ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele:

I. într-o primă teză:

a) admiterea acțiunii în anulare formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Aninoasa;

b) anularea Deciziei nr. 46/CA/12.12.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile;

c) admiterea excepției necompetenței materiale a organului de control respectiv a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin Serviciul de Inspecție Económico-Financiara - Compartimentul Gorj;

d) pe cale de consecință, să se anuleze și Procesul-verbal de inspecție nr. x/09.03.2016 emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova -Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiara - Compartimentul Gorj;

e) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

II. într-o a doua teză:

a) admiterea acțiunea în anulare formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Aninoasa;

b) anularea atât a Deciziei nr. 46/CA/12.12.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice -Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile, cât și Procesul-verbal de inspecție nr. x/09.03.2016 emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiara - Compartimentul Gorj;

c) pe cale de consecință, să se înlăture atât măsura nr. 1 - în termen de 30 de zile de la comunicare, Conducerea Primăriei Aninoasa va lua măsuri în vederea recuperării sumei totale de 2.070.819,67 RON de la beneficiarii acesteia sau de la persoanele vinovate de angajarea și plata acesteia, cât și măsura nr. 2 - în termen de 30 de zile de la comunicare, Conducerea Primăriei Aninoasa va lua măsurile care se impun în vederea încasării sumei totale de 1.308.211,69 RON reprezentând majorări/dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data de 29.02.2016, de la persoanele vinovate de angajarea și plata sumei de 2.070.819,67 RON, și va lua masuri în vederea calculării și încasării dobânzilor, penalităților și/sau majorărilor de întârziere aferente perioadei scurse de la data de 29.02.2016 până la data recuperării integrale a sumei de mai sus, ambele stabilite prin Procesul-verbal de inspecție nr. x/09.03.2016 emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală -Serviciul de inspecție Economico-Financiara - Compartimentul Gorj;

d) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 323/2019 din 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite acțiunea formulată de reclamanta UAT Aninoasa, cu sediul în com. Aninoasa, sat Aninoasa, jud. GORJ și acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu sediul social în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor, cu sediul în București, și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară - Compartiment Gorj, cu sediul în Craiova, județul Dolj.

Anulează decizia nr. 46/CA/12.12.2016 emisă de MFP-SSPPC, decizia nr. 1/C/04.01.2017 emisă de MFP-SSPPC și Procesul-verbal de inspecție nr. x/09.03.2016 emis de DGRFP Craiova - AIF- SIEF Gorj.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. A. S.R.L. .

Obligă pârâții la plata către reclamanta UAT Aninoasa a sumei de 13.685 RON reprezentând cheltuieli de judecată.".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu, precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice), invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut aplicarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. întrucât actele a căror anulare a fost dispusă de către instanța de fond au fost întocmite pe baza situațiilor privind modul de facturare și decontare și a situațiilor privind cantitățile de agregate minerale și beton utilizate și pe baza documentelor puse la dispoziția echipei de inspecție economico - financiara chiar de către S. C. civ..O. Gorj din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate.

Consideră recurenta că aplicabilitatea dispozițiilor art. 431, alin. (2) C. proc. civ. în prezenta cauza nu putea fi reținuta prin raportare la soluția pronunțata în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 și din cauza faptului ca reprezentantul intervenientei din prezenta cauza, societatea A. S.R.L., nu a putut oferi echipei de inspecție fiscala detalii la explicațiile solicitate, menționând în mod clar ca "nu cunoaștem aceste detalii și vă rugăm sa cereți lămuriri la liderul Asociației cel care a întocmit oferta financiara", cu toate ca prin contractul de cesiune nr. x/17.03.2010 toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din Contractul de proiectare și execuție lucrări x/05.01.2010 încheiat intre comuna Aninoasa și societatea B. S.R.L. reveneau societății A. S.R.L. care a și devenit executantul lucrărilor.

Prin procesul-verbal de inspecție nr. x/09.03.2016, intocmit de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova s-au dispus doua masuri in sarcina intimatei - reclamante UAT Comuna Aninoasa:

- recuperarea sumei de 2.070.819,67 RON, plați nelegale pentru lucrări neexecutate, parțial efectuate sau lucrări la preturi mai mari decât cele efectiv realizate;

- "încasarea majorărilor/dobânzilor si penalităților de întârziere aferente plaților nelegale in suma de 1.308.211,69 RON, calculate pana la data de 29.02.2016, precum is calcularea si in continuare si încasarea pana la data recuperării efective a sumei de 2.070.819,67.

Având in vedere contractul de finanțare nr. x, încheiat intre Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit - România - in calitate de autoritate contractanta si Comuna Aninoasa in calitate de beneficiar, contractul de asociere in participatiune nr. x/04.12.2009, prin care societățile B. S.R.L., A. S.R.L., C. S.R.L. si D. S.R.L. au stabilit drept lider al asocierii societatea B. S.R.L. SRL, contractul de proiectare si execuție lucrări nr. x/05.01.2010, modificat prin actele adiționale nr. x, 2, 3 si 4, încheiat intre asociere si comuna Aninoasa, faptul ca documentele justificative care au stat la baza decontărilor si cărțile tehnice întocmite pentru fiecare obiectiv in parte au fost întocmite in mod necorespunzator (nu puteau fi identificate cu exactitate ce categorii de lucrări au fost executate de către B. S.R.L. si care au fost executate de către A. S.R.L., nu conțineau documentații care sa ateste calitatea tuturor lucrărilor executate si certificatele de conformitate si calitate pentru materialelel folosite), pentru clarificarea si verificarea aspectelor constatate, prin adresa nr. x/14.10.2015 s-a solicitat efectuarea unui control încrucișat, fiind menționate si obiectivele respective.

Conform dispozițiilor art. 1, lit. A), pct. 4 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 863/2008, pentru aprobarea "Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții", art. 54, alin. (5), (6) si 7 din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, decontarea lucrărilor de către achizitor se face numai pe baza documentelor justificative.

Din analiza lucrărilor efectuate de către E. S.A. si întreprinderea de Drumuri si Poduri Gorj S.A., facturate către reclamanta si a decontărilor către comuna Aninoasa făcute de către reclamanta prin liderul asocierii B. S.R.L. rezulta fara dubiu ca reclamanta a decontat nelegal către societatea B. S.R.L. suma de 897.840,48 RON.

UAT Comuna Aninoasa a efectuat nelegal plați in suma de 897.840,48 RON pentru decontarea de mixturi asfaltice, intrucat nu deținea documente justificative pentru decontarea acestei sume, incalcandu-se astfel prevederile art. 54, alin. (5) si 6 din Legea nr. 273/2006.

Din situațiile de plata prezentate de societatea B. S.R.L. Comunei Aninoasa spre decontare rezulta ca aceasta a decontat pentru executarea lucrărilor de modernizare a drumului comunal DC 47 sat Sterpoaia o cantitate de 52.431,69 tone de agregate minerale, dar cantitatea pusa în opera pentru aceste lucrări a fost doar de 9291,17 tone, așa cum rezulta din procesul-verbal nr. x/15.12.2015 încheiat pentru reclamanta.

Pe parcursul controlului încrucișat nu au fost depuse înscrisuri din care sa rezulte faptul ca societatea ar fi produs beton în regie proprie, iar aceasta nu a achiziționat și utilizat beton numai de la societatea B. S.R.L., ci și de la alți operatori economici.

De asemenea, trebuie reținut faptul ca intre cantitatea de beton decontata de către UAT și cantitatea de beton pus in opera de către societate exista o diferența de 637,27 mc, nejustificata în efectuarea lucrărilor.

UAT Comuna Aninoasa nu a putut dovedi cu documente justificative ca materialele înscrise în devizele/situațiile de lucrări acceptate la plata au fost puse în opera, iar anexele la facturile fiscale emise de către societatea B. S.R.L., inclusiv situațiile de plata/devizele intocmite de către aceasta societate nu conțin valoarea materialelor calculata cu prețurile de la furnizaori fără TVA, nefiind deci completate în conformitate cu prevederile din Anexa 1 la Instrucțiunile de aplicare a unor prevederi din H.G. nr. 28/2008, Formularul 3.

In ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecata, in cuantum de 13.685 RON, la a căror plata au fost obligate paratele in conformitate cu prevederile art. 453, alin. (1) C. proc. civ., consideram ca in mod neîntemeiat instanța de fond a obligat instituțiile parate la plata acestora.

In general, pentru acordarea cheltuielilor de judecată, este necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și a căzut astfel în pretenții.

Art. 453 C. proc. civ. instituie prezumția de culpă procesuală a celui care cade în pretenții, în sensul că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Rugăm instanța de recurs să constate că instituția noastră a emis actele a căror anulare s-a dispus cu respectarea legislației naționale si ale Uniunii Europene.

Prin urmare, cum cheltuielile ocazionate de prezentul proces nu au fost făcute din culpa exclusivă a instituției noastre, considerăm ca nu trebuie să suportăm aceste cheltuieli, instituția noastră nefiind în culpă procesuală.

Rugăm instanța de recurs să constate că obligarea paratelor, D.G.R.F.P. Craiova si Ministerul Finanțelor Publice, la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamanta, fara a se preciza din ce se compun acestea, în condițiile în care acțiunea a fost admisă pe cale de excepție, prin raportare la dispozițiile art. 431, alin. (2) C. proc. civ., fara a se administra probe si fara a se antama fondul, este nelegală

Prin întâmpinările formulate, intimata-intervenientă și intimata-reclamantă au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

Criticile privind nemotivarea recursului sunt nefondate, fiind identificate nemulțumirile pârâtei referitoare la maniera de interpretare a normelor aplicabile de către instanța de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, cu referire la modalitatea în care instanța de fond a dat eficiență atât hotărârii judecătorești nr. 347/14.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, cât și Ordonanței de clasare din 30.10.2017 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2016 de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Craiova, prin aplicarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

În speță, chestiunea statuării, de către prima instanță, a unei puteri de lucru judecat în raport de o hotărâre pronunțată anterior, va fi cercetată potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analiza criticilor evocate, Înalta Curte amintește că, în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaște două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acțiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză.

Pe de altă parte, există și efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent de calitatea soluției anterioare (dacă este sau nu corectă).

În speța de față, instanța constatând efectul pozitiv al lucrului judecat, reprezentat prin hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/2017, cu referire la decizia nr. 347/14.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, reține că cele în mod definitiv dezlegate în pricina anterior citată nu mai pot fi repuse în discuție în prezentul dosar, ci se impun a fi luate în considerare ca atare.

Astfel, instanța de fond a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 431 din C. proc. civ. atât în ceea ce privește starea de fapt, cât și în privința legalității actelor administrative în discuție.

De asemenea, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond inclusiv aspectele soluționate prin Ordonanța de clasare din 30.10.2017 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2016 de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

Totodată, dispozițiile art. 28 alin. (1) C. proc. pen. dispun în sensul că: "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.".

În ceea ce privește afirmațiile recurentei cu privire la faptul că hotărârile judecătorești fac referire doar la societatea "A. și nu la întreaga asociere", Înalta Curte reține că în cauză este vorba despre asocierea în calitatea sa de Prestator dintre cele patru firme, respectiv S.C. B. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., nu doar despre una dintre societățile din Asociere.

Pe de altă parte, această Asociere vizează realizarea și derularea Contractului de proiectare și execuție lucrări nr. x/05.01.2010 cu privire la "Proiectul integrat privind modernizarea drumului comunal DC4, sat Sterpoaia, înființarea rețelei de canalizare și extinderea rețelei de apă în satul Bobaia, construire grădiniță în satul Groserea și investiție în sopul portejării arborelui secular din satul Groserea - Comuna Aninoasa.", iar, potrivit pct. III Obiectul contractului - art. 5, asociații au desemnat drept lider de asociație pe S.C. B. S.R.L. pe care o împuternicesc să reprezinte asociații în raporturile cu beneficiarul contractului de execuție lucrări ce va fi încheiat cu Comuna Aninoasa.

Or, câtă vreme raport juridic dedus judecății are ca obiect anularea actelor administrative constând în proces-verbal de inspecție nr. x/09.03.2016 și a deciziei nr. 46/CA/12.12.2016 prin care s-a soluționat pe cale administrativă contestația împotriva procesului-verbal anterior-menționat, acte care au avut la bază alte acte administrative care au fost anulate, respectiv procesul-verbal nr. x/15.12.2015, pe aceleași considerente de fapt și de drept fiind emise ambele acte administrative, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale, în mod corect instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal de inspecție nr. x/09.03.2016 ca fiind nelegal și netemeinic.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 875/22.10.2018 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2017, menținută prin Decizia nr. 347/14.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost lămurită situația de fapt sub toate aspectele, inclusiv prin administrarea unui amplu probatoriu, din cadrul expertizei tehnice judiciare dispuse în cauză reieșind faptul că: "Expertiza ajunge la concluzia că au fost întocmite documente justificative care dovedesc lucrările realizate, având în vedere că beneficiarul lucrării a recepționat integral proiectul, autoritatea de alocare a fondurilor europene nerambursabile nu a identificat deficiențe în circuitul documentelor corelate cu plata efectuată, achitând sumele solicitate la plată, organele de control au efectuat verificări în cursul execuției proiectului fără a constata deficiențe, iar organele de urmărire penală au dispus clasarea cauzei conform ordonanței din 30.10.2017.

S-a mai reținut că lucrările efectuate au fost recepționate calitativ și cantitativ de comisia de recepție conform procesului-verbal nr. x/28.11.2012 prin care se constată că lucrările aferente tuturor obiectivelor acestui proiect integrat au fost executate în întregime, conform caietului de sarcini actualizat cu lucrările suplimentare sau de renunțare.

S-a mai reținut că reprezentanții ANAF nu au verificat întreaga evidență contabilă a reclamantei, conform mențiunilor din procesul-verbal de control, iar prin neidentificarea tuturor documentelor de evidență contabilă care să justifice cantitățile de materiale puse în operă în cadrul proiectului au ajuns la concluzia că documentele care justificau lucrările executate în cadrul proiectului nu ar reprezenta realitatea, precum și că au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală documente de aprovizionare pentru întreaga cantitate de materiale și agregate utilizate în cadrul proiectului."

Prin Ordonanța de clasare antemenționată s-a reținut: "Cu privire la aspectele constatate de reprezentanții ANAF, cu referire la faptul că executantul literarilor, S.C. A. a menționat în situațiile de lucrări, ca fiind utilizate, cantități de agregate pe care nu le putea justifica cu documente de proveniență, precum și cantități de lucrări la prețuri mai mari decât prețul de achiziție al acestora de la furnizorii săi, a rezultat, din documentele anexate, că societatea în cauză a deținut documente de proveniență pentru toate categoriile și cantitățile de materiale invocate ca neutilizate, în actul de control."

"Totodată, actele întocmite pe parcursul execuției lucrărilor de către diriginții de șantier, proiectant, reprezentanți ai beneficiarului și reprezentanți ai Inspectoratului Județean de Stat în Construcții Gorj certifică execuția lucrărilor în conformitate cu prevederile din proiect, în cantitățile și de calitatea prevăzută a se executa.

Simpla mențiune referitoare la lipsa unor documente de proveniență a constructorului pentru toate materialele puse în operă, ca și concluzie exprimată de organul de control fiscal cu privire la motivarea unor plăți nelegale ce ar fi fost efectuate de Primăria Aninoasa cu ocazia decontării lucrărilor din acest proiect, nu poate fi suficientă și nu poate constitui o probă certă și de necontestat cu privire la neutilizarea tututor cantităților prevăzute, în cadrul acestor lucrări.".

În altă ordine de idei, Înalta Curte arată că unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate.

În concluzie, CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.

Referitor la critica recurentului reclamant în sensul că "hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 451 și 453 C. proc. civ., privind posibilitatea și cazurile de reducere a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată raportat la următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut că, sub aspectul cheltuielilor de judecată, observând cuantumul solicitat, precum și complexitatea concretă a procesului, dar și măsura în care a fost admisă acțiunea raportat la petitele dezvoltate, suma de 13.685 RON acordată reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată este corespunzătoare în cauza de față.

Această apreciere a instanței de fond, în sensul că se impune reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, în raport de criteriile reglementate de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, nefiind incident în cauză niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Astfel, este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., instanța are posibilitatea să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este "vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei." Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar pe de altă parte, cu activitatea desfășurată de avocat, în ambele cazuri ținând seama și de circumstanțele cauzei. Cele două repere sunt cumulativ stabilite, în sensul că un onorariu trebuie să corespundă fiecăruia dintre criterii pentru a nu fi redus de instanța de judecată. Însă, operațiunea de stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanță presupune stabilirea onorariului avocațial inter partes, astfel că, în ceea ce privește critica privind cuantumul cheltuielilor ocazionate de desfășurarea procesului, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte țin de temeinicie și de apreciere a probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs. În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 3/2020, în soluționarea unui recurs în interesul legii, pronunțată la data de 20.01.2020 în dosar nr. x/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 181/05.03.2020, statuând că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte văzând soluția dată recursului formulat și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite de intimata reclamantă, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va dispune obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu, precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) la plata cheltuielilor de judecată reduse, în raport de stadiul procesual al cauzei, de munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, având în vedere și faptul că pricina a fost soluționată la primul termen de judecată acordat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa, va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu, precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu, precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) împotriva sentinței nr. 323/2019 din 16 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu, precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) la plata sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.