ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia-, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF și pârâta Agenția Județeană a Finanțelor Publice Alba, solicitând să se dispună:

-anularea deciziei de soluționare a contestațiilor nr. 611/19.12.2018, emisă de DGSC;

- anularea deciziei de impunere nr. x/18.06.2018 privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați, emisă de către AJFP Alba;

-anularea deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii și penalități de întârziere emisă în dosarul fiscal nr. x/4.09.2018, emisă de către AJFP Alba;

-suspendarea efectelor deciziei de impunere nr. x/18.06.2018, emisă de către AJFP Alba;

-obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește cererea de suspendare, reclamantul menționează faptul că în legătura cu aceasta ca pârât figurează doar AJFP Alba.

Prin sentința nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Alba Iulia, jud. Alba în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, cu sediul în București, și pârâta Agenția Județeană a Finanțelor Publice Alba cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba și în consecință:

Anulează în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 611/19.12.2018 numai cu privire la soluția de suspendare a soluționării contestației formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.06.2018, având ca obiect suma de 8.597.946 RON și a Deciziei reprezentând dobânzi si penalități nr. x/4.09.2018, având ca obiect suma de 136.945 RON.

Obligă pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor Din Cadrul ANAF să procedeze la soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.06.2018 și a Deciziei reprezentând dobânzi si penalități nr. x/4.09.2018, având ca obiect suma de 136.945 RON.

Respinge în rest acțiunea.

Obligă pârâtele la plata sumei de 4200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, în favoarea reclamantului.".

Împotriva sentinței nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba.

Recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit, instanța de fond în a aplicat și interpretat dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală.

Arată recurenta că instituția suspendării este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a cauzei fiind menită să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite sau contradictorii, iar în speță reiese cu limpezime faptul că soluția care s-ar da asupra legalității emiterii Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011, este de natură a influența în mod decisiv soluționarea contestației cu privire la suma de 8.597.946 RON reprezentând T.V.A și dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați nr. 45222/18.06.2018 și cu privire Ia suma de 136.945 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/04.09.2018.

Concluzionează recurenta arătând că soluționarea cauzei cu privire la suma de 8.597.946 RON reprezentând T.V.A și dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați nr. 45222/18.06.2018 și cu privire la suma de 136.945 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/04.09.2018 depinde în tot de soluția ce va fi dată în soluționarea contestației formulată de persoana fizică A. împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 326/19.08.2011, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, respectiv până la finalizarea ei prin epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de lege

În ceea ce privește obligarea la plata către intimata a sumei de 4.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată, recurenta arată că nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecata având în vedere că nu a pierdut procesul, instanța de fond admițând, în parte, acțiunea.

Recurenții pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Arată recurenții că Decizia de suspendare a soluționării contestației se fundamentează pe următorul argument: prin Decizia de soluționare a contestației nr. 326/19.08.2011 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost respinsă contestația formulată de persoana fizică A. (cod de Înregistrare fiscală x, urmare a înregistrării din oficiu în evidența plătitorilor de TVA), împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011, pentru TVA în sumă de 2.909.546 RON și accesorii aferente în sumă de 2.826 195 RON.

Urmare a acestui fapt, persoana fizică A. a formulat acțiune în contencios administrativ și fiscal, acțiune care se află pe rolul Curții de Apel Alba iulia, secția contencios administrativ și fiscal, dosar civil nr. x/2011 prin care se solicită instanței anularea Deciziei nr. 326/19.08.2011 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011 enisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, cauză nesoluționată până în prezent.

La data de 18.06.2018, urmare a radierii persoanei fizice A. în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările si completările ulterioare, organele de verificare fiscală au preluat debitul din sarcina persoanei fizice A. în sarcina persoanei fizice A. și au emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați nr. 45222/18.06.2018 pentru TVA în sumă de 2.907.537 RON și accesorii aferente în suma de 5.827.354 RON.

Persoana fizică A. a contestat Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabili radiați nr. 45222/18.06.2018, iar prin Decizia de soluționare nr. 611/19.12.2018 Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în temeiul art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările si completările ulterioare, a suspendat soluționarea contestației întrucât soluționarea acesteia depinde de obiectul unei alte judecăți.

In sensul celor anterior expuse, recurenții apreciază că organul de soluționare a contestației în mod corect a constatat că legalitatea emiterii Decizie de impunere nr. x/2011 a căror sume au fost preluate în Decizia de impunere nr x/2018 este cenzurată de instanța judecătorească în dosar nr. x/2011, iar soluția ce se va da în acest dosar este de natură a influența legalitatea emiterii Deciziei de impunere nr. x/18.06.2018, respectiv a preluării sumei 2.207.537 RON reprezentând TVA, instituția suspendării fiind deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a cauzei fiind menită să preîntâmpine pronunțarea unei hotărârii greșite sau contradictorii.

Cu toate acestea instanța de fond nu a ținut cont de starea de fapt descrisă și de prevederile legale privind suspendarea soluționării contestației pronunțând o soluție de admitere a cererii reclamantei și de obligare a organelor fiscale să emită o decizie privind soluționarea pe fond a contestației anterior menționate, arată recurenta.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere similitudinea criticilor formulate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, pe fondul cererii, și circumscrise cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, urmând a răspunde prin argumente comune.

Criticile de nelegalitate formulate de recurentele-pârâte privesc chestiunea litigioasă a interpretării și aplicării de către instanța de fond a prevederilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, sub aspectul întrunirii condițiilor prevăzute de acest text de lege pentru a se dispune suspendarea procedurii administrative de soluționare a contestației formulate de intimata-reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/18.06.2018 privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați, emisă de către AJFP Alba și deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii și penalități de întârziere emisă în dosarul fiscal nr. x/4.09.2018, emisă de către AJFP Alba.

Astfel, potrivit prevederilor art. 277 alin. (1) litb) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, organul de soluționare poate suspenda soluționarea contestației prin decizie motivată atunci când soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Așadar, instituția suspendării este utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiției, fiind menită să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite sau contradictorii.

Din actele depuse și administrate la dosarul cauzei a reieșit că prin decizia nr. 611/2018, s-a dispus suspendarea soluționării contestației, formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați nr. 45222/18.06.2018, pentru suma de 8.597.946 RON, reprezentând 2.907.537 RON, TVA, 4.769.290 RON, dobânzi aferente TVA, 921.119 RON, penalități de întârziere aferente TVA și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/04.09.2018, pentru suma de 136.945 iei, reprezentând 91.297 RON, dobânzi aferente TVA, 45.648 RON, penalități de întârziere aferente TVA.

Organul fiscal a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală apreciind că soluționarea contestației depinde de obiectul unei alte judecăți, respectiv de soluționarea dosarului nr. x/2011, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

În dosarul menționat, instanța a fost învestită cu soluționarea acțiunii privind anularea Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba prin care s-a stabilit TVA în valoare de 3.071.069 RON, pentru perioada 01.08.2006- 31.12.2009, 2.476.864 RON majorări de întârziere și 460.660 RON penalități de întârziere aferente și a Deciziei nr. 326/19.08.2011, dată în soluționarea contestației administrative formulată de A., prin care a fost desființată Decizia de impunere nr. x/28.01.2011 pentru suma de 272.852 RON din care 161.523 RON reprezentând TVA stabilită pentru tranzacțiile constând în vânzări de terenuri efectuate în perioada 2008-2009, 87.101 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA, iar 24.228 RON reprezentând penalități de întârziere aferente TVA, fiind respinsă contestația pentru suma de 5.735.741 RON din care 2.909.546 RON reprezentând TVA stabilită pentru vânzările de construcții și terenuri efectuate în anul 2006 și vânzările de construcții din perioada 2007-2009, 2.389.763 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA, iar 436.432 RON reprezentând penalități de întârziere aferente TVA.

În mod corect a reținut instanța de fond faptul că Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați nr. 45222/18.06.2018 și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/04.09.2018, au ca obiect aceleași obligații fiscale ce fac obiectul dosarului nr. x/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia însă, temeiul juridic al deciziilor din prezentul dosar este diferit de cel al Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011.

Astfel, rezultă că argumentele reclamantului, însușite de instanța de fond, au vizat stric faptul că procedura de transfer a obligațiilor fiscal în cauză s-a realizat nelegal. Cu alte cuvinte, în contestația formulate împotriva deciziei nr. 611/2018 criticile vizează exclusiv elementele de procedură ale emiterii deciziei antemenționate (nu s-a asigurat dreptul la apărare al reclamantului, reclamantul nu a avut acces la dosarul administrative, era necesară audierea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 9 Cod procedură fiscal).

Față de aspectele învederate, Înalta Curte constată că Decizia nr. 45222/18.06.2018 nu are nici un fel de implicații asupra Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011 în condițiile în care prin această decizie au fost doar preluate obligațiile fiscale ale reclamantului înregistrate pe CIF și transmise pe CNP, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 care prevede că "persoana fizică care desfășoară o profesie liberă răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului.", cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În acest context reiese clar faptul că, soluția care s-ar da asupra legalității Deciziei nr. 611/2018 emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiați nr. 45222/18.06.2018 și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/04.09.2018, nu este de natură a influența în mod decisiv soluționarea contestației privind Decizia de impunere nr. x/28.01.2011.

În aceste condiții, în mod eronat s-a apreciat de către autoritățile pârâte că soluționarea contestației depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, deoarece în acel dosar se analizează legalitatea actului administrativ prin care au fost stabilite obligațiile de plată precum și temeiul de fapt și de drept care a stat la baza obligațiilor fiscale, iar în prezenta cauză se analizează legalitatea actului administrativ prin raportare la prevederile legale privind transferul obligațiilor fiscale.

Dat fiind cele anterior antamate, Înalta Curte constatând că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deși nu se relevă culpa procesuală în emiterea actelor administrative contestate, va admite recursului acestora și va casa, în parte, sentința recurată, iar, în rejudecare, va respinge cererea de obligarea a pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele arătate anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca nefondat și va admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, va casa, în parte, sentința recurată, iar, în rejudecare, va respinge cererea de obligarea a pârâtelor antemenționate la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba împotriva sentinței nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de obligarea a pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.