ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4608/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 iulie 2019, pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat: (i) anularea Hotărârii nr. 280/15.05.2019, emisă de către Colegiul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018; (ii) anularea măsurilor dispuse la pct. 7 din Hotărârea nr. 280/15.05.2019, respectiv aplicarea amenzii contravenționale de 50.000 RON față de Regia Autonomă de Transport Timișoara, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000; (iii) suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 7 din Hotărârea nr. 280/15.05.2019. 1.

Prin sentința civilă nr. 1104 din 8 octombrie 2019, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 octombrie 2019. 1.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la termenul de judecată din 17 decembrie 2019, reclamanta a precizat că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a B., manifestare de voință de care instanța de fond a luat act prin încheiere. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 59 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B.; (ii) a anulat în parte Hotărârea nr. 280 din 15 mai 2019 adoptată de CNCD, în privința faptelor reținute în sarcina reclamantei la punctele 3, 4 și 6 și a măsurii adoptate la punctul 7; (iii) a menținut în rest hotărârea contestată, reducând amenda aplicată reclamantei la suma de 20.000 RON. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 59 din 12 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Încheierea de suspendare a judecării recursului Prin încheierea din 5 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de pârâtul B., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de anulare a cererii de repunere pe rol a cauzei Prin încheierea din 17 mai 2023, Înalta Curte a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-pârât B., menținând măsura suspendării judecării cauzei. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 05.10.2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 05.10.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 05.04.2022. Înalta Curte reține că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului aptă să conducă la reluarea judecății cauzei potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-pârât B. la data de 24.02.2023 a fost anulată pentru netimbrare prin încheierea din 17.05.2023, astfel că nu a produs efectul întreruptiv prevăzut de textul de lege amintit. Totodată, în cauză nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. Cât privește cererea de reluare a judecății cauzei, formulată de recurentul-pârât B. la data de 03.07.2023, Înalta Curte o va respinge, reținând că a fost formulată după data la care s-a împlinit termenul de perimare (05.04.2023), iar efectul întreruptiv al perimării, cu consecința repunerii cauzei pe rol, nu s-ar putea produce decât în cazul formulării cererii în perioada de curgere a termenului de perimare, iar nu după epuizarea acestui termen.