ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4746/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.07.2021 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău a chemat în judecată pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generală, Programe Europene, Capital Uman, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman solicitând instanței anularea Deciziei nr. 62279/24.06.2021 și, în subsidiar, reevaluarea proiectului "Mama si copilul au dreptul la viață", conform motivației din cadrul contestației depuse la data de 24.05.2021, în sensul declarării proiectului ca fiind eligibil pentru finanțare în baza punctajului obținut, respectiv 91.5 puncte.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 46/2022 din 28 aprilie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene-Direcția Generală, Programe Europene, Capital Uman- Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 46/2022 din 28 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău, în cadrul căruia, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, prin care a solicitat anularea actului administrativ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a reluat susținerile formulate în cadrul cererii de chemare în judecată și consemnate la filele x, respectiv la filele x din acțiune, fără a formula critici la adresa hotărârii instanței de fond.

Apărările intimatei-pârâte

Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant, în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului, în considerarea faptului că recursul nu cuprinde motive de critică a hotărârii.

A susținut că recurentul - reclamant a solicitat " schimbarea " sentinței recurate prin prisma art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fără a indica ce normă de drept material ar fi fost încălcată în cauză de către prima instanță astfel încât aceasta să se circumscrie art. 488 pct. 8 din Codul de procedurä civilă, respectiv fără a arăta în mod concret viciile raționamentului instanței de natură a atrage nelegalitatea hotărârii. Recurentul doar a reluat argumentele pe care le-a invocat prin cererea de chemare în judecată, fără a expune motivele pentru care instanța de fond ar fi nesocotit normele de drept material pretins a fi fost încălcate, care ar atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate de aceasta potrivit art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Pe fondul recursului a solicitat respingere acestuia, ca nefondat, aspectele expuse de recurentul - reclamant nefiind de natură a răsturna legalitatea hotărârii primei instanțe prin prisma încălcării dreptului material.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant Spitalul Județean de Urgență Bacău a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât, în cadrul căruia menționează că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât vizează interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a unor norme juridice la o anumită situație de fapt, în condițiile în care întreaga argumentare a Curții de Apel Bacău din sentința civilă nr. 46/2022 se întemeiază pe interpretarea prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice de Accesare a Fondurilor "Programe de ingrijire a gravidei copilului - etapa II" aprobat prin Ordinul nr. 242 din 04.03.2021.

Susține recurentul că, din cuprinsul cererii de recurs rezultă cu claritate că argumentele sale privesc tocmai erorile de interpretare si aplicare (în special sub aspectul criteriilor de evaluare selectie tehnică financiarä) a dispozitiilor cuprinse în Ghidul Solicitantului - Conditii Specifice "Programe de îngrijire a gravidei copilului - etapa II" aprobat prin Ordinul nr. 242/2021, a Orientărilor privind accesarea finantärilor în cadrul Programului Operational Capital Uman 2014-2020 și implicit a celor cu caracter general prevăzute de O.U.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 - 2020 și de REGULAMENTUL (UE) NR. 1303/2013 din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispozitii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare ruralä Fondul european pentru pescuit 9i afaceri maritime, precum de stabilire a unor dispozitii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

Susține astfel că argumentele expuse în cererea de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care solicită respingerea excepției nulității recursului, ca nefondată.

Cu privire la aspectele de fond ale cauzei, recurentul arată că își mentine argumentele dezvoltate prin cererea de recurs și care demonstrează eligibilitatea proiectului în discuție.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 05.09.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 24 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, luând act de solicitarea ambelor părți, de judecarea a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare.

Având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza mai întâi excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în cadrul întâmpinării depusă la dosar, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în subsidiar, eventual, fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., analizând mai întâi excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât în cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată această excepție, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău a chemat în judecată pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generală, Programe Europene, Capital Uman, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman solicitând instanței anularea Deciziei nr. 62279/24.06.2021 și, în subsidiar, reevaluarea proiectului "Mama si copilul au dreptul la viață", conform motivației din cadrul contestației depuse la data de 24.05.2021, în sensul declarării proiectului ca fiind eligibil pentru finanțare în baza punctajului obținut, respectiv 91.5 puncte.

Instanța de fond - în speță Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - a respins acțiunea privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene-Direcția Generală, Programe Europene, Capital Uman- Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, ca neîntemeiată.

Ca urmare a respingerii acțiunii de către prima instanță, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău a declarat recurs și, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta s-a limitat a relua aproape integral susținerile din cadrul acțiunii de fond, fără a menționa expres normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și fără a formula veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recursul, deși este încadrat în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat; aceasta în condițiile în care recurentul - reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în acțiunea cu care a învestit prima instanță de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată. Dimpotrivă, se reiau aspectele de fond ale cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Se constată, așadar, că recurentul - reclamant, în cadrul cererii de recurs, doar a reiterat aspectele susținute și la judecata pe fond a pricinii și asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat, fără a critica în concret argumentele avute în vedere de instanța de fond la judecata litigiului, în condițiile în care obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluția primei instanțe, motivarea imprecisă sau generală atrăgând sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susțin nelegalitatea hotărârii de fond, instanța de control judiciar neputând încadra susținerile părții în vreunul din motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile în care cererea de recurs reprezintă doar o reluare a acțiunii formulate la primul ciclu procesual.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond și necombătând în vreun fel raționamentul acesteia, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

Inclusiv în cadrul Răspunsului dat la întâmpinarea intimatului, recurentul - reclamant s-a limitat a susține că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât "vizează interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a unor norme juridice la o anumită situație de fapt", invocând doar generic erorile de interpretare și aplicare a dispozițiilor cuprinse în Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice . . . . . . . . . .în O.U.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 - 2020 și în REGULAMENTUL (UE) NR. 1303/2013 din 17 decembrie 2013, fără a indica în concret norma/normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri generale, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele sentinței recurate, susținerile sale referitoare la situația de fapt neputându-se încadra în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, constatând ca fiind întemeiată excepția nulității, invocată de intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în cadrul întâmpinării, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău, reținând și incidența în cauză a dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău împotriva sentinței nr. 46/2022 din data de 28 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.