ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4401/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2023 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Prahova, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/13.10.2022, prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată, constând în impozit pe profit în sumă de 1.798.008 RON, a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligații accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 745.454 RON și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, reprezentând penalități de nedeclarare nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligații accesorii reprezentând penalități de nedeclarare în sumă de 2.981.816 RON, până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 26 din 28 februarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Prahova, ca neîntemeiată și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în sumă de 19.025,28 RON, consemnată la dispoziția Curții de Apel Ploiești, conform recipisei de consemnare nr. x din data de 24 februarie 2023, eliberată de B., sumă consemnată în urma plății prin virament conform O.P. nr. x din data de 23 februarie 2023, emis de C. S.A. pentru reclamantă.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 26 din 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că sunt îndeplinite în cauză atât condiția cazului bine justificat, cât și cea privind paguba iminentă, astfel încât trebuie să se constate că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce privește neîndeplinirea dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aspecte procesuale relevante în cauză Prin notele de ședință înregistrate la dosarul cauzei la data de 01 august 2023, intimatul - pârât Ministerul Finanțelor - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a învederat că prin Decizia nr. 1914/06.06.2023, emisă de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor, s-a dispus desființarea actelor administrativ fiscale ce fac obiectul cererii de suspendare în prezenta cauză, motiv pentru care apreciază că cererea dedusă judecății în cauză a rămas fără obiect. II. Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a soluției emise în procedura administrativă cu privire la actele administrativ fiscale a căror suspendare a fost solicitată în prezenta cauză, precum și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A., în următoarele limite și pentru următoarele considerente: În cauză, reclamanta A., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/13.10.2022, prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată, constând în impozit pe profit în sumă de 1.798.008 RON, a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligații accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 745.454 RON și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, reprezentând penalități de nedeclarare nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligații accesorii reprezentând penalități de nedeclarare în sumă de 2.981.816 RON, până la pronunțarea instanței de fond. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că actele administrativ fiscale ce fac obiectul cererii de suspendare în prezenta cauză au fost desființate prin Decizia nr. 1914/06.06.2023, emisă de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor . Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, precum și cele ale art. 32 din același cod, care reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenții. Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. În raport de aceste texte normative, Înalta Curte constată că obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanța de judecată îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/13.10.2022, prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată, constând în impozit pe profit în sumă de 1.798.008 RON, a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligații accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 745.454 RON și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, reprezentând penalități de nedeclarare nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligații accesorii reprezentând penalități de nedeclarare în sumă de 2.981.816 RON, acte administrative care au fost desființate prin Decizia nr. 1914/06.06.2023, emisă de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor. În consecință, în cauză nu este îndeplinită condiția premisă a existenței unui act administrativ vizat de cererea de suspendare, cererea de chemare în judecată fiind lipsită de obiect. În condițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., instanța de recurs va menține dispoziția din cuprinsul hotărârii de fond, privind restituirea cauțiunii consemnate de recurenta-reclamantă. Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, se reține faptul că la momentul sesizării instanței de judecată, actele administrative a căror suspendare se solicită erau în ființă, iar soluționarea contestației și admiterea acesteia ulterior introducerii acțiunii, a determinat, din partea reclamantei, un efort procesual constând în efectuarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial și taxa judiciară de timbru. În consecință, Înalta Curte reține că este indiscutabilă culpa procesuală a autorității pârâte care a determinat, prin pasivitatea sa, introducerea cererii de chemare în judecată, constatându-se că punerea în întârziere a pârâtului a operat de drept prin promovarea contestației administrative. Prin urmare, în condițiile art. 453 din C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga partea pârâtă la plata către partea reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, obligând partea pârâtă la plata către partea reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.