ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 871 din 3 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și a Hotărârii prin care s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 61

1

alin. (7) Legea 303/2004, a arătat că soluția pronunțată este nelegală.

Referitor la argumentul pârâtului privind existența unor locuri vacante la Judecătoria Botoșani, s-a arătat că acest considerent este nelegal și lipsește de previzibilitate și transparență procedura transferului astfel cum este aceasta reglementată de lege, întrucât verificarea locurilor temporar vacante nu se poate realiza.

A susținut contestatoarea că împrejurarea că Judecătoria Botoșani este o instanță aglomerată, nu reprezintă un criteriu prevăzut de art. 60 din Legea nr. 303/2004 și nu poate fi folosită pentru respingerea celor 9 cereri de transfer formulate. Nici motivul respingerii cererii datorită înscrierii unor colegi la examenul de promovare nu reprezintă, de asemenea, un criteriu prevăzut de lege.

In condițiile în care singurului argument valabil, și anume cel referitor la numărul de locuri vacante, nu a fost coroborat cu încărcătura pe judecător, apreciază contestatoarea că hotărârea a fost emisă cu exces de putere.

Referitor la avizele negative date de instanțe, s-a învederat că acestea au un caracter facultativ și nu pot sta la baza respingerii cererii de transfer.

Totodată, s-a criticat și modul în care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a analizat motivele de ordin personal invocate, fără a avea in vedere că au fost invocate și aspecte care țin de activitatea profesională, cum este distanța dintre domiciliu și locul în care își desfășoară activitatea.

S-a arătat că din analiza dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 rezultă că intenția legiuitorului a fost ca pârâtul decident să evalueze o cerere de transfer atât sub aspectul bunei funcționări a sistemului cât și sub aspectul interesului privat, al magistratului.

A considerat contestatoarea că in procedura de față are calitate procesuală și Curtea de Apel Suceava, fiind necesară depunerea din partea acesteia a unor relații scrise referitoare la volumul de activitate al Judecătoriei Botoșani pe parcursul anilor 2016-2022, la situația numărului de judecători, data emiterii ultimului aviz pozitiv pentru transferul unui judecător.

A susținut contestatoarea că distanta dintre Iași și Botoșani este de 125 km, naveta zilnică însemnând aproximativ 250 de km.

În ceea ce privește situația Judecătoriei Botoșani, s-a arătat că aceeași motivare se regăsește în toate cele 9 cereri de transfer respinse, astfel că prelungirea în timp a duratei invocării acestui motiv se transformă într-o practică abuzivă.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii pârâtului și admiterea cererii de transfer.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, hotărârea atacată este legală, în considerente fiind expuse informații privind traseul profesional al solicitantei, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual și interesul general al instanțelor implicate în procedură.

Intimata Curtea de Apel Suceava a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție admisă în ședință publică.

Examinând Hotărârea nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

3.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor șî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum și ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidențelor direcției de resort, rezultă că la Judecătoria Botoșani din cele 35 de posturi prevăzute în schemă sunt ocupate 28, fiind vacante 7 posturi, dintre care 1 post indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. Trei posturi temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 834, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 565, comparativ cu media națională de 855.

la Judecătoria lași, instanța la care se solicită transferul, din cele 61 de posturi prevăzute în schemă sunt ocupate 57 de posturi, fiind vacante 4 posturi. Totodată, pentru 3 posturi temporar vacante s-a aprobat ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 2 dintre acestea fiind ocupate. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media națională de 855.

Față de aceste aspecte, s-a concluzionat că, deși încărcătura de cauze pe judecător la Judecătoria Botoșani s-a situat sub media națională, in ceea ce privește gradul de ocupare al posturilor dintr-o schemă de 35, sunt ocupate 28, iar la secția civilă, în cadrul căreia activează și doamna judecător A., doar 17 judecători desfășoară efectiv activitatea,

De asemenea, s-a avut în vedere de intimat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și avizele negative formulate de Curtea de Apel Suceava și Judecătoria Botoșani,

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a considerat neoportună acordarea transferului in raport de gradul de ocupare al posturilor la Judecătoria Botoșani, precum și in raport de avizele nefavorabile.

Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei referitoare la pretinsa omisiune a secției de a analiza motivele de ordin personal și profesional, în cuprinsul hotărârii regăsindu-se referirea la acestea.

Din considerentele actului administrativ rezultă că la analiza cererii de transfer au fost avute în vedere și motivele de ordin personal invocate de petentă, în hotărârea contestată reținându-se că soluția a fost adoptată, prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

În acest sens se reține că argumentele secției pentru judecători au fost grupate, criteriile legale privind transferul, precum și motivele invocate prin cererea de transfer formulată de petentă au fost analizate în totalitate, astfel că este nefondată critica privind aplicarea nelegală în cauză a dispozițiilor privitoare la analiza cererilor de transfer, în opinia sa, nefiind aplicate aceleași condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări.

În ceea ce privește motivele personale sau profesionale invocate de contestatoare în susținerea temeiniciei cererii de transfer, se are în vedere că acestea nu constituie motive excepționale de natura a răsturna raportul de preeminență al interesului public față de drepturile și interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

Or, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile petentei referitoare la comportamentul intimatului, care a respins un număr de 9 cereri formulate, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale nr. Hotărârii nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.