ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2023

Ședința publică din data de 4 decembrie 2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, procurorului A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 alin. (1) lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

În motivarea acțiunii, în esență, s-a reținut că prin ordonanța din 20 iulie 2022, dată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, pârâtul procuror A. a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, fără o minimă evaluare a unui eventual prejudiciu moral produs, ale inculpatei B., până la concurența sumei de 200.000 euro și asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. C. S.A., până la concurența sumei de 200.000 euro, potrivit solicitărilor părților civile, indicând doar temeiul de drept, art. 249 C. proc. pen., fără a expune motivele de fapt și de drept care fundamentează măsura procesuală, condiție obligatorie potrivit art. 286 alin. (2) C. proc. pen. și a redirecționat cererea formulată de părți după desființarea ordonanței de către judecătorul de drepturi și libertăți și ridicarea măsurilor asiguratorii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în materie disciplinară, sub nr. x/2023.

La 20 martie 2023, pârâtul procuror A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare decurgând din încălcarea dreptului la apărare întrucât cercetarea disciplinară nu a fost făcută și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 2 și art. 286 alin. (2) C. proc. pen.

În context, pârâtul a susținut că, prin rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, s-a produs o extindere a acuzației cu privire la alte acte materiale pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, fiind, astfel,încălcate dispozițiile art. 24 alin. (4) lit. b) raportat la art. 24 alin. (1) și art. 20 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, coroborat cu art. 44 alin. (3), art. 45 alin. (1), (47) alin. (1) ultima teză, 48 alin. (2) din Legea 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin încheierea din 14 iunie 2023, secția a respins excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare invocată de pârâtul procuror A., sub aspectul tuturor motivelor invocate.

În considerentele încheierii, s-a detaliat situația de fapt, astfel:

La data de 20 octombrie 2022, la Direcția de Inspecție pentru procurori din cadrul Inspecției Judiciare, a fost înregistrată, sub nr. x, sesizarea formulată de petenta B., prin care aceasta și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu modul în care pârâtul procuror A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare a instrumentat dosarul nr. x/2018, în sensul că a instituit măsurile asigurătorii asupra bunurilor sale fără o evaluare concretă și echitabilă a prejudiciului moral cauzat, a refuzat nejustificat să aducă la îndeplinire dispozițiile judecătorului de drepturi și libertăți de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite, temporizând astfel situația păgubitoare prin refuzul dispunerii în cauză a unei soluții de clasare.

Prin rezoluția nr. 22-3296 din 29 noiembrie 2022 s-a dispus începerea cercetării disciplinare față de procurorul A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare în legătură cu săvârșirea abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, cercetarea fiind finalizată la data 5 ianuarie 2023.

Inițial, prin rezoluția nr. 22-3296/a1 din 10 ianuarie 2023 s-a dispus respingerea sesizării privind pe recurentul A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prev. de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, dar această lucrare a primit aviz negativ de la directorul Direcției pentru procurori din cadrul Inspecției Judiciare, D..

Prin rezoluția nr. 22-3296/al din 6 februarie 2023, inspectorul-șef adjunct, E. a dispus, în baza prevederilor art. 48 alin. (2) teza I cu referire la art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii și ale art. 27 alin. (4) lit. b) teza I din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr. 51/14.06.2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, infirmarea rezoluției nr. 3296/al din10 ianuarie 2023, admiterea sesizării și exercitarea acțiunii disciplinare împotriva procurorului A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prev. de art. 271 alin. (1) lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin raportare la art. 27 alin. (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, secția a constatat că rezoluția nr. 22-3296/al din 6 februarie 2023 conține toate elementele prevăzute de textul de regulament incident, inclusiv în ceea ce privește situația de fapt imputată pârâtului procuror, din perspectiva normelor procedurale reținute a fi încălcate, sens în care nu s-a putut reține, în mod valabil, că a existat o extindere a acuzației disciplinare în sensul avut în vedere de pârâtul procuror.

În consecință, secția a reținut că atât în rezoluția prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare, cât și în rezoluția prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare este descrisă situația de fapt circumscrisă dispozițiilor art. 2 și art. 286 alin. (2) C. proc. pen., în cauză neextinzându-se vreo acuzație cu privire la alte acte materiale pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară.

De asemenea, din perspectiva respectării dreptului la apărare, secția a constatat că pârâtul nu a formulat alte cereri și nu a solicitat administrarea altor probe, precizând că nu are obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a cercetării disciplinare, aspecte reținute prin procesul-verbal din 5 ianuarie 2023.

Prin Hotărârea nr. 8P din 13 septembrie 2023, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, ca neîntemeiată.

În motivarea acestei soluții, din analiza materialului probator, s-a reținut următoarea situație de fapt:

Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare a fost înregistrat dosarul nr. x/2018, constituit ca urmare a procesului-verbal de sesizare din oficiu a organelor de poliție în urma unui apel telefonic la 112 - Sistemul național unic pentru apeluri de urgență (SNUAU).

În cauză, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem și, ulterior, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta B. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 349 alin. (1) C. pen.

La 12 noiembrie 2018, persoanele vătămate F. și G., soția și fiica defunctului H., s-au constituit părți civile în cauză, iar, prin cererea din 2 decembrie 2021, au precizat cuantumul daunelor morale în sumă de 400.000 euro, 200.000 euro față de inculpata B. și 200.000 euro față de inculpata S.C. C. S.A., solicitând totodată și instituirea măsurilor asigurătorii în vederea reparării pagubei.

Prin ordonanța 22 octombrie 2021 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 349 alin. (1) C. pen., reținându-se că, în calitate de director general al S.C. C. S.A., nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă în cadrul societății, iar, ca urmare a nerespectării măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, în 3 noiembrie 2018, s-a produs decesul numitului H., angajat în cadrul societății respective la punctul de lucru din Sânnicolau Mare, jud. Timiș.

La 2 noiembrie 2021 și, respectiv, la 1 martie 2022 s-a dispus extinderea urmăririi penale și respectiv extinderea acțiunii penale față de societatea comercială S.C. C. S.A.

Prin ordonanța procurorului din 20 iulie 2022 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei B. până la concurența sumei de 200.000 euro și asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. C. S.A. până la concurența sumei de 200.000 euro.

Împotriva ordonanței procurorului, B. și S.C. C. S.A. au formulat contestație și, prin încheierea nr. 353 din 13 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sânnicolau Mare, s-a admis contestația, s-a dispus desființarea ordonanței de luare a măsurii asigurătorii a sechestrului din 20 iulie 2022 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 999/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare și ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse, respectiv, a popririlor asupra conturilor inculpatelor, încheierea fiind comunicată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare la 16 septembrie 2022.

Ca urmare a admiterii contestației, la 26 septembrie 2022, B. și S.C. C. S.A. s-au adresat cu o cerere Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare prin care au solicitat aducerea la îndeplinire a încheierii instanței de judecată și luarea măsurilor pentru ridicarea sechestrului și popririi instituite asupra bunurilor și conturilor societății.

Procurorul pârât A., în supravegherea căruia se afla cauza penală, a dispus trimiterea cererii spre competentă soluționare Judecătoriei Sânnicolau Mare, la data de 27 septembrie 2022.

La data de 13 octombrie 2022, dosarul a fost înaintat și înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare cu referat de terminare a urmăririi penale.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor-"exercitarea funcției cu gravă neglijență"- instanța disciplinară a reținut următoarele:

Cu privire la latura obiectivă a abaterii disciplinare, s-a susținut de către Inspecția Judiciară că procurorul pârât A. a încălcat normele procedurale prevăzute de dispozițiile art. 249 C. proc. pen. ce reglementează condițiile și modalitatea de luare a măsurilor asigurătorii și de art. 286 alin. (2) C. proc. pen., ce prevăd mențiunile pe care trebuie să le cuprindă ordonanța procurorului prin care dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale.

S-a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin Decizia nr. 19/2017, a admis recursul în interesul legii și a statuat că:

"Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asiguratorie".

Secția a reținut că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale unei persoane, prin instituirea unui sechestru, scopul urmărit fiind acela de a nu fi înstrăinate până la sfârșitul procesului penal și de a se asigura repararea prejudiciului; ca urmare, în faza urmăririi penale, instituirea sechestrului asigurator nu este o judecată asupra unei acuzații în materie penală în cadrul căreia se administrează probe, legea prevăzând doar condiția de a exista o pagubă materială care să fie produsă prin infracțiune și să existe o constituire de parte civilă, nefiind necesar ca organul de urmărire penală să facă dovada că se pregătește o activitate de ascundere, distrugere sau înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul măsurii asiguratorii.

Tocmai de aceea legiuitorul a instituit un control asupra actelor procurorului, atât prin controlul procurorului ierarhic superior în cadrul procedurii prevăzute de art. 339 C. proc. pen., cât și un control judecătoresc în anumite situații, cum este de exemplu în cazul măsurilor de indisponibilizare, scopul fiind de a se asigura garanții suficiente în apărarea drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane.

Așa fiind, secția a constatat că, în speță, nu au fost identificate aspecte de natură a conduce la concluzia că pârâtul procuror ar fi adoptat o măsură în afara dispozițiilor procesuale și procedurale.

În ceea ce privește nerespectarea de către procurorul pârât a dispozițiilor art. 286 alin. (2) C. proc. pen., secția constată că ordonanța procurorului din 20.07.2022, emisă în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatelor, conține toate mențiunile prevăzute de textul de lege: faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, încadrarea juridică, precum și constituirea de parte civilă a moștenitorilor defunctului care au făcut o solicitare în sensul luării măsurilor asiguratorii, invocându-se temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza dispunerii de către procuror a măsurii.

În ceea ce privește "atitudinea de pasivitate" a procurorului pârât, constând în redirecționarea încheierii judecătorului de drepturi și libertăți prin care s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii către Judecătoria Sînnicolau Mare, secția a reținut că Inspecția Judiciară nu ar fi invocat și dispozițiile legale încălcate de pârâtul procuror.

Or, C. proc. pen. nu prevede o procedură în cazul admiterii de către judecătorul de drepturi și libertăți a contestației împotriva ordonanței de instituire a măsurilor asiguratorii și, respectiv, o obligație în sarcina organelor de urmărire penală de a pune în aplicare încheierea instanței de judecată.

Pentru toate considerentele expuse, secția a reținut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, motiv pentru care a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, ca neîntemeiată.

Împotriva Hotărârii nr. 8P din 13 septembrie 2023, pronunțate de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. civ., măsurile asigurătorii pot fi luate doar într-unul dintre 5 scopuri alternative (prevăzute de lege), fiind necesară nu doar precizarea în ordonanța procurorului a unuia sau altuia dintre aceste scopuri, ci și a motivelor de fapt (indicarea acestora fiind obligatorie, potrivit art. 286 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen.), care conturează existența în speță analizată a incidenței unuia dintre cele 5 scopuri legale alternative, prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, recurenta nu și-a întemeiat rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare pe faptul că un alt magistrat - judecător de drepturi și libertăți în cauză - a avut o opinie diferită și a dispus ridicarea măsurii asigurătorii, ci pe existența în speță a probelor indicate în acțiunea disciplinară ce fac dovada comiterii abaterii disciplinare reținute în sarcina magistratului vizat.

În realitate, în ordonanța analizată nu este indicat nici măcar vreunul dintre cele 5 scopuri legale alternative, prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., pentru a se putea lua o măsură asigurătorie (indicarea motivelor de fapt fiind obligatorie, potrivit art. 286 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen.).

De asemenea, în adoptarea ordonanței în speță, procurorul A. nu a indicat care sunt indiciile că s-ar fi încercat ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, acestea trebuiau să fie menționate în mod explicit, pentru a fi exclusă orice suspiciune cu privire la caracterul arbitrar al măsurii dispuse.

În cauză, prin rezoluția inspectorului judiciar, s-a criticat tocmai acest aspect, constatat de altfel și de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheierea Judecătoriei Sânnicolau Mare nr. 353 din 13.09.2022, în sensul că procurorul nu a analizat în nici un fel incidența vreunuia dintre cazurile arătate, dispunând în mod arbitrar instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 400.000 de euro, fără vreo justificare în acest sens.

Prin acțiunea de exercitare a cercetării disciplinare nu a fost analizat raționamentul juridic al procurorului, așa cum în mod greșit s-a reținut de către secția pentru procurori în motivarea respingerii exercitării acțiunii disciplinare, ci concordanța conținutului ordonanței emise de procuror cu exigențele C. proc. pen. în materia respectivă prevăzute de art. 249 alin. (1) și art. 286 alin. (2) lit. d).

Inspecția Judiciară a solicitat admiterea recursului declarat împotriva hotărârii atacate, casarea Hotărârii nr. 8P din 13.09.2023, pronunțată de către secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2023 și reținerea spre rejudecare a acțiunii disciplinare, în limitele stabilite de art. 501 din C. proc. pen., iar în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare exercitate împotriva domnului procuror A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, astfel cum aceasta a fost reținută în acțiune, cu consecința aplicării unei sancțiuni disciplinare prevăzute de lege.

Domnul procuror a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

A combătut argumentele Inspecției Judiciare, în sensul că nu este necesară nici dovedirea nici arătarea motivelor de fapt care conturează incidența unuia dintre scopurile legale alternative prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

Aceasta deoarece în doctrină s-a arătat că pentru luarea măsurilor asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: să existe paguba, aceasta să fie produsă prin infracțiune, cu privire la infracțiune să existe declanșat un proces penal, să existe parte civilă; toate condițiile fiind îndeplinite în cauză.

Așadar, este nefondată susținerea recurentei, în sensul că nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să analizeze manopere sau activități din care să rezulte că ar intenționa să ascundă bunurile sale și nici să existe probe în acest sens.

A invocat jurisprudență în acest sens: Deciziile nr. 629 din 8 octombrie 2015 și nr. 303 din 9 iunie 2020 ale a Curții Constituționale, încheierea penală din 9 august 2021 a Tribunalului București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018.

A combătut și aprecierea recurentei în sensul că s-a făcut dovada prin probe a comiterii abaterii disciplinare, deși la dosar nu a fost depusă nicio dovada în afară de încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 3553/13.09.2023.

A subliniat că nici până în prezent nu s-a pronunțat nicio hotărâre judecătorească pe fond, care să aprecieze caracterul temeinic al pretențiilor civile solicitate de numitele F. și G..

A arătat și că în cuprinsul ordonanței, a analizat strict condițiile necesare pentru a se lua măsura asiguratorie, a făcut mențiune despre începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpate, reținerea pe scurt a situației de fapt imputabilă, constituirea de parte civilă și solicitarea acestora de instituire a măsurilor asiguratorii în vederea reparării pagubei produse, iar dispozitivul a conținut măsura instituită, destinatarul și valoarea bunurilor indisponibilizate.

La 13 noiembrie 2023, domnul procuror a depus și recursul incident formulat împotriva încheierii din 14 iunie 2023, prin care secția a respins excepția nulității acțiunii disciplinare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut că prin rezoluția emisă la 29.11.2022, s-a dispus începerea cercetării disciplinare, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din legea veche, actual art. 271 lit. s) din Legea 303/2022.

Prin rezoluția anterior menționată, s-a reținut că există indicii de săvârșire a abaterii disciplinare, întrucât măsura sechestrului asigurător apare ca fiind nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 249 C. proc. pen., în sensul ca nu există la dosarul de urmărire penală nicio dovadă că ar exista posibilitatea ascunderii, distrugerii, înstrăinări sau sustragerii de la urmărire de către B. și S.C. C. S.A., a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune.

Recurentul a susținut că apărările sale au fost formulate doar în raport de verificările întreprinse în cadrul cercetării disciplinare, care a vizat, în concret, nerespectarea dispoziției prevăzute de art. 249 din C. proc. pen., în sensul că la dosarul de urmărire penală nu a fost depusă nicio dovadă că ar exista posibilitatea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune

Ca urmare, doar sub acest aspect recurentul și-a exercitat dreptul la apărare, întrucât numai această situație de fapt i-a fost adusă la cunoștință.

Cu toate acestea, recurentul susține că, prin rezoluția nr. 22 - 3296 emisă la 06.02.2023, s-a extins acuzația disciplinară cu privire la mai multe acte materiale care nu au fost reținute în rezoluția de începere a cercetării disciplinare, fiindu-i imputate încălcarea dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen. și faptul că nu a respectat dispozițiile art. 2 și art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., că ar fi dat dovadă de pasivitate, redirecționând cererea formulată de inculpate, de punere în executare a încheierii judecătorului de drepturi și libertăți prin care s-au ridicat măsurile asigurătorii, către Judecătoria Sânnicolau Mare.

Or, apreciază recurentul, prin extinderea acuzației cu privire la alte acte materiale pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, au fost încălcare dispozițiile art. 24 alin. (4) lit. b) raportat la art. 24 alin. (1) și art. 20 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție coroborat cu ari. 44 alin. (3), art. 45 alin. (1), (47) alin. (1) ultima teză, 48 alin. (2) din Legea 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul a mai învederat că i se impută și dificultățile avute de inculpate privind ridicarea măsurilor asiguratorii, inițial încadrat pe art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004; cu privire la acest aspecte, a făcut referire la rezoluția din 10 ianuarie 2023, prin care inspectorul de caz a reținut că nu ar exista indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare, nefiind începută cercetarea pe aceste aspecte.

Cu toate acestea, s-a exercitat acțiunea disciplinară și s-a încadrat această situație de fapt ca act material al abaterii disciplinare, prevăzute de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, cu eludarea art. 44 alin. (3) din Legea nr. 305/2022 și art. 20 din Regulament.

Recurentul subliniază că nu a contestat rezoluția criticată, cu nr. x din 6 februarie 2023, pentru că nu conține toate elementele prevăzute de art. 27 alin. (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, ci pentru că nu a fost efectuată cercetarea disciplinară cu privire la toate aspectele imputate, cum ar fi nerespectarea art. 2 și art. 286 din C. proc. pen., atitudinea de pasivitate.

De altfel, din conținutul rezoluției nr. 22-3296-a1 reiese că inspectorul de caz a înțeles să efectueze cercetarea disciplinară doar pentru presupusa încălcare a art. 249 din C. proc. pen., pentru care recurentul și-a formulat apărările.

Împrejurarea că cercetarea disciplinară nu a privit toate aspectele care îi sunt imputate constituie o încălcarea a dreptului său la apărare.

A solicitat admiterea recursului incident, casarea hotărârii și a încheierii pronunțate de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, și, în rejudecare, să se constate nulitatea absolută a acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. art. 271 lit. s) din Legea 303/2022.

Inspecția judiciară a susținut, în esență, că, în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 317/2004, în cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și împrejurările în care acestea au fost săvârșite precum și orice date relevante pentru stabilirea vinovăției. Prin urmare la momentul începutul cercetării disciplinare inspectorul judiciar are doar niște indicii că au fost săvârșite abaterii disciplinare.

Raportat la aceste indicii se dispune cercetarea disciplinară și în cadrul acestei proceduri urmează a fi stabilite și încadrate juridic faptele.

În cadrul cercetării disciplinare, magistratul a fost ascultat cu referire la toate chestiunile, dând chiar două declarații, cu privire la toate chestiunile care au vizat ordonanța prin care s-a instituit sechestrului asigurator.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu titlu preliminar, față de faptul că ambele părți și-au subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurenți prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Asupra recursului incident declarat de către recurentul procuror

Prin recursul incident, domnul procuror A. a invocat excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare decurgând din încălcarea dreptului la apărare și lipsa efectuării cercetării disciplinare sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 2 și art. 286 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din 14 iunie 2023, secția a respins excepția respectivă, reținând că nu a existat vreo acuzație în sarcina domnului procuror cu privire la alte acte materiale pentru care să nu se fi efectuat cercetarea disciplinară, iar din perspectiva respectării dreptului la apărare, secția a constatat că domnul procuror nu a formulat alte cereri și nu a solicitat administrarea altor probe, precizând că nu are obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a cercetării disciplinare, conform procesului-verbal din 5 ianuarie 2023.

Recurentul a criticat soluția și argumentele secției, susținând că, prin rezoluția emisă la 29.11.2022 s-a dispus începerea cercetării disciplinare, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, întrucât măsura sechestrului este nelegală, pentru că nu există dovezi că se încearcă sustragerea de la urmărirea penală a celor acuzați, față de care domnul procuror și-a pregătit apărarea.

Ulterior însă, prin rezoluția din 6 februarie 2023, s-ar fi extins acțiunea disciplinară și cu privire la mai multe acte materiale, și anume nerespectarea art. 2 și art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., prin aceea că în ordonanța de instituire nu a indicat motivele de fapt și de drept care fundamentează măsura sechestrului și ar fi dat dovadă de pasivitate față de cererea inculpatelor de punere în executare a încheierii de ridicare a măsurilor asiguratorii.

Aceste susțineri sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Din cronologia evenimentelor, Înalta Cure reține următoarele:

Prin sesizarea formulată și înregistrată la Inspecția Judiciară, petenta B. a susținut că domnul procuror ar fi instrumentat defectuos dosarul în care este parte, pentru că a dispus instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența unei sume mult prea mari, fără o evaluare concretă, cu încălcarea art. 249 din C. proc. civ., și, ulterior, deși ordonanța a fost desființată, acesta a nu a ridicat măsura sechestrului, ceea ce i-a adus petentei prejudicii, refuzând totodată să dispună clasarea.

Prin rezoluția nr. 22-3296 din 29 noiembrie 2022, s-a dispus începerea cercetării disciplinare față de procurorul A., sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, respectiv "exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență".

Prin rezoluția nr. 22-3296/al din 10 ianuarie 2023 s-a dispus respingerea sesizării privind pe domnul A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, adică "exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență".

Această rezoluție a fost avizată negativ, iar, prin rezoluția nr. 22-3296/al din 6 februarie 2023, a fost infirmată rezoluția din 10 ianuarie 2023, a fost admisă sesizarea și s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare împotriva domnului procuror sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prev. de art. 271 alin. (1) lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, respectiv "exercitarea funcției cu gravă neglijență".

În motivarea acestei soluții, s-a arătat că prin modalitatea în care a redactat ordonanța în cauză, domnul procuror ar fi încălcat dispozițiile art. 2, art. 249 alin. (1), art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., fiind astfel realizat elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, fost art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004; aceleiași abateri disciplinare fiindu-i circumscrise și aspectele învederate de petentele inculpate privind dificultățile pe care le-au avut la ridicarea măsurilor din cauza pasivității domnului procuror.

Așadar, Înalta Curte reține că aspectele cu care petentele au sesizat Inspecția Judiciară sunt cele care au făcut obiectul cercetării disciplinare și anume că măsura asigurătorie a fost instituită fără o evaluare concretă, fiind încălcat art. 249 din Codul de procedură penale care enumeră "Condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii, " iar, după desființarea ordonanței, domnul procuror a temporizat nejustificat ridicarea măsurilor, fiind nefondate criticile recurentului pe acest aspect.

Inspecția Judiciară, prin actele întocmite, a verificat situația de fapt prezentată de petentă, fără a avea în vedere alte acte materiale.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, desfășurarea procedurii atragerii răspunderii disciplinare a domnului procuror s-a realizat cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale cuprinse în legislația specială, respectiv art. 46 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 și Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin ordinul nr. 51/2021 al Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, dar și a principiilor fundamentale ale procesului civil, reglementate de art. 8, art. 13, art. 14, art. 15 din C. proc. civ.

Pe tot parcursul desfășurării procesului în fața instanței disciplinare, recurentul din prezenta cauză a fost în măsură să formuleze apărări și să propună probe în susținerea poziției sale, cu privire la abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, respectiv cea prevăzută art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022 și a cunoscut, sub toate aspectele relevate mai sus, situația de fapt ce i se impută.

Cu această motivare, se vor înlătura criticile domnului procuror privind încălcarea dreptul la apărare, întrucât prezenta instanță constată că nu a existat o extindere a acuzațiilor ce i-au fost aduse recurentului, în raport de care să nu fi avut posibilitatea să își pregătească apărarea.

Mai mult, Înalta Curte are în vedere și că prin procesul-verbal din 5 ianuarie 2023, aflat în dosarul nr. x/P/2023, domnul procuror a luat la cunoștință că prin rezoluția nr. 22-3296 din 29 noiembrie 2022 a fost începută cercetarea disciplinară sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare constând în exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, în prezent având corespondent în art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, nu a formulat alte cereri și nu a solicitat administrarea altor probe, precizând că nu are obiecțiuni.

Împrejurarea că domnul procuror a refuzat să fie ascultat de inspectorii judiciari, chestiune consemnată în procesul-verbal de ascultare întocmit de inspectorul judiciar la 5 ianuarie 2023, nu împiedică încheierea cercetării, cum prevede art. 47 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, jurisprudența Completului de 5 judecători fiind constată pe această chestiune (a se vedea și Deciziile nr. 267/2017 și nr. 83/2022).

De altfel, așa cum a reținut secția prin încheierea recurată, domnul procuror a depus la dosarul de cercetare disciplinara două declarații scrise personal cu privire la aspectele cuprinse în rezoluția de începere a cercetării disciplinare, prin care și-a formulat apărări față de acuzele aduse.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că nu existe fapte imputate domnului procuror pentru care să nu se fi efectuat cercetarea disciplinară, fiindu-i pe deplin respectat dreptul la apărare, sens în care va fi respins recursul formulat împotriva încheierii din 14 iunie 2023.

Asupra recursului formulat de Inspecția Judiciară

Prin hotărârea atacată s-a reținut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, întrucât recurentul și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea legii și nu a adoptat o măsură în afara dispozițiilor procesuale și procedurale.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, secția a apreciat că domnul procuror nu a încălcat normele procedurale prevăzute de dispozițiile art. 249 C. proc. pen. ce reglementează condițiile și modalitatea de luare a măsurilor asigurătorii și de art. 286 alin. (2) C. proc. pen. ce prevăd mențiunile pe care trebuie să le cuprindă ordonanța procurorului prin care dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale.

Aceasta deoarece la instituirea măsurii asiguratorii domnul procuror a avut în vedere atât prevederile legale reprezentate de art. 249 alin. (1) și art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., măsură judiciară ce se bazează pe interesul superior al victimei infracțiunii sau a societății în general, așa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că:

"Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asiguratorie".

S-a constatat că dispozițiile art. 286 alin. (2) C. proc. pen. au fost respectate de domnul procuror, cu atât mai mult cu cât C. proc. pen. nu prevede o procedură în cazul admiterii de către judecătorul de drepturi și libertăți a contestației cu obiect măsuri asigurătorii și, respectiv, o obligație în sarcina organelor de urmărire penală de a pune în aplicare încheierea instanței de judecată.

Prin recursul formulat, Inspecția Judiciară a contestat aceste argumente, apreciind că soluția dată acțiunii disciplinare este nelegală, pentru că măsurile asigurătorii pot fi luate doar într-unul dintre 5 scopuri alternative prevăzute de lege, fiind necesară nu doar precizarea în ordonanța procurorului a unuia/unora dintre aceste scopuri, ci și a motivelor de fapt, indicarea acestora fiind obligatorie, potrivit art. 286 alin. (2) lit. d) C. proc. pen.

Recurenta a susținut că în ordonanța procurorului nu este precizat nici măcar scopul măsurii instituite, sens în care actul respectiv nu conține motivele de fapt. Astfel, procurorul A. nu a justificat măsura procesuală, prin indicarea indiciilor că partea ar fi încercat ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, chestiuni ce trebuiau să fie menționate în mod explicit, pentru a se exclude orice suspiciune cu privire la caracterul arbitrar al măsurii dispuse.

Aceste susțineri sunt nefondate.

Potrivit art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, "Constituie abateri disciplinare: (…) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.".

La rândul său, art. 272 alin. (2) din același text normativ, definește această noțiune, arătând că "Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual".

Așa cum a reținut și instanța disciplinară, pentru atragerea răspunderii disciplinare a magistratului pentru săvârșirea abaterii anterior redate este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: latura obiectă a abaterii: încălcarea de către magistrat a unor norme de drept material sau procesual, latura subiectivă: încălcarea să aibă un caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicție cu norma legală, precum și urmarea imediată: generarea unor consecințe grave.

Realizând propria apreciere cu privire la situația de fapt, Înalta Curte reține, sub aspectul laturii obiective, că măsurile procesuale luate de domnul procuror au fost instituite cu respectarea legislației în vigoare, anterior redată.

Ca o primă chestiune, Înalta Curte subliniază că, în procedura disciplinară, așa cum s-a arătat și în hotărârea recurată, nu sunt analizate legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de magistrat, ci se verifică dacă modul în care acesta și-a exercitat funcția întrunește elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de lege, respectiv Legea nr. 303/2004 actualmente Legea nr. 303/2022, cum s-a reținut în jurisprudența constată a Completului de 5 judecători (a se vedea, cu titlul de exemplu, deciziile nr. 98/2023, nr. 97/2023 și nr. 132/2023).

Așadar, ceea ce se analizează în prezenta cauză este dacă domnul procuror a emis ordonanța prin care s-a instituit măsura asiguratorie cu respectarea 249 din C. proc. pen. și dacă actul de procedură cuprinde mențiunile prevăzute de art. 286 alin. (2) din C. proc. pen.

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune".

La rândul său, art. 286 alin. (2) din C. proc. pen. dispune "Ordonanța trebuie să cuprindă:

a) denumirea parchetului și data emiterii;

b) numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește;

c) fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;

d) obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora;

d

1

) atunci când este cazul, mențiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată;

e) date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi;

f) alte mențiuni prevăzute de lege;

g) semnătura celui care a întocmit-o".

Prin ordonanța din 20 iulie 2022, dată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, domnul procuror A. a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, aparținând inculpatei B. până la concurența sumei de 200.000 euro și asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. C. S.A. până la concurența sumei de 200.000 euro.

Cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii, prin Decizia nr. 19/2017, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că: "Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asiguratorie."

Înalta Curte are în vedere că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale unei persoane, prin instituirea unui sechestru, scopul urmărit fiind acela de a nu fi înstrăinate până la sfârșitul procesului penal și de a se asigura repararea prejudiciului. Așadar, în faza urmăririi penale, instituirea sechestrului asigurator nu presupune o judecată asupra unei acuzații în materie penală în cadrul căreia se administrează probe.

Aplicând aceste considerații teoretice la speța pendinte, instanța de recurs reține că ordonanța emisă de domnul procuror cuprinde mențiunile impuse de textul de lege anterior citat, respectiv sunt arătate faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, încadrarea juridică, faptul că moștenitorii defunctului s-au constituit parte civilă și au solicitat luarea de măsuri asiguratorii, invocându-se atât temeiurile de fapt, cât și cele drept.

În concluzie, în acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte reține, la rândul său, că măsura procesuală instituită de recurentul procuror respectă dispozițiile procesuale și procedurale anterior redate, fiind nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte.

Împrejurarea că, împotriva ordonanței date de domnul procuror, părțile au formulat contestație, care a fost admisă prin încheierea nr. 353 din 13 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sânnicolau Mare, prin care s-a dispus desființarea ordonanței de luare a măsurii asigurătorii a sechestrului din 20 iulie 2022 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 999/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare și ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse, respectiv, a popririlor asupra conturilor inculpatelor, nu poate fi reținută ca un argument valabil al nelegalității hotărârii recurate.

În acord cu instanța disciplinară și contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte reține că aspectele referitoare la motivarea ordonanței au făcut obiectul analizei instanței în calea de atac a contestației formulate împotriva respectivului act și excedează limitele prezentei analize a condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare, în cadrul căreia nu se realizează o examinare a legalității sau temeiniciei ordonanței din 20 iulie 2022 prin care s-au instituit măsurile asiguratorii, cum s-a arătat anterior.

Așa fiind, Înalta Curte reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, nu sunt nu sunt întrunite cumulativ elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, sens în care va fi respins recursul declarat de Inspecția Judiciară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că atât încheierea recurată, cât și hotărârea instanței disciplinare sunt legale și temeinice, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurenți, astfel că, în temeiul art. în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 8P din 13 septembrie 2023 și de recurentul A. împotriva aceleiași hotărâri și a încheierii din 14 iunie 2023, ambele pronunțate de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2023.