond ar fi trebuit să se raporteze la actele administrative individuale care vizează un interes public, au fost emise în exces de putere publică, în mod voit, nelegal, abuziv, raportat la legislația indicată, și care au condus la vătămarea drepturilor recurentei, însă instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material incidente în speță, dând o interpretare greșită motivării și soluției pronunțate.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Prealabil examinării recursului, se impune a arăta faptul că, ulterior împlinirii termenului legal de 15 zile de formulare și motivare a recursului, efectuată de reclamantă în termenul legal, de la data comunicării sentinței recurate, 15.04.2021, în ceea ce privește recursul motivat înaintat instanței la data de 04.05.2021, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevede că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, și art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, reclamanta a depus ulterior o serie de înscrisuri intitulate completări recurs și/sau precizări recurs, precizări recurs. Acestea nu vor fi analizate, fiind depuse ulterior termenului de formulare și motivare a recursului, contrar dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cererea intitulată "de înscriere în fals" depusă de recurentă prin care aceasta a solicitat "să fie înlăturate falsurile din dosarul civil nr. x/2019 și din dosarul civil nr. x/2019, în situația în care există înscrisurile false", Înalta Curte reține că nu este o veritabilă cerere de înscriere în fals conform art. 304 din C. proc. civ., ci reprezintă nemulțumirea recurentei față de soluția pronunțată sau de modul de instrumentare a dosarului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 4, 5, 6, 7, 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este în mod evident nefondat, din moment ce prima instanță nu a făcut altceva decât să soluționeze litigiul cu care a fost învestită, prin aplicarea dispozițiilor legale incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat, ceea ce se circumscrie atribuțiilor puterii judecătorești.

Acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separației puterilor în stat.

Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

De altfel, subsumat acestui motiv de recurs, recurenta critică modul în care au fost soluționate excepțiile de nulitate și de nelegalitate invocate.

Or, din analiza hotărârii recurate și a cadrului procesual și procedural în care a fost analizată cererea reclamantei, Înalta Curte constată că nu transpare niciun element de natură a contura vreun exces de putere din partea autorității judecătorești în soluționarea cauzei.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că este nefondat.

În susținerea acestui motiv, recurenta a invocat faptul că hotărârea atacată încalcă regulile de procedură prevăzute de art. 425 lit. b) din C. proc. civ.. Au mai fost invocate următoarele aspecte:

- nu s-au reținut temeiurile legale, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată precizată și completată;

- nu s-a reținut situația de fapt prezentată și nici legislația indicată ca fiind încălcată prin emiterea documentelor premergătoare contractului de asistență juridică;

- nu s-au reținut motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat toate susținerile și argumentele reclamantei, ci s-au reținut aproape în integralitate susținerile pârâtei ASF și, mai mult, s-au adus argumente nelegale și nereale în favoarea soluției;

- nu s-a reținut faptul că s-au depus în scris excepții de nelegalitate și/sau de nulitate a actelor administrative individuale emise de ASF, reținându-se cu rea-credință, în mod eronat, că reclamanta ar fi formulat precizări prin care ar fi invocat excepții de nelegalitate și de nulitate;

- hotărârea încalcă regulile de procedură prevăzute de art. 425 lit. c) din C. proc. civ., în sensul că prin dispozitiv nu este indicat codul numeric personal al reclamantei și nici codul de identificare fiscală al pârâtei;

- au fost încălcate regulile de procedură prevăzute în Procedura operațională x/17.10.2014 privind întocmirea referatului de necesitate privind achiziționarea de servicii juridice externe.

Înalta Curte apreciază că, față de criticile de nelegalitate formulate de recurentă, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât, potrivit acestuia, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs, situație care nu se regăsește în speță.

Astfel, recurenta nu a invocat o neregularitate procedurală în sensul acestor dispoziții, ci motive subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., urmând a fi avute în vedere la analiza acestuia.

Cu privire la pretinsa încălcare a regulilor de procedură prevăzute în Procedura operațională x/17.10.2014 privind întocmirea referatului de necesitate privind achiziționarea de servicii juridice externe, Înalta Curte reține că nu poate fi analizată în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât nici aceste susțineri nu vizează o neregularitate procedurală în sensul celor prezentate anterior, recurenta făcând referire la o procedură internă a Autorității de Supraveghere Financiară.

Cu privire la neindicarea în dispozitiv a codului numeric personal al reclamantei sau a codului de identificare fiscală al pârâtei, Înalta Curte reține că reclamanta avea posibilitatea de a formula o eventuală cerere de completare a hotărârii instanței de fond, având în vedere dispozițiile art. 445 din C. proc. civ., potrivit cărora "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444."

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de control judiciar apreciază că este nefondat.

Recurenta a invocat faptul că sentința de fond nu este motivată, cuprinde motive contradictorii și, totodată, cuprinde numai motive străine de natura cauzei în ceea ce privește excepțiile de nelegalitate invocate, respinse de instanță ca inadmisibile, precum și în ceea ce privește excepțiile de nulitate invocate, respinse de instanță ca nereprezentând veritabile excepții procesuale.

A mai invocat recurenta faptul nu s-au reținut temeiurile legale, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată precizată și completată, nu s-a reținut situația de fapt prezentată și nici legislația indicată ca fiind încălcată prin emiterea documentelor premergătoare contractului de asistență juridică, nu s-au reținut motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat toate susținerile și argumentele sale, ci s-au reținut aproape în integralitate susținerile pârâtei ASF și, mai mult, s-au adus argumente nelegale și nereale în favoarea soluției.

Examinând considerentele sentinței, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată.

Instanța a reținut situația de fapt și a expus concret argumentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument și fiecărei susțineri invocate de părți, acestea putând fi grupate și analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, iar împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantei nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de de procedură civilă, pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege, și nu de cele invocate de pârâtă.

O soluție sau alta a instanței de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parțială a argumentelor unei părți în conflictul judiciar dedus judecății și înlăturarea explicită sau implicită a argumentației celeilalte părți, astfel că respingerea acțiunii reclamantei s-a întemeiat pe argumentele invocate de partea pârâtă, însușite de instanța de fond, iar susținerile reclamantei au fost apreciate, în consecință, nefondate.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia de respingere a cererii de chemare în judecată, instanța nefiind obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei neputând conduce la concluzia că nu au fost analizate argumentele expuse de aceasta.

În concluzie, nu se poate reține cu privire la sentința civilă recurată nici existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul ca din unele rezulta netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul ca acțiunea este fondată, nici contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, nici nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii, nici motivarea sumară și confuză care ar echivala cu o nemotivare.

Cu privire la celelalte argumente prezentate de recurentă în cadrul acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că acestea se subsumează greșitei aplicări sau interpretări a dispozițiilor legale incidente, urmând a fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

În susținerea acestui motiv de casare, a arătat recurenta că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 3379/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, în ceea ce privește natura juridică a contractului de asistență juridică nr. x/28.11.2016.

Referitor la această susținere, Înalta Curte constată că, de fapt, se invocă în susținerea cererii de admitere a recursului, respectiv a cererii de chemare în judecată, puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în regulatorul de competență ca dezlegare dată unei probleme de drept apreciate de recurentă ca fiind relevantă în prezenta cauză.

Respectiva împrejurare însă, dacă se verifică, nu atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., întrucât consecința admiterii excepției este respingerea în consecință a acțiunii (pentru că există autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri definitive), ceea ce este în mod evident contrar intereselor reclamantei-recurente.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Cu privire la acest motiv, recurenta a arătat, în esență, faptul că instanța de fond ar fi trebuit să se raporteze la actele administrative individuale care vizează un interes public, au fost emise în exces de putere publică, în mod voit, nelegal, abuziv, raportat la legislația indicată, și care au condus la vătămarea drepturilor recurentei, însă instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material incidente în speță, dând o interpretare greșită motivării și soluției pronunțate.

Cu privire la reluarea pe larg a criticilor privind nelegalitatea deciziei de concediere nr. 1048/12.05.2015, instanța de control judiciar subliniază că în cadrul prezentului recurs nu se poate realiza o rejudecare a litigiului ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, acesta fiind soluționat în mod definitiv prin decizia civilă nr. 4328/15.09.2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Legalitatea deciziei de concediere nr. 1048/12.05.2015 nu mai poate fi repusă în discuție, în cadrul unui alt litigiu, soluția pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2016 impunându-se cu autoritate de lucru judecat.

Recurenta a reluat o amplă argumentație cu privire la aspectele analizate deja în dosarul de concediere, dar prezentul recurs nu reprezintă o cale de atac împotriva deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2016.

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Soluția instanței de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, în ceea ce privește oportunitatea achiziționării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a serviciilor juridice externe pentru reprezentarea în cadrul dosarului nr. x/2016

Astfel, cum în mod corect a reținut prima instanță, potrivit O.U.G. nr. 26/2012, stabilirea situațiilor în care o autoritate publică poate achiziționa servicii juridice externe, deși are în structura sa organizatorică personal propriu de specialitate juridică, intră în marja de apreciere a autorității, în cadrul căreia aceasta, în urma evaluării situației de fapt, poate opta pentru varianta pe care o consideră cea mai potrivită pentru asigurarea reprezentării sale într-un litigiu concret, alegerea autorității putând fi cenzurată de organele judiciare doar în condițiile excesului de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care s-au avut în vedere aspecte privind complexitatea cauzei și eventualele consecințe financiare pe care le poate suporta autoritatea în urma soluționării respectivului litigiu, autoritatea pârâtă a acționat în limitele marjei de apreciere recunoscute de legiuitor, respectiv a optat pentru achiziționarea serviciilor juridice externe în ceea ce privește reprezentarea în cadrul dosarului nr. x/2016, respectiv prin asigurarea reprezentării prin intermediul unor specialiști cu experiență în domeniul conflictelor de muncă.

S-a mai avut în vedere și faptul că litigiul are un caracter atipic, față de litigiile obișnuite în care autoritatea figurează în calitate de parte, respectiv litigii de contencios administrativ, astfel încât s-a apreciat că este necesară reprezentarea prin specialiști în domeniul conflictelor de muncă.

Față de aspectele reținute anterior și față de motivele expuse de autoritate în cadrul referatului de necesitate nr. x/22.11.2016 ce a stat la baza achiziționării serviciilor juridice externe, instanța de control judiciare reține că alegerea reprezentării autorității în cadrul dosarului nr. x/2016 prin intermediul unor terți specialiști în domeniul litigiilor de muncă (avocați) nu a fost făcută cu exces de putere.

Totodată, și alegerea momentului în care se impune achiziționarea serviciilor juridice externe intră în mod similar în marja de apreciere a autorității (în raport de evoluția unui litigiu, autoritatea are posibilitate de a evalua dacă reprezentarea se poate realiza prin personalul propriu sau se impune achiziționarea unor servicii juridice externe conform art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 26/2012).

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, nu se poate reține nelegalitatea procedurii de achiziție a serviciilor juridice și, pe cale de consecință, nici a contractului de asistență juridică nr. x/28.11.2016.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 376 din 15 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 376 din 15 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.