ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4950/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.04.2021, reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență privind proiectul "Platforma națională integrată wireless Campus", cod SMIS 123312, contract de finanțare nr. x/educație/14.11.2018, beneficiar AARNIEC nr. 27391/17.03.2021, înregistrată sub nr. x/22.03.2021 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 902 din 8 iunie 2021, Curtea a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

A susținut recurenta-reclamantă că în mod eronat instanța a reținut că nu ar fi făcut dovada existenței unui caz bine justificat, pentru că nota de constatare atacată constituie titlu executoriu.

De asemenea, prin stabilirea debitului de 9.277.236,26 RON în sarcina sa îi este provocată o pagubă iminentă.

Este injustă aplicarea corecției financiare atât timp cât, în calitate de beneficiar, a respectat principiul transparenței și al proporționalității.

Potrivit art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 introducerea contestației administrative nu suspendă executarea titlului de creanță, astfel că pronunțarea unei hotărâri judecătorești de admitere a suspendării este absolut necesară, aflându-se în imposibilitatea plății debitului, mai ales că această sumă nu a fost prevăzută în bugetul propriu de venituri și cheltuieli.

A mai arătat recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale noțiunii de neregulă, beneficiarul neîncălcând nicio dispoziție a dreptului Uniunii Europene sau a dreptului național.

Deficiențele aferente publicării anunțurilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu i se datorează și nu îi pot fi imputate, singura obligație a autorității contractante fiind de a transmite anunțul (inclusiv cel de tip erată) în vederea publicării.

Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat constatarea nulității cererii de recurs, pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei Agenția de Administrare a Rețelei Național de Informatică pentru Educație și Cercetare nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.

Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În egală măsură, Înalta Curte reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

4.2. Or, în cauză, recurenta-reclamantă, deși a precizat că recursul se întemeiază pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de prima instanță, subsumate motivelor de casare invocate, prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinței atacate prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Astfel, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), acesta a fost invocat doar formal, recurenta neaducând niciun argument care să se subsumeze acestuia.

Referitor la cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

După cum s-a consemnat la pct. 2 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a făcut altceva decât să reia susținerile din acțiune și să aprecieze că instanța în mod greșit ar fi constatat neîndeplinirea condiției cazului bine justificat și a pagubei iminente, fără, însă, a se referi la considerentele avute în vedere de prima instanță, în sensul de a preciza modalitatea în care instanța ar fi încălcat dispozițiile de drept material incidente în cauză.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greșelilor imputate instanței de fond și încadrarea lor în motivul de casare invocat. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză și la reiterarea situației de fapt reținute, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept în raport cu considerentele instanței de fond.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a părții față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului și nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare împotriva sentinței nr. 902 din 8 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.