ÎCCJ, Decizia nr. 273/2023

Ședința publică din data de 4 decembrie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 17 aprilie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar C., a solicitat instanței să constate că activitățile desfășurate se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în calitate de operator perforare, operator calculator, operator calculator electronic, pentru perioada 13.10.1975-09.12.1985.

Prin sentința civilă nr. 1906 din 16 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1953 din 6 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 16 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 4267 din 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1953 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., cauza înregistrându-se pe rolul secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Încheierea recurată

Prin încheierea din 5 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata recursului declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 4267 din 17 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VII a pentru cauze cu minori și de familie, pentru lipsa părților.

La 11 iulie 2022, recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar prin încheierea din 27 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a menținut măsura suspendării cauzei, reținând că părțile, prin cererea de repunere pe rol, nu au cerut judecarea cauzei în lipsă.

Prin Decizia nr. 556 din 9 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 4267 din 17 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VII a pentru cauze cu minori și de familie.

Recursul

Împotriva încheierii din 5 mai 2022, A. a formulat recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Articolul 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că încheierile de suspendare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt hotărâri judecătorești definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, în temeiul textelor legale anterior citate, se constată că încheierea recurată nu mai este supusă căii de atac recursului, sens în care, în raport de art. 493 C. proc. civ., Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 5 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2023.