ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4516/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Brașov și, prin declinare, la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Arcuș prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la predarea terenurilor în suprafață totală de 1.451.230 mp la dispoziția Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar UAT Arcuș.

Ulterior, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată exclusiv sub aspectul cadrului procesual pasiv și a solicitat introducerea în cauză, ca pârât, și a Societății Naționale a Cărbunelui S.A..

Prin sentința nr. 205 din 23 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru autoritate de lucru judecat cu sentința nr. 2099 pronunțată la data de 6 iunie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 5014 din 28 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta Comuna Arcuș prin primar împotriva sentinței nr. 205 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar a constatat că toate criticile aduse de reclamantă cu privire la hotărârea primei instanțe sunt nefondate, situația de fapt dedusă judecății fiind apreciată de judecătorul fondului în mod corect și legal, împrejurare ce a condus la pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Împotriva deciziei nr. 5014 din 28 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2023, Comuna Arcuș prin primar a formulat contestație în anulare.

În motivare, contestatoarea a susținut că decizia este rezultatul unei erori materiale, fiind incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În opinia sa, instanța de recurs a comis aceeași greșeală ca și instanța de fond, reținând existența autorității de lucru judecat cu privire la dosarele nr. x/2020 și nr. y/2016 ale Curții de Apel București, între care nu a existat identitate de părți, obiect și cauză, contrar reținerilor instanței de control judiciar.

Această constatare nu se poate baza decât pe o eroare materială a instanței de recurs, întrucât obiectul dosarului nr. x/2020 nu a constituit anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002 emis în favoarea intimatei Societatea Națională a Cărbunelui S.A, ci doar predarea terenurilor în suprafața totală de 1.451.230 mp la dispoziția Comisiei locale de aplicare a legilor de fond funciar Arcuș de către intimatul Ministerul Economiei.

În consecință, atât instanța de fond cât și instanța de recurs au greșit când au adăugat un capăt de cerere inexistent la cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, respectiv anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002.

Consideră că motivarea instanței de recurs în sensul că "Este fără relevanță ordinea formulării capetelor de cerere câtă vreme predarea suprafeței de teren solicitată nu se putea face decât dacă instanța de judecată constata nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002" nu poate fi primită în situația în care acțiunea ce făcea obiectul dosarului nr. x/2020 a fost respinsă pe excepția autorității de lucru judecat și nu după o analiză pe fond a dosarului.

În opinia sa, era nevoie de o analiză temeinică a dosarului ca să se poată constata imposibilitatea restituirii terenurilor în suprafața totală de 1.451.230 mp la dispoziția Comisiei locale de aplicare a legilor de fond funciar Arcuș fără anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002, iar dacă ar fi avut loc această analiză acțiunea care făcea obiectul dosarului nr. x/2020 ar fi trebuit să fie respinsă cel mult ca neîntemeiată și nu pe excepția autorității de lucru judecat, ceea ce constituie cea mai mare eroare materială comisă atât de către instanța de fond cât și de către instanța de recurs, doar ca să evite analiza pe fond a dosarului.

Intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată pe calea întâmpinării de către intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Înalta Curte urmează să o admită pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În motivare, contestatoarea a susținut că decizia este rezultatul unei erori materiale, fiind incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. A arătat că instanța de recurs a comis aceeași greșeală ca și instanța de fond, reținând existența autorității de lucru judecat cu privire la dosarele nr. x/2020 și nr. y/2016 ale Curții de Apel București.

În ceea ce privește semnificația conceputului de eroare materială cuprins în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte amintește că eroarea materială a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

În speță, se constată că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârșită de instanță nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât constatarea identității de obiect dintre cele două dosare și, respectiv a excepției autorității de lucru judecat, nu este rezultatul unei simple și evidente erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice și să verifice îndeplinirea dispozițiilor art. 430-431 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că se invocă, de fapt, o eroare de judecată prin prisma modului de apreciere a probelor de către instanță atunci când a constatat identitatea de obiect între dosarele nr. x/2020 și nr. y/2016 ale Curții de Apel București.

În realitate, ceea ce urmărește contestatoarea prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este tocmai repunerea în discuție a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și reevaluarea ansamblului probator, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, se reține că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei.

Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

Respinge contestația în anulare formulată de Comuna Arcuș prin primar împotriva deciziei nr. 5014 din 28 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.