ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4525/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților obligarea acesteia la plata sumei de 198.838,07 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a despăgubirilor datorate în urma soluționării a 88 de cereri de despăgubire formulate în baza Legii nr. 213/2015, cu cheltuieli de judecată. A arătat că solicită plata dobânzii pentru perioada 01.01.2017-01.02.2022, pentru un calcul uniform, în principal aceasta urmând a fi calculată conform art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, iar în subsidiar, aceasta urmând a fi stabilită conform art. 3 alin. (2) și alin. (3) din O.G. nr. 13/2011. A mai indicat că solicită actualizarea creanței cu indicele de inflație.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1589/16.02.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că temeiul juridic invocat de reclamantă în susținerea acțiunii vizează: art. 2 alin. (1) lit. a) și h) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 1349 și art. 1357 C. civ.. Totodată, ceea ce susține reclamanta, în esență, este că fapta ilicită săvârșită de pârâtă ar consta în nesoluționarea cererii de despăgubire în termenul de 30 de zile stabilit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 54/2004, care ar fi generat un prejudiciu pârâtei, egal cu contravaloarea dobânzii legale penalizatoare.

Enunțând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, precum și ale art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a reținut că, nu este lipsit de relevanță faptul că izvorul obligației pretinse de reclamantă rezidă în nesoluționarea la termen a unei cereri adresate FGA, persoană juridică de drept public, ce i-ar fi pricinuit o pagubă. Or, inacțiunea unei autorități publice se impune a fi analizată în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004, text care se completează cu dispozițiile art. 1357 C. civ. și următoarele în ceea ce privește repararea prejudiciului la care se face referire la art. 8 din Legea nr. 554/2004. Practic, răspunderea civilă delictuală este doar cadrul general al temeiului de drept material invocat.

Mai mult, considerentul prevăzut la pct. 77 din Decizia RIL nr. 22/2019 nu este aplicabil în cauză, raportat la modul de formulare a acțiunii, căci reclamanta însăși a înțeles a se prevala de dispozițiile legii speciale - Legea nr. 554/2004, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin nesoluționarea unei cereri în termen legal (ipoteză în care, de plano, nu există un act administrativ emis, ca situație premisă).

Nu în ultimul rând, au fost înlăturate argumentele reclamantei referitoare la art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, pe motiv că dispozițiile procesuale privind competența instanțelor nu pot fi aplicabile nicidecum extensiv sau prin analogie, cu atât mai mult cu cât textul citat prevede o situație specială, respectiva contestația împotriva deciziei FGA de respingere a pretențiilor, ipoteză neincidentă în cauză, motive pentru care, instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București.

2.2 Prin sentința civilă nr. 1109/19.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență.

A fost trimisă cauza în vederea soluționării conflictului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata unor sume de bani pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită ce a constat în soluționarea cu întârziere a cererilor de plată, temeiul acțiunii fiind răspunderea civilă delictuală.

Prezenta acțiune nu este subsecventă unei acțiuni prin care să se fi solicitat anularea unui act administrativ nelegal și nici unei acțiuni prin care să se fi cerut obligarea autorității să soluționeze o cerere, prin urmare nu se află în sfera contenciosului administrativ astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ci cade în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun, în același sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 2108 din 22 octombrie 2020, secția a II-a civilă), astfel că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 198.838,07 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a despăgubirilor datorate în urma soluționării a 88 de cereri de despăgubire formulate în baza Legii nr. 213/2015, cu cheltuieli de judecată. A arătat că solicită plata dobânzii pentru perioada 01.01.2017-01.02.2022, pentru un calcul uniform, în principal aceasta urmând a fi calculată conform art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, iar în subsidiar, aceasta urmând a fi stabilită conform art. 3 alin. (2) și alin. (3) din O.G. nr. 13/2011. A mai indicat că solicită actualizarea creanței cu indicele de inflație.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului constă în solicitarea de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani pentru prejudiciul cauzat prin fapta ce a constat în soluționarea cu întârziere a cererilor de plată formulate de reclamantă.

Așadar, reclamanta nu se prevalează de existența unei hotărâri judecătorești de anulare a unor acte administrative, de refuzul nejustificat sau de tăcerea administrației stabilită, în prealabil, prin hotărâre judecătorească.

Totodată, acțiunea formulată de reclamantă nu este legată de o cerere principală de anulare a unui act administrativ, de o cerere de constatare a refuzului nejustificat sau de o acțiune menită să înlăture tăcerea administrativă prin obligarea autorității să răspundă cererii formulate.

Așa cum s-a reținut deja în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 2108 din 22 octombrie 2020, pronunțată de secția a II-a civilă într-un regulator de competență), acțiunile patrimoniale având ca obiect obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani sunt de competența instanței civile, atunci când nu se cere, sau nu s-a solicitat anterior, anularea unui act administrativ pretins nelegal, nu se solicită constarea caracterului nejustificat al unui refuz, ori solicitarea de plată nu are legătură cu un contract administrativ.

Prin urmare, față de valoarea obiectului cererii, care este mai mică de 200.000 RON, competența materială revine judecătoriei, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ., din punct de vedere teritorial competentă fiind instanța civilă de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.