ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4976/2023

Circumstanțele cauzei. Prin sentința nr. 699/04.10.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea de redeschidere a procesului, formulată de A., prin procurator B.. S-a admis excepția perimării, invocată din oficiu de instanță. S-a constatat perimată cererea formulată de reclamantul C., prin procurator B., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului Gorj, Prefectul Județului Gorj și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Motru.

Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței nr. 699/2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 04 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs B., având calitatea de procurator al reclamantei A., legatar cu titlu universal al defunctului C..

Hotărârea instanței de recurs. Prin decizia nr. 138 din data de 30 ianuarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de procurator B., pentru reclamanta A. (decedată), moștenitoare a reclamantului defunct C. împotriva sentinței nr. 699/04.10.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații pârâți Instituția Prefectului Județului Gorj, Prefectul Județului Gorj și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Motru, ca nefondat.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei nr. 138 din data de 30 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs procurator B., pentru reclamanta A. (decedată), moștenitoare a reclamantului defunct C..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, s-a atacat cu recurs decizia nr. 138 din data de 30 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul declarat de procurator B., pentru reclamanta A. (decedată), moștenitoare a reclamantului defunct C. împotriva sentinței nr. 699/04.10.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații pârâți Instituția Prefectului Județului Gorj, Prefectul Județului Gorj și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Motru, ca nefondat. În dispozitivul deciziei a fost menționat faptul că aceasta este definitivă. În acest context, Înalta Curte constată că, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul, declarat de procurator B., pentru reclamanta A. (decedată), moștenitoare a reclamantului defunct C., să fie respins, ca inadmisibil. 5. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca inadmisibil.