ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3893/2020

Ședința publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale nr. 25131/2.04.2019 emisă de către DGAMC, până la pronunțarea de către instanța de fond asupra acțiunii în anulare.

Prin sentința nr. 178 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. Sibiu, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a suspendat executarea Deciziei de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale nr. 25131/02 04 2019 emisă de DGAMC până la pronunțarea instanței de fond.

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 178/10.07.2019.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 31/2019 din 25 septembrie 2019, a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată și a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 178/10.07.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia, formulată de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. Sibiu.

Împotriva încheierii nr. 31 din 25. septembrie 2019 pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se arată că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci prima instanță invocă în mod succint faptul că cererea de lămurire excede cadrului procesual determinat de părți.

În opinia recurentei, instanța de fond nu a făcut altceva decât să își invoce propriile aprecieri, fără a arăta care ar fi noile presupuse apărări invocate de DGAMC, ceea ce echivalează cu nemotivarea nici în fapt și nici în drept a încheierii criticate.

De asemenea, se mai susține că prima instanță în mod nelegal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 178/10.07.2019, reținând în mod eronat faptul că DGAMC tinde la formularea de noi apărări.

Lămurirea dispozitivului unei hotărâri presupune doar clarificarea dispozitivului hotărârii, și nu modificarea acestuia sau completarea considerentelor hotărârii (așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație si Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în considerentele Deciziei nr. 70 din data de 25 ianuarie 2017).

Intimata S.C. A. S.R.L. Sibiu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul încheierii atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea încheierii se regăsesc toate susținerile invocate de părți astfel că încheierea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 443 din C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de dispozițiile legale mai sus citate are în vedere clarificarea dispozițiilor contradictorii ale hotărârii judecătorești. Această posibilitate de interpretare oferită de C. proc. civ. instanței, după pronunțarea hotărârii, așadar după ce s-a dezinvestit are în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al mențiunilor din dispozitiv.

Înalta Curte constată că mod corect, instanța de fond a apreciat netemeinică solicitarea recurentei în contextul argumentelor invocate în cererea acesteia de «lămurire» a dispozitivului, reținând că de fapt aceasta urmărește modificarea soluției pronunțate, prin invocarea unei anumite inadmisibilități a cererii de suspendare, aspecte ce nu au fost invocate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, Înalta Curte constată că temeinic și legal s-a apreciat că motivele invocate de către recurenta-petentă sunt contrazise de însăși întâmpinarea formulată de aceasta pe fondul cauzei, prin care se invoca lipsa criteriilor și condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, fără a se invoca o eventuală inadmisibilitate a cererii de suspendare în contextul actului administrativ.

Jurisprudența instanței supreme atestă clar că procedura specială de lămurire a dispozitivului poate fi folosită de părți doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultăți în procedura de executare silită, nefiind o cale menită să ducă la anularea ori modificarea titlului executoriu, întrucât o astfel de finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii nr. 31/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iulie 2020.