ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 mai 2022, pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA", "Fondul"), a solicitat:

(i) în principal, obligarea FGA la plata sumei de 379.803,18 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de A. și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată;

(ii) în subsidiar, obligarea FGA la plata sumei de 329.068,11 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2556 din 1 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București – secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat soluționarea cauzei către Curtea de Apel București.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că în cauză se solicită plata unor despăgubiri pentru vătămarea ce i-a fost pricinuită reclamantei prin Decizia nr. 16520/27.08.2018, care a fost anulată în cadrul unei proceduri judiciare, precum și ca urmare a întârzierii soluționării cererilor de plată indicate, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ determinată potrivit art. 19 raportat la art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004

A mai arătat tribunalul că în speță sunt aplicabile considerentele deciziei nr. 22/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care condiționează cererea de despăgubiri formulată în temeiul art. 19 din legea nr. 554/2004 de existența unei hotărâri judecătorești prin care să se fi admis acțiunea în anularea actului administrativ, ipoteză îndeplinită în speță.

Totodată, a reținut că cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, iar obiectul acțiunii privește plata dobânzii legale penalizatoare, iar nu accesorii aferente unor taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 764 din 5 mai 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 13 alin. (5) și (5)

1

din Legea nr. 213/2015, introduse prin O.U.G. nr. 102/2021, care stabilesc în competența de soluționare a instanțelor civile litigiile referitoare la deciziile emise de Fondul de Garantare a Asiguraților. Pentru rațiuni de simetrie juridică, cererea de plată a unei dobânzi legale penalizatoare pentru soluționarea cu întârziere a cererilor de plată se supune normelor de competență prevăzute de lege pentru cazul în care FGA ar fi emis o decizie de respingere motivată.

A mai reținut curtea de apel că, urmare a modificărilor legislative, categoria de raporturi juridice în discuție nu mai beneficiază de regimul contenciosului administrativ, astfel încât și atunci când se contestă actul de plată întârziat, natura raportului litigios va fi tot unui supus jurisdicției civile.

În concluzie, raportat la dispozițiile art. 94-95 C. proc. civ. și la valoarea obiectului cererii, Curtea de Apel București a constatat că revine secției civile a tribunalului competanța de soluționare a prezentei cauze.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București – secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului FGA în principal la plata sumei de 379.803,18 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligația de a soluționa cererile de plată formulate de reclamantă și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Cererea de chemare în judecată cuprinde și un petit subsidiar privind obligarea pârâtului la plata sumei de 329.068,11 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată și momentul plății efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze cauza de față, tribunalul apreciind că instanța competentă trebuie determinată în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar curtea de apel apreciind că normele de drept relevante sunt cele ale Legii nr. 213/2015 și C. proc. civ.. Înalta Curte constată că această din urmă instanță a stabilit în mod corect legea aplicabilă litigiului.

Înalta Curte reține că, anterior modificărilor legislative aduse Legii nr. 213/2015 prin dispozițiile O.U.G. nr. 102/2021, regimul juridic al actelor emise de Fondul de Garantare a Asiguraților în procedura de soluționare a cererilor de plată adresate de persoanele fizice și juridice ca urmare a intrării în faliment a asigurătorului, erau supuse jurisdicției contenciosului administrativ, deciziile emise, precum și orice alte pretenții derivate din această procedură (precum acțiunile în obligarea FGA de a soluționa cererile de plată) fiind soluționate în primă instanță de secțiile de contencios administrativ ale Curții de Apel București.

Odată cu modificarea art. 13 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin O.U.G. nr. 102/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 24.09.2021, legiuitorul a prevăzut că "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.", iar după alin. (5) a fost introdus alin. (5^1), cu următorul cuprins: "(5^1) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

După cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că această modificare legislativă nu a privit exclusiv căile de atac formulate împotriva deciziilor emise de FGA, ci s-a intenționat ca întreaga procedură desfășurată de autoritatea publică să fie scoasă de sub incidența contenciosului administrativ și subsumată jurisdicției instanțelor civile. În consecință, chiar dacă prin acțiunea dedusă judecății nu se contestă o decizie emisă de Fond, ci se solicită plata dobânzii legale pretins datorate pentru emiterea unei decizii nelegale și soluționarea cu întârziere a cererii de plată, cererea de plată a accesoriilor aferente prejudiciului invocat de reclamantă se supune tot competenței instanțelor civile.

O altfel de interpretare ar diminua efectele modificării legislative prin care s-a intenționat degrevarea instanțelor de contencios administrativ de soluționarea cauzelor referitoare la activitatea și procedura derulată de FGA cu privire la creanțele de asigurări și s-ar ajunge în situația în care, deși contestațiile împotriva deciziilor Fondului s-ar adresa instanțelor civile, cererile pentru plata prejudiciilor ar rămâne tot în competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ, deși ele se întemeiază pe nelegalitatea deciziilor amintite sau pe întârzierea soluționării cererilor de plată, după caz. Mai exact, câtă vreme competența de soluționare a contestațiilor îndreptate împotriva actelor administrative emise de Fond este atribuită instanțelor civile de drept comun, aceeași competență se aplică și în cazul acțiunilor prin care se solicită angajarea răspunderii civile a FGA pentru modalitatea în care a înțeles să soluționeze cererile de plată ce-i sunt adresate, instanțele civile de drept comun devenind, în urma modificărilor legislative sus-indicate, instanțe competente în ceea ce privește verificarea întregii proceduri administrative prevăzute de Legea nr. 213/2015.

Întrucât norma de procedură prevăzută de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 face trimitere în mod expres la Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor acestui cod și, față de valoarea obiectului cererii, care excede sumei de 200.000 RON, constată că, în cauza pendinte, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului, conform art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 iunie, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.