ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 143/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată la data de 11 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat: în principal, obligarea FGA la plata sumei de 168.884,47 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de A. și b) momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată; în subsidiar, obligarea FGA la plata sumei de 143.836,17 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și b) momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 8299 din 27 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat către Curtea de Apel București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a reținut, în esență, că soluționarea cauzei revine instanței de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacrând un contencios administrativ de plină jurisdicție, iar recuperarea pagubei cauzată printr-un act administrative, tipic sau asimilat, este o latură intrinsecă a litigiului administrativ.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1695 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că deși în speță nu se critică o decizie emisă de pârât de respingere a sumelor pretinse, acțiunea este circumscrisă art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, întrucât finalitatea urmărită de reclamantă este aceea de acordare a sumei solicitate prin cererea de plată, iar lipsa de răspuns a FGA este asimilată deciziei de respingere a cererii.

Totodată, au fost avute în vedere prevederile art. 100 C. proc. civ., precum și faptul că cererea reclamantei nu are o valoare mai mare de 200.000 de RON, din punct de vedere teritorial reținându-se că legea specială a stabilit competența teritorială exclusivă în favoarea instanței civile de la sediul Fondului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București – secția civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Judecătoria a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat: în principal, obligarea FGA la plata sumei de 168.884,47 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de A. și b) momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată; în subsidiar, obligarea FGA la plata sumei de 143.836,17 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și b) momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Așadar, reclamanta nu se prevalează de existența unei hotărâri judecătorești de anulare a unor acte administrative, de refuzul nejustificat sau de tăcerea administrației stabilită, în prealabil, prin hotărâre judecătorească, obiectul acțiunii fiind plata unei sume de bani, ca urmare a nerespectării de pârât a termenului de soluționare a unor cereri de plată formulate de reclamantă.

Totodată, acțiunea formulată de reclamantă nu este legată de o cerere principală de anulare a unui act administrativ, de o cerere de constatare a refuzului nejustificat sau de o acțiune menită să înlăture tăcerea administrativă prin obligarea autorității să răspundă cererii formulate.

Așa cum s-a reținut deja în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 2108 din 22 octombrie 2020, pronunțată de secția a II-a civilă într-un regulator de competență), acțiunile patrimoniale având ca obiect obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani sunt de competența instanței civile, atunci când nu se cere, sau nu s-a solicitat anterior, anularea unui act administrativ pretins nelegal, nu se solicită constarea caracterului nejustificat al unui refuz, ori solicitarea de plată nu are legătură cu un contract administrativ.

Prin urmare, față de valoarea obiectului cererii, care este mai mic de 200.000 RON, competența materială revine judecătoriei, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ., din punct de vedere teritorial competentă fiind instanța civilă de la sediul pârâtului.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.