ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 556/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 17 aprilie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar C., a solicitat instanței să constate că activitățile desfășurate se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în calitate de operator perforare, operator calculator, operator calculator electronic, pentru perioada 13.10.1975-09.12.1985.

Prin sentința civilă nr. 1906 din 16 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1953 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 16 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar C..

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 4267 din 17 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1953 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin încheierea din 5 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură menținută și prin încheierea de la termenul din 27 octombrie 2022.

Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, la 14 noiembrie 2022 - dosar recurs, fără însă a solicita și judecata cauzei în lipsă, fixându-se termen de judecată la 9 martie 2023.

Prin referatul din 5 decembrie 2022, Înalta Curte a stabilit termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol și în subsidiar, în vederea soluționării recursului.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 5 mai 2022.

Având în vedere că recurentul a formulat la data de 14 noiembrie 2022 cerere de repunere pe rol a cauzei, fără însă a solicita și judecata cauzei în lipsa părților de la dezbateri, conform art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză urmează a se menține măsura suspendării cauzei.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 5 mai 2022 reiese că au trecut mai mult de 6 luni în care pricina a rămas în nelucrare din culpa părților.

Prin urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte urmează să admită excepția perimării și să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 4267 din 17 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 4267 din 17 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata B. S.A. prin lichidator judiciar C..

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.