ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6136/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 11.03.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților:

- în principal, obligarea F.G.A. la plata sumei de 422.866,98 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de A. și b) momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată;

- în subsidiar, obligarea F.G.A. la plata sumei de 384.809,04 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și b) momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

- obligarea F.G.A. la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în vederea soluționării litigiului.

Prin sentința nr. 3221 din data de 20 decembrie 2022 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că a fost învestită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală a pârâtului, întemeiată atât pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și h) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cât și pe cele ale art. 1349 și art. 1357 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală.

Prin cererea de chemare în judecată s-a arătat că fapta ilicită săvârșită de pârât ar consta în nesoluționarea cererii de despăgubire în termenul de 30 de zile stabilit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, care ar fi generat un prejudiciu egal cu contravaloarea dobânzii legale penalizatoare, iar această faptă se circumscrie noțiunii de act administrativ asimilat.

Prin urmare, s-a apreciat că acțiunea reclamantei se impune a fi analizată de către instanța de contencios administrativ, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, text care, în mod firesc, se completează cu dispozițiile art. 1357 și următoarele în ceea ce privește repararea prejudiciului la care se face referire la art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1596 din data de 17 octombrie 2023 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței în cauza privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare A Asiguraților, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 13 alin. (5) și (5)

1

din Legea nr. 213/2015, introduse prin O.U.G. nr. 102/2021, care stabilesc în competența de soluționare a instanțelor civile litigiile referitoare la deciziile emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, astfel încât, pentru rațiuni de simetrie juridică, cererea de plată a unei dobânzi legale penalizatoare pentru soluționarea cu întârziere a cererilor de plată se supune normelor de competență prevăzute de lege pentru cazul în care F.G.A. ar fi emis o decizie de respingere motivată.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de judecată cu solicitarea de obligare a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, în principal la plata sumei de 422.866,98 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de reclamantă și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată. Cererea de chemare în judecată cuprinde și un petit subsidiar privind obligarea pârâtului la plata sumei de 384.809,04 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze cauza, tribunalul apreciind că instanța competentă trebuie determinată în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar curtea de apel apreciind că normele de drept relevante sunt cele ale Legii nr. 213/2015 și C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, anterior modificărilor legislative aduse Legii nr. 213/2015 prin dispozițiile O.U.G. nr. 102/2021, actele emise de Fondul de Garantare a Asiguraților în procedura de soluționare a cererilor de plată adresate de persoanele fizice și juridice ca urmare a intrării în faliment a asigurătorului, (deciziile emise și orice alte pretenții derivate din această procedură, precum solicitările de obligare a F.G.A. la soluționarea cererilor de plată) erau supuse jurisdicției contenciosului administrativ, acțiunile fiind soluționate în primă instanță de secțiile de contencios administrativ ale Curții de Apel București.

Odată cu modificarea art. 13 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin O.U.G. nr. 102/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 24.09.2021, legiuitorul a prevăzut că "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.", iar după alin. (5) a fost introdus alin. (5

1

), cu următorul cuprins: "(5

1

) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Această modificare legislativă nu a privit exclusiv contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de F.G.A., ci s-a intenționat ca întreaga procedură desfășurată de autoritatea publică să fie scoasă de sub incidența contenciosului administrativ și subsumată jurisdicției instanțelor civile. În consecință, chiar dacă prin acțiunea dedusă judecății nu se contestă o decizie emisă de Fond, ci se solicită plata dobânzii legale pretins datorate pentru emiterea unei decizii nelegale și soluționarea cu întârziere a cererii de plată, cererea de plată a accesoriilor aferente prejudiciului invocat de reclamantă se supune tot competenței instanțelor civile.

O altfel de interpretare ar diminua efectele modificării legislative prin care s-a intenționat degrevarea instanțelor de contencios administrativ de soluționarea cauzelor referitoare la activitatea și procedura derulată de F.G.A. cu privire la creanțele de asigurări și s-ar ajunge în situația în care, deși contestațiile împotriva deciziilor Fondului s-ar adresa instanțelor civile, cererile pentru plata prejudiciilor ar rămâne tot în competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ, chiar dacă ele se întemeiază pe nelegalitatea deciziilor amintite sau pe întârzierea soluționării cererilor de plată, după caz.

Mai exact, câtă vreme competența de soluționare a contestațiilor îndreptate împotriva actelor administrative emise de Fond este atribuită instanțelor civile de drept comun, aceeași competență se aplică și în cazul acțiunilor prin care se solicită angajarea răspunderii civile a F.G.A. pentru modalitatea în care a înțeles să soluționeze cererile de plată ce i-au fost adresate, instanțele civile de drept comun devenind, în urma modificărilor legislative sus-indicate, instanțe competente în ceea ce privește verificarea întregii proceduri administrative prevăzute de Legea nr. 213/2015.

Întrucât norma de procedură prevăzută de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 face trimitere în mod expres la Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor acestui cod și, față de valoarea obiectului cererii, care excede sumei de 200.000 RON, constată că, în prezenta cauză, competența materială revine tribunalului, conform art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.