ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 633/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 mai 2022, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA"), a solicitat:

(i) în principal, obligarea FGA la plata sumei de 149.582,53 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de A. și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată;

(ii) în subsidiar, obligarea FGA la plata sumei de 125.335,76 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 11886 din 29 septembrie 2022, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat soluționarea cauzei către Curtea de Apel București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut, în esență, că o cerere precum cea din litigiul pendinte, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente nesoluționării în termen a unor cereri de plată având ca obiect despăgubiri datorate de societăți de asigurări aflate în faliment, intră în sfera de reglementare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, ce se completează cu cele ale art. 1357 și următoarele din C. civ., în ceea ce privește repararea prejudiciului.

A mai arătat judecătoria că, în speță, nu există situația premisă a unui act administrativ emis de autoritatea pârâtă, nefiind aplicabile considerentele deciziei nr. 22/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, de care s-a prevalat reclamanta.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2383 din 12 decembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut că obiectul cererii îl reprezintă plata unei sume de bani, nefiind în prezența unei cereri în anularea unui act administrativ, în constatarea refuzului nejustificat ori de obligare a pârâtului să răspundă cererii formulate de reclamantă.

Curtea de apel a reținut că în speță este incidentă decizia nr. 22/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia acțiunile patrimoniale având ca obiect obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani sunt de competența instanței civile, atunci când nu se cere, sau nu s-a solicitat anterior, anularea unui act administrativ pretins nelegal, nu se solicită constarea caracterului nejustificat al unui refuz, ori solicitarea de plată nu are legătură cu un contract administrativ.

Întrucât valoarea obiectului cererii este sub 200.000 RON, Curtea de Apel București a constatat că îi revine Judecătoriei sectorului 2 București competența de soluționare a prezentei cereri.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului FGA în principal la plata sumei de 149.582,53 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de reclamantă și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Cererea de chemare în judecată cuprinde și un petit subsidiar privind obligarea pârâtului la plata sumei de 125.335,76 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Raportat la petitul cererii și la motivele expuse în susținere, Înalta Curte constată că acțiunea formulată de reclamantă nu cuprinde o cerere principală de anulare a unui act administrativ, o cerere de constatare a refuzului nejustificat sau un petit menit să înlăture tăcerea administrativă prin obligarea autorității să răspundă cererii formulate reclamanta. Totodată, reclamanta nu se prevalează de existența unei hotărâri judecătorești de anulare a unor acte administrative, de refuzul nejustificat sau de tăcerea administrației stabilită, în prealabil, prin hotărâre judecătorească, obiectul acțiunii fiind plata unei sume de bani, ca urmare a nerespectării de către FGA a termenului de soluționare a unei cereri de plată formulate de reclamantă.

Relevanță în pronunțarea regulatorului de competență prezintă Decizia nr. 22/2019 din 24/06/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2019, care, la pct. 77, a statuat că: "Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, pentru că repararea pagubei persoanei vătămate este o latură intrinsecă litigiului administrativ. În caz contrar, reclamantul nu poate recurge decât la calea dreptului comun pentru angajarea răspunderii delictuale a autorității publice, în condițiile prevăzute de C. civ.."

În raport de conținutul cererii și de considerentele deciziei interpretative anterior citate, Înalta Curte constată că cererea reclamantei reprezintă o acțiune patrimonială dată în competența de soluționare a instanței civile de drept comun, stabilită conform C. proc. civ., chiar dacă vizează obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani, câtă vreme prin acțiune nu se solicită anularea unui act administrativ pretins nelegal ori constarea caracterului nejustificat al refuzului autorității, iar reclamanta nu se prevalează de existența unei hotărâri judecătorești anterioare, care să fi tranșat o cerere cu un astfel de obiect, astfel că nu se poate reține competența instanței de contencios administrativ în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Față de valoarea obiectului cererii, care este inferioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial, competența aparține Judecătoriei Sectorului 2 București, în a cărei circumscripție teritorială își are sediul pârâtului.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.