ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4766/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13.06.2023, sub număr unic de dosar x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului la emiterea unui hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. În motivarea contestației, contestatoarea a susținut, în esență, că numărul procurorilor care solicită transferul este mai mare decât numărul posturilor vacante și examinând comparativ situația acestora a dat eficiență celor menționate în avizul nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. Totodată s-a avut în vedere că celelalte două colege (cărora le-au fost admise cererile de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor) funcționează deja în cadrul acestei unități de parchet unde solicită transferul, fiind delegate. Apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale în materia transferului magistraților și cu exces de putere. Arată faptul că în sesiunea de transfer a procurorilor din perioada februarie- aprilie 2023 - 1 etapă, au fost formulate un număr de 10 cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor fiind admise 2 cereri respectiv o cerere a unei colege de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și o cerere a unei colege de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd. Contestatoarea invocă criteriile menționate la art. 193 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și arată că admiterea/respingerea cererilor de transfer trebuie să țină cont de acestea, iar în măsură în care sunt mai multe cereri concurente trebuie soluționate simultan printr-o analiză comparativă urmând a se da prioritate cererilor care îndeplinesc cele mai multe criterii de admitere. Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă. În ce privește primul criteriu, arată faptul că cererea sa a fost avizată favorabil de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea. Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a emis un punct de vedere favorabil transferului. În ce privește Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, acesta a emis un aviz nefavorabil transferului, însă potrivit disp. art. 192 lit. a) din lege ceea ce trebuie avut în vedere la soluționarea cererii de transfer sunt motivele cuprinse în avize și nu verdictul de favorabil/nefavorabil transferului. Motivele care au stat la baza avizului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor au vizat preponderent aspecte legate de activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în condițiile în care prim procurorul acestei unități de parchet a emis un aviz favorabil transferului în ceea o privește pe contestatoare. Astfel s-a avut în vedere că această unitate de parchet avea în stoc (dosare nesoluționate la finalul anului 2022) un număr de 7894 de dosare. Acest număr de dosare nu este mare având în vedere această unitate de parchet. Pe de altă parte, raportat la dificultatea de ocupare a posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, această unitate de parchet este foarte atractivă posturile vacante ocupându-se imediat, în sesiunea de transfer februarie- aprilie 2023 fiind depuse un număr de 12 cereri de transfer în prima etapă pentru un singur post. În ce privește argumentul că avea în supraveghere un număr de 484 de dosare penale, acesta nu reprezintă un număr mare de dosare avându-se în vedere activitatea sa în cadrul acestei unități de parchet, sens în care prezintă numărul de dosare și rechizitorii din fiecare an de activitate, situat peste media de activitate pe procuror în cadrul acestei unități de parchet. În ce privește cele 17 lucrări restante, acestea sunt în număr mic raportat la activitatea sa și puteau fi finalizate în interval de cel mult o săptămână (în intervalul cuprins de la data admiterii cererii de transfer și până la data intrării în vigoare a hotărârii de transfer), astfel încât nu era un argument pentru respingerea cererii mele. Adoptând raționamentul motivelor cuprinse în avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, contestatoarea n-o să îndeplinească niciodată criteriile pentru a fi transferată deoarece tot timpul va avea de soluționat dosarele penale aflate în supraveghere. Menționează faptul că este la a III-a cerere de transfer, anterioarele două fiind respinse avându-se în vedere același aviz negativ din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. În ceea ce privește celelalte două cereri de transfer concurente, arată că pentru colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd a emis un aviz favorabil însă cu observații în condițiile în care de la această unitate de parchet mai existau două cereri de transfer subliniindu-se că această unitate de parchet nu este atractivă, existând riscul neocupării posturilor vacante aflate în schemă. În ceea ce privește criteriile de la art. 191 lit. d), e) și f) din lege, arată că are o vechime în funcția de procuror de 12 ani și 2 luni, colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea are o vechime de 11 ani și o lună în funcția de procuror, iar colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd are o vechime în funcția de procuror de 9 ani și 10 luni. De asemenea, are o vechime neîntreruptă în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea de 9 ani și 2 luni, colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea are o vechime de 7 ani și 9 luni la aceeași unitate de parchet, iar colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd are o vechime de 6 ani și 9 luni în această unitate de parchet. Totodată, are o vechime în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal de 5 ani și 3 luni, iar celelalte două colege au fiecare o vechime de 4 ani și 4 luni în acest grad profesional. În altă ordine de idei, pentru a admite cele două cereri de transfer concurente, intimata a dat eficiență unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel al delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul, instituție ce trebuie privită doar din perspectiva ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorității la transfer a procurorilor care au fost delegați să desfășoare activitatea la parchetul unde doresc să se transfere. Deși scopul asigurării continuității și al diminuării efectelor negative ale fluctuației de personal, expus de CSM în hotărâre, are caracter legitim. îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situații preferențiale la transfer procurorilor delegați în cadrul unității de parchet unde doresc transferul. Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimatul CSM. referitor la existența delegării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și cel referitor la avizul negativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (în condițiile în care motivele se refereau la activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, iar prim procurorul acestei unități de parchet, pentru același motive a avizat favorabil cererea sa de transfer) arată că cererea sa întrunea mai multe criterii de admitere a transferului față de cererile concurente astfel că soluția de respingere a cererii sale s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere. Precizează totodată că potrivit actualei legislații este posibilă doar promovarea efectivă (promovarea pe loc fiind suspendată până la data de 3 1.12.2025 conform art. 284 alin. (5) din Legea 303/2022), aceasta impunând condiția funcționării o perioadă la unitatea de parchet inferioară. Or, negându-i-se în repetate rânduri transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, îi este afectată cariera în sensul că nu poate să se înscrie la concursul privind promovarea efectivă pentru a obține gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel în condițiile art. 127 și art. 128 alin. (3) din Legea 303/2022.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate de reclamanta A., susținând în esență că Hotărârea secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 406/04.04.2023 respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Intimata arată că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, așadar, secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Secția pentru procurori a analizat în mod coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, reținând ca fiind determinante motivele expuse în avizul nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și volumul de activitate și situația de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Astfel, secția pentru procurori a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere, în cauza de față fiind însă determinant volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul, faptul că, în raport cu numărul cererilor de transfer formulate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (8 solicitări) nu puteau fi admisă decât o cerere de transfer de la această unitate de parchet, precum și faptul că, în raport cu motivele expuse în avizul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, conducerea acestuia apreciind că era oportună admiterea altor cereri de transfer, respectiv cele formulate de doamna procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și de doamna procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd. Secția pentru procurori a analizat în mod efectiv aspectele invocate de contestatoare - vechimea ca procuror, vechimea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și vechimea în grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe procuror și pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestora, apreciind că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat. În mod corect secția pentru procurori a apreciat că aspectele de ordin personal și profesional invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele unității de parchet de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantului. Criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022. Avizele comunicate de parchetele implicate sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrați. În cauză, în mod corect secția pentru procurori a avut în vedere și a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor față de rolul însemnat al conducătorilor parchetelor de pe tribunale în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul unităților de parchet subordonate, aceștia beneficiind de o viziune de ansamblu a situației de personal a parchetelor arondate. Mai mult, acest criteriu legal a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal ale unității de parchet de la care s-a solicitat transferul și motivele invocate în susținerea cererii. În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la transferul altor două colege la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și, respectiv, de la parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd), arată că ambele cereri au fost avizate favorabil de parchetul la care se solicita transferul, astfel încât din această perspectivă, cele două solicitări au fost considerate prioritare. Referitor la susținerea reclamantei potrivit în soluționarea cererii sale de transfer s-ar fi dat eficiență unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel al delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul, arată că acest aspect a fost reținut numai adiacent în cadrul Hotărârii nr. 406/4.04.2023, considerentele principale care au condus la admiterea cu prioritate a altor cereri de transfer fiind cele referitoare la existența avizelor favorabile în raport cu situația doamnei procuror A., acestea fiind criterii legale prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022. În consecință, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Hotărârea a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 188 și următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Procedura de soluționare a contestației În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 200-201 C. proc. civ. În temeiul art. 201 alin. (3) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, s-a fixat primul termen pentru soluționarea contestației la data de 24.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul contestației ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației Examinând Hotărârea nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație formulată de contestatoarea A. este neîntemeiată. 4.1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel." Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ: "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun." Art. 192 din Legea 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv: a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială. Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege. Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate. Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 de secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188- art. 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat. Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei. Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru procurori a analizat în mod efectiv, coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, respectiv numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la parchetele implicate, numărul solicitărilor de transfer de la aceeași unitate de parchet, volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul și al celui la care s-a solicitat transferul, vechimea ca procuror, vechimea la parchetul de la care s-a solicitat transferul și vechimea în grad profesional, motivele expuse în avizele motivate prevăzute de art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, reținând ca fiind determinante motivele expuse în avizul nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și volumul de activitate și situația de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Contrar susținerilor contestatoarei, secția pentru procurori a avut în vedere inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere, în cauza de față fiind însă determinant volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul, faptul că din cele 8 solicitări de transfer formulate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea nu putea fi admisă decât o cerere, precum și faptul că, în raport cu motivele expuse în avizul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, conducerea acestuia a apreciat că era oportună admiterea altor cereri de transfer, respectiv cele formulate de doamna procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și de doamna procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd. În ceea ce privește motivele personale și profesionale invocate în susținerea cererii de transfer a reclamantei, arată că acestea au fost analizate în raport cu toate aspectele invocate, fără a se reține prioritatea anumitor criterii. De asemenea, secția pentru procurori a analizat în mod efectiv situația profesională a contestatoarei, respectiv vechimea ca procuror, vechimea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și vechimea în grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe procuror și pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestora, apreciindu-se însă că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat. De asemenea, criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condițiile în care legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a acestora, revenind secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituțional de unificare a jurisprudenței, consacrat și la nivelul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reamintește jurisprudența sa, potrivit căreia motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal) În raport de această orientare jurisprudențială, în mod corect secția pentru procurori a apreciat că aspectele de ordin personal și profesional invocate de contestatoare în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele unității de parchet de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantului. În ceea ce privește avizele comunicate de parchetele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrați. În cauză, secția pentru procurori a avut în vedere și a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor față de rolul însemnat al conducătorilor parchetelor de pe tribunale în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul unităților de parchet subordonate, aceștia beneficiind de o viziune de ansamblu a situației de personal a parchetelor arondate. Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022. Or, de vreme ce acest aviz reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu, iar secția pentru procurori și-a întemeiat hotărârea pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal ale unității de parchet de la care s-a solicitat transferul și motivele invocate în susținerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu. Criticile contestatoarei referitoare la transferul altor doamne procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și, respectiv, de la parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd) nu pot fi primite, dat fiind că ambele cereri au fost avizate favorabil de parchetul la care se solicita transferul, astfel încât din această perspectivă, cele două cereri nu puteau fi considerate a fi similare cu cea a contestatoarei, iar, pe de altă parte, fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația unităților de parchet implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer. Referitor la susținerea contestatoarei potrivit căreia în soluționarea cererii sale de transfer s-ar fi dat eficiență unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel al delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul, Înalta Curte apreciază că și această critică este nefondată, acest aspect fiind reținut în cadrul Hotărârii nr. 406/4.04.2023 nu ca un criteriu distinct, ci în circumstanțierea corectă a situației de fapt, argumentul principal care a condus la admiterea cu prioritate a altor cereri de transfer fiind cel referitor la existența avizelor, criteriu legal prevăzut de art. 192 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care prevede expres că: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere (...) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1)". Prin urmare, textul de lege prevede că motivele cuprinse în avize se numără printre criteriile legale ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, iar situația delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul a fost menționată în hotărârea atacată întrucât printre motivele expuse în cadrul avizelor favorabile emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu privire la doamnele procuror C. și B. s-a numărat și faptul că acestea erau fost delegate în cadrul respectivei unități de parchet în condițiile art. 57 din Legea nr. 303/2004 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în considerarea rolului acestuia în gestionarea resurselor umane din cadrul parchetelor arondate. În consecință, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor". Prin hotărârea contestată, secția a reținut în considerentele hotărârilor motivele personale invocate de reclamantă, a expus datele statistice și cele referitoare la situația parchetelor implicate în procedura de transfer, care constituie criterii legale prevăzute de art. 188 -192 din Legea nr. 303/2022, a indicat argumentele pentru care a dat prevalență unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer, fără a fi încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantei. La verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer. Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ). Iar "transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018). Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24). În speță, noțiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în atribuțiile secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând și o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar. În consecință, în speță nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului administrativ atacat, impunându-se respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată privind Hotărârea nr. 406/04.04.2023 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.