ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 339/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 25 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Motru, anularea Dispoziției nr. 94/08.02.2019, emise de Primarul municipiului Motru pentru stabilirea salariului de bază; obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții pentru stabilirea venitului salarial lunar, începând cu ianuarie 2019, care să ia în calcul următorii indicatori, respectiv: dreptul la salariul de bază de 6.877 de RON, conform alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 153/2017 pentru gradația 5, alin. (2) al art. 1 din H.G. nr. 937/2018 și anexei la HCL Motru nr. 130/27.07.2017; dreptul la sporul pentru condiții de muncă, conform alin. (2) și (3) ale art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018 și dreptul la norma de hrană, conform alin. (1) al art. 18 din Legea nr. 153/2017, precum și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții pentru plata la zi a drepturilor salariale stabilite de actele normative în vigoare, care nu au fost achitate de la începutul anului 2019.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Motru, astfel cum a fost precizată; A fost anulată dispoziția nr. x/08.02.2019 emisă de Primarul municipiului Motru, județul Gorj; A fost obligat pârâtul să emită o dispoziție de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantului, valabilă începând cu data de 01.01.2019, prin care să fie acordate următoarele: - salariul de bază calculat în raport de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 935/2019, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară în cuantum de 2.350 RON lunar; - sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 5% din salariul de bază; - indemnizația de hrană proporțional cu timpul lucrat efectiv; A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale neacordate, începând cu data de 01.01.2019 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, constând în diferența salariului de bază calculat în raport de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 935/2019, respectiv prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară în cuantum de 2.350 RON lunar, față de cel calculat la suma de 2080 RON prin dispoziția nr. x/08.02.2019, anulată prin prezenta; A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1500 RON cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 a formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Motru. Prin decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Motru împotriva sentinței nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019*.

Al doilea ciclu procesual Prin sentința nr. 909/2021 din data de 10 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Motru. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant, iar prin decizia nr. 587 din 14 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 909/2021 din data de 10 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de recurs, a cărei revizuire se solicită Prin decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Motru împotriva sentinței nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând în esență că prin hotărârea recurată, instanța de fond nu a analizat cererea de chemare în judecată raportat la toate motivele și apărările, respectiv excepțiile formulate, ci a prezentat doar scurte considerații teoretice referitoare la o parte dintre motivele de nelegalitate, ignorând dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 14 alin. (6), art. 22 alin. (2) și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei de mai sus a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârilor pronunțate în fond și în recurs și rejudecarea cauzei, în sensul validării sentinței pronunțate în primă instanță, în primul ciclu procesual, de către Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal. Revizuentul arată că a solicitat stabilirea salariului său de bază prin multiplicarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată cu coeficientul de 2,35, pentru funcția de consilier, potrivit anexei la Hotărârea nr. 130 a Consiliului Local Motru din data 27.07.2017, având în vedere că prin alin. (3) al art. 1 din aceeași HCL nr. 130/2017, s-a stabilit că în cazul modificărilor salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, salariile personalului din aparatul de specialitate al Primarului se calculeze potrivit aceleiași anexe. Începând cu anul 2019, Guvernul României a stabilit excepția, în temeiul art. 108 din Constituția României și art. 164 alin. (1) și alin. (1 1 ) din Legea nr. 53/2003, ca pentru personalul cu o vechime mai mare de un an cu studii superioare de specialitate, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată să fie în cuantum de 2.350 de RON, potrivit alin. (2) al art. 1 din H.G nr. 937/2018. Prin Dispoziția nr. 94 din 08.02.2019, Primarul Municipiului Motru, fără să aibă competența dată de Legea nr. 153/2017, i-a stabilit un salariu de bază cu nerespectarea alin. (2) al art. 1 din H.G nr. 937/2018, deși îndeplinea condițiile cerute pentru un salariu lunar diferențiat pe criteriile nivelului de studii și al vechimii în muncă. Critică faptul că sentința nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, prin care i s-a admis acțiunea în primul ciclu procesual, a fost casată prin decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și s-a trimis cauza spre rejudecare, fără nicio analiză efectuată de către instanța de recurs, deși soluția instanței de fond avea suport în actele dosarului. Susține că argumentele deciziei nr. 1877/2021, pronunțată de secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova au fost copiate din decizia nr. 470/2021, pronunțată de secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova în dosarul x/2020, cu aceleași părți. Precizează că sentința nr. 45/2021 a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a fost pronunțată în prima fază procesuală pe fond, iar potrivit art. 274 din Legea nr. 53 din 2003, era definitivă și executorie de drept, caracterul executoriu fiind dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., drepturile solicitate în cauză fiind izvorâte din raporturi juridice de muncă. În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 909 din 10 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2019, sentință prin care a fost respinsă cererea reclamantului, considerentele instanței fiind preluate parțial din sentința nr. 453 din 4 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, având aceleași părți. Prin sentința nr. 909 din 10 decembrie 2021 s-a reținut că întâmplător reclamantul a fost încadrat pe o funcție pentru care se prevede nivelul de studii superioare, motiv pentru care nu au fost administrate probe. Susține că nici decizia pronunțată în recurs, în al doilea ciclu procesual, nu face referire la probele existente la dosar. Mai arată că în anul 2017, prin formula de calcul, Consiliul Local Motru a urmărit menținerea cuantumului salariilor pentru personalul finanțat de la bugetul local, modificările salariale din anii următori urmând să fie determinate numai de modificările salariului minim brut pe țară. Concluzionând, arată că prin decizia nr. 1877/2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2019, fără nicio analiză a documentelor existente la dosar și bazându-se pe informații false, instanța de recurs a admis recursul pârâtului. Menționează că a formulat și o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 587 din 14 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, ce a fost respinsă. Prin urmare, solicită casarea deciziilor pronunțate în recurs și a sentinței nr. 909 din 10 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2019 și rejudecarea cauzei pe fond sau validarea sentinței nr. 45/21.01.2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, având în vedere că această sentință este definitivă și executorie de drept potrivit art. 274 din Legea nr. 53/2003 și a deciziei nr. 292 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, iar caracterul executoriu al acesteia este dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Apărările formulate în revizuire Deși a fost legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare

Procedura de soluționare a cererii de revizuire În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 15.12.2022 s-a fixat termen de judecată la data de 05.04.2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru data de 14.06.2023.

Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire 8.1. În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată de către revizuentul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere că potrivit art. 415 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor. Prin urmare, în temeiul art. 415 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune repunerea cauzei pe rol. 8.2. Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare. Înalta Curte constată că revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ. Dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Art. 509 C. proc. civ. reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre cazurile de revizuire de la pct. 1-11. În speță, revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)". Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Legiuitorul a consacrat explicit, in terminis, pe plan normativ, efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, are autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât se presupune că ceea ce s-a judecat exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur). În acest context, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză). În cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, ce au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere, în mod necesar, existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți). În speță, pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând sub un dublu aspect. Pe de o parte, contrarietatea este invocată între decizia nr. 1877/2021 din data de 29 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și sentința nr. 45 din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în condițiile în care această din urmă hotărâre este definitivă și executorie de drept potrivit art. 274 din Legea nr. 53/2003 și a deciziei nr. 292 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, iar caracterul executoriu al acesteia este dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că cele două hotărâri sunt pronunțate în același dosar, în primă instanță și recurs, astfel că nu pot face obiect al unei cereri de revizuire, întrucât în calea de atac a recursului, hotărârile instanțelor de fond sunt susceptibile a fi reformate, astfel cum s-a întâmplat și în cazul de față, ceea ce nu înseamnă, însă, că acestea pot face obiectul unei cereri de revizuire, întrucât contrarietatea la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privește hotărâri pronunțate în dosare diferite. De asemenea, Înalta Curte constată că revizuentul a susținut în mod nefondat prin cererea de revizuire faptul că sentința nr. 45/21.01.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 nu putea fi casată, întrucât aceasta este definitivă și executorie de drept potrivit art. 274 din Legea nr. 53/2003 și a deciziei nr. 292 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, iar caracterul executoriu al acesteia este dat de art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Astfel, sentința nr. 45/21.01.2021 a fost pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în fond și, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", astfel cum reiese și din dispozitivul sentinței nr. 45/21.01.2021 a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, sentința nr. 45/21.01.2021 nu era definitivă și putea fi atacată cu recurs, ceea ce s-a și întâmplat. Pe de altă parte, revizuentul susține că argumentele deciziei nr. 1877/2021, pronunțate de secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova au fost copiate din decizia nr. 470/2021, pronunțată de secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova în dosarul x/2020, cu aceleași părți, precum și faptul că, în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 909 din 10 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2019, considerentele acestei sentințe fiind preluate parțial din sentința nr. 453 din 4 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, având aceleași părți. Înalta Curte constată că un asemenea argument nu poate face obiectul analizei instanței învestite cu o cerere de revizuire, în condițiile în care acesta nu poate fi subsumat niciunuia dintre motivele de revizuire prevăzute la art. 509 C. proc. civ., cale de atac extraordinară, în care, astfel cum prevede art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Dincolo de acest aspect, examinând dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că în dosarul invocat sunt părți reclamanta B. și pârâtul Instituția Primarului Comunei Baia de Fier, iar obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de o altă dispoziție a Primarului. Prin urmare, la o analiză primară, se constată că atât părțile, cât și cauza cererii de chemare în judecată sunt diferite, astfel că, în privința celor două cauze nu este întrunită condiția de admisibilitate privind tripla identitate de părți, obiect și cauză juridică, întrucât părțile și cauza celor două litigii sunt diferite. Nu în ultimul rând, se observă și faptul că susținerile revizuentului reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate, iar, în realitate, se tinde la obținerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în care se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu motivele de revizuire prevăzute în mod expres și limitativ la art. 509 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate invocate de către revizuent prin cererea de revizuire de față, aceasta urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la cererea de revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1877 din 29 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.