ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 463/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatica pentru Educație si Cercetare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a solicitat în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta privind proiectul "Platforma naționala integrata wireless A.", cod x, contract de finanțare nr. x/14.11.2018, beneficiar Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatica pentru Educație si Cercetare - A.A.R.N.I.E.C, înregistrată sub nr. x din data de 18.11.2021, prin care s-a dispus in sarcina reclamantei achitarea unui debit in valoare de 9.277.236,26 RON, constând în următoarele: - aferent bugetului UE - 7.984.205,86 RON- 86,06233191% - aferent bugetului de stat: 1.293.030, 40 Iei - 13,93766809% 1.

Hotărâtrea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 259 din 15 februarie 2022, a admis cererea formulată de reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatica pentru Educație si Cercetare,în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și, în consecință, a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2021 emisă de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, până la soluționarea în fond a litigiului în anularea acestui act. 1.

Calea de atac excercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 259 din 15 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în termenl legal, a promovat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Criticile formulate de recurentă au vizat, în esență, următoarele aspecte: Din interpretarea art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că, pentru a se dispune suspendarea, este necesar să se constate existența unor cauze bine justificate și măsura să se ia pentru a se evita producerea unei pagube iminente. Arată că în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, se înțeleg acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Cererea de suspendare nu este probată nici în privința cazului bine justificat și nici a pagubei iminente, condiții imperative cerute de lege. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai in cadrul unei acțiuni in anulare. Cu privire la existența unei pagube iminente, se arată că din cuprinsul acțiunii nu rezultă că reclamanta a făcut dovada privind producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, cu atât mai mult cu cât, autoritatea nu a procedat la întocmirea vreunui dosar de executare pe seama reclamantei. În fine, recurentul a mai precizat că toate constatările autorității publice au constituit de facto o încălcare a principiului transparenței și tratamentului egal între potențialii ofertanți deoarece, chiar dacă s-a asigurat un anumit nivel de publicitate prin -publicarea clarificărilor în SICAP, totuși modificările ulterioare intervenite nu au fost publicate (prin erate aferente) în JOUE, la procedură participând astfel doar operatori economici români. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică și pentru Educație și Cercetare, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Intimata-reclamantă apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Pe scurt, solicită menținerea sentinței recurate și din perspectiva faptului că rețeaua B. este definită ca infrastructură critică națională datorită tipului de serviciu oferit către instituțiile conectate și necesitatea acestora de acces la infrastructură și servicii 24h/24h. Rețeaua B. asigură servicii de transport de date între instituțiile conectate, între acestea și rețelele de același tip din Europa și din lume precum și alte servicii conexe, inclusiv servicii de acces la rețeaua internet, pentru comunitatea academică și de cercetare din România în acord cu art. 3 și 4 din H.G. nr. 1609/2008. 1.

Procedura derulată în recurs. În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 17 mai 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 1 februarie 2023, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs. Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Astfel, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: (1) "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.". Cele două condiții cerute cumulativ de norma citată au fost analizate sumar de Curtea de apel, rămânând necercetate împrejurări esențiale, relevate de reclamantă în cererea de suspendare. Referitor la cazul bine justificat, în definiția legală a acestei noțiuni cuprinsă în art. 2 lit. t) din același act normativ se arată că vizează "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" . În mod evident, în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) precitat nu se poate realiza o examinare aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate, legiuitorul cerând numai conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ. Circumstanțele cauzei sunt de necontestat, în sensul că intimata-reclamantă Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică și pentru Educație și Cercetare, a urmat calea prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a obține suspendarea executării efectelor actului administrativ respectiv nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.11.2021 emisă de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, până la soluționarea în fond a litigiului în anularea acestui act. Referitor la condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs. Înalta Curte apreciază că, în cauză, prin actele depuse, reclamanta a prezentat suficiente elemente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea actului a cărei suspendare se solicită. Or, în speță, motivele invocate de intimata-reclamantă au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, acesta fiind considerentul pentru care Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod cotrect că aprecierile reclamantei asupra nelegalității actelor fiscale contestate se pot subsuma condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Așa cum bine a reținut instanța fondului, suspendarea actului se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească. Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare. Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștri care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanță judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare. Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații. Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale. Ținând seama de aspectele de vădită nelegalitate, de recomandările Comitetului de Miniștri, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale în circumstanțele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei. Ideea existenței unor indicii de nelegalitate este întărită prin soluția pronunțată în primă instanță cu privire la acțiunea în anularea actului administrativ. În cauză s-a făcut dovada că prin sentința civilă nr. 453 din 8 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021 a fost admisă acțiunea în anulare și, pe cale de consecință, anulată decizia de soluționare a contestației nr. 48617 din 17 mai 2021 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 17 martie 2021 ambele emise de recurent. Această soluție pronunțată în primă instanță creează o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Concluzionând, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a probat existența unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privința legalității actului administrativ fiscal și, fără a tranșa această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Referitor la paguba iminentă, art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 o definește ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". La acest punct, Înalta Curte reține că recurentul nu formulează nicio critică punctuală, limitându-se la a afirma că nu este îndeplinită condiția enunțată. În cauză s-a dovedit că este îndeplinită și această condiție, pentru că, în cazul concret al reclamantei consecințele economice ale executării deciziei/notei contestate în procedura administrativă, anterior stabilirii legalității acesteia de către instanță, ar fi mult mai grave tinând cont de faptul că i se impută un debit de valoare ridicată: 9.277.236,26 RON, iar eventuala executare a sumei respective ar presupune blocarea activităților instituției reclamante - administrator al Rețelei pentru educație și cercetare, o infrastructura de comunicații de interes național, definită și dezvoltată în cadrul sistemului educației și cercetării naționale denumită "B." Înalta Curte constată că instanța de fond, motivat și argumentat, a apreciat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat. În condițiile descrise, a menține efectul executoriu al notei este de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei ca urmare a diminuării activităților profesionale, aceasta fiind o sarcină excesivă și disproporționată. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. III. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul autorității pârâte ca nefondat.