ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4638/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației deduse judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11 mai 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea de Apel Suceava, anularea Hotărârii nr. 646 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 61

1

alin. (7) Legea 303/2004, după o prezentare a parcursului său profesional și a situației familiale, a arătat că nelegalitatea hotărârii atacate izvorăște din modul incorect în care au fost valorificate, în cazul său, criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

A susținut că intenția legiuitorului a fost ca decidentul să evalueze o cerere de transfer atât sub aspectul bunei funcționări a sistemului cât și sub aspectul interesului privat, al magistratului. Deși, este adevărat că prevalează primul aspect, cu respectarea unui anumit echilibru, astfel cum rezultă din modul în care legiuitorul a înțeles să enumere aceste criterii, nelăsând nicăieri să se înțeleagă că acestea sunt doar exemplificative sau că ar acorda pârâtului o marjă atât de mare care să îi permită aprecierea ca fiind determinant un anume motiv, de la caz la caz. Nu se înțelege sau subînțelege niciunde această teorie în actul normativ menționat, iar aplicarea acestei opinii creează arbitrariu, de natură a goli de conținut caracteristica de transparență necesară în luarea oricărei decizii de către o instituție.

Contestatoare a mai precizat că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, toate intențiile sale de a-și desfășura activitatea în condiții decente pentru sine și familia sa au fost tranșate cu aceeași motivare de către intimat, respectiv situația grea a Judecătoriei Botoșani, iar atunci când s-a apreciat de cuviință acest aspect s-a coroborat cu avizul negativ emis de Curtea de Apel Suceava.

Cu privire la considerentul constând în situația grea a Judecătoriei Botoșani, a arătat că pe parcursul celor 5 ani instanța a cunoscut îmbunătățiri sub aspectul dosarelor intrate pe rol, trendul fiind unul descendent fără excepție, îmbunătățire ce este vizibilă și în media numărului de dosare anual pe judecător și pe schemă, număr care se situa mult peste media națională și care a scăzut în fiecare an ajungând la mult sub medie.

Totodată, a menționat faptul că Judecătoria Botoșani începând cu martie 2022 și până în prezent a primit 5 judecători definitivi noi, 4 sosiți în urma examenelor de capacitate și unul în urma concursului de admitere directă în magistratură.

Mai mult, a considerat că ar trebui coroborat aspectul privind numărul locurilor libere cu cel al încărcăturii pe judecător și pe schemă, încărcătură care este mult sub media națională în contextul în care 8 locuri erau vacante. Or, în urma unei astfel de analize reiese, în mod clar, că activitatea Judecătoriei Botoșani se poate desfășura în condiții bune față de contextul general, chiar în lipsa unui judecător care oricum se afla în concediu de creștere copil. Totodată, cele de mai sus sunt consecința măririi schemei instanței în anul 2016 cu 5 locuri.

În schimb, a susținut că situația în cazul Judecătoriei Iași nu la fel este, instanță care, deși are schema ocupată într-un procent mai ridicat, are o încărcătură mai mare decât media națională.

Mai arătă că, în cazul existenței mai multor candidați pentru același loc intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează în mod concomitent cererile de transfer și astfel se produc inechități. Așadar, deși în cazul său se arată situația grea a Judecătoriei Botoșani, totuși a fost admis transferul domnului judecător B. de la Judecătoria Pașcani, instanță la care s-a înregistrat în fiecare an o încărcătură mai mare decât la Judecătoria Iași.

Raportat la criteriul privind avizele instanțelor implicate a subliniat faptul că practica intimatului este aceea de a valida intru totul aceste avize prin transferarea judecătorului care are aceste avize pozitive, chiar dacă are un număr mai mic de criterii îndeplinite față de alt contracandidat, dar cu avize negative de transfer.

A apreciat ca fiind abuzivă o asemenea practică, deoarece pe parcursul celor 5 ani a primit doar avize negative atât de la Judecătoria Botoșani cât și de la Curtea de Apel Suceava, fără a conta în vreun fel avizele pozitive primite de la celelalte instanțe implicate. De asemenea, este periculoasă această practică care lasă o cerere de transfer la voia relațiilor interpersonale desfășurate la nivelul unei curți de apel, relații care pot plasa unele persoane în poziții favorabile, în detrimentul altora. Mai mult decât atât, este aproape firesc să nu existe aviz pozitiv pentru un magistrat care dorește să activeze pe raza altei curți de apel.

A apreciat necesar să se depună de către Curtea de Apel Suceava relații scrise referitoare la volumul de activitate al Judecătoriei Botoșani pe parcursul anilor 2016-2022, la situația numărului de judecători, data emiterii ultimului aviz pozitiv pentru transferul unui judecător de la Judecătoria Botoșani cu precizarea dacă a fost vorba despre un transfer pe linie orizontală, sau verticală, pe raza Curții de Apel Suceava. În aceste condiții, în procedura de față, are calitate procesuală și Curtea de Apel Suceava.

În plus, a precizat că intenționează să își desăvârșească situația profesională prin înscrierea la un program postuniversitar în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, însă în contextul actual acest lucru este absolut imposibil.

Tootdată, distanța între Iași și Botoșani este de 125 de km pe un sens, naveta zilnică însemnând aproximativ 250 de km parcurși în mai mult de 5 ore, deoarece drumul are o singură bandă pe sens și nu este în cea mai bună stare. În aceste condiții, devine mai mult decât împovărătoare efectuarea navetei zilnice, aspect care se poate reflecta în calitatea activității de judecător și cu siguranță afectează viața de familie în mod grav. A mai invocat, printre altele, faptul că are doi copii de vârstă mică, că soțul își desfășoară activitatea pe raza municipiului Iași și depunerea unor eforturi financiare pentru crearea unui cămin în această localitate, contractând chiar și un credit în acest scop.

A subliniat că solicită transferul la o instanță mai mare, cu cerințe mari relativ la încărcătura și complexitatea cauzelor judecate și cu fluctuații mari în rândul personalului, deoarece sunt foarte multe concedii de maternitate și concedii de creștere și îngrijire copil, existând situații dese când trebuie asigurată permanența pentru 4-6 completuri de judecată.

Față de aceste împrejurări a apreciat că se impune reanalizarea cererii sale de transfer și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său de Ia Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Apel Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că la soluționarea cererii de transfer formulate s-au analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate, în cauza de față fiind determinante volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al celor temporal vacante, dificultățile de ocupare a acestora, precum și avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Suceava, Judecătoria Botoșani și Judecătoria Iași.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

2.1. Preliminar, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Curtea de Apel Suceava, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această intimată.

Potrivit art. 36 teza I din C. proc. civ.: "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății."

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se afirmă că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.

Având în vedere dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, în contenciosul administrativ, în cazul contestării unui act administrativ, calitatea procesuală activă aparține persoanei ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică, prin emiterea actului, în timp ce calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice care a emis actul administrativ atacat.

Susținerile contestatoarei în sensul că acțiunea este una în constituire de drepturi având efect direct asupra Curții de Apel Suceava, că la baza excesului de putere al Consilului Superior al Magistraturii stă și punctul de vedere al Curții de Apel Suceava care n-a mai avizat pozitiv un transfer orizontal, pe raza altei curți de apel din anul 2016, ori rațiuni ce țin de dreptul acestei intimate de a se apăra în contradictoriu sau de opozabilitate, nu sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a Curții de Apel Suceava, care nu este emitentul actului supus controlului judecătoresc.

În speță, având în vedere că s-a contestat un act emis de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, respectiv Hotărârea nr. 646/01.03.2022, Curtea de Apel Suceava nu poate fi subiect pasiv al raportului dedus judecății ori persoana față de care se poate realiza interesul de care se prevalează contestatoarea, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind întemeiată.

2.2. Argumente de fapt și de drept relevante pe fondul contestației formulate

Examinând Hotărârea nr. 646 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 646 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin care s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași, formulată de doamna judecător A..

Raportat la conținutul actului administrativ atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 60, art. 61

1

și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, astfel cum au fost modificate în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curții Constituționale.

Astfel, conform dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61

1

: "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, conform art. 61

2

din același act normativ: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 646/01.03.2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61

1

, precum și ale art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Botoșani, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 28 de posturi, fiind vacante 7 posturi, din care unul era indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură aflat în derulare. La această instanță existau 3 posturi de judecător temporar vacante pentru care se aprobase ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările șî completările ulterioare, acestea fiind ocupate.

În anul 2021, la Judecătoria Botoșani, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 834 cauze, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 565, comparativ cu media națională de 855.

S-a mai reținut că, potrivit evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Iași, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 61 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 58 de posturi, fiind astfel vacante 3 posturi din care: 2 începând cu data de 24.02.2022, iar unul începând cu data de 15.03.2022. La această instanță, 4 posturi temporar vacante pentru care fusese aprobată ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 erau vacante, alte 2 asemenea posturi erau ocupate, iar un judecător era detașat la altă instanță.

La Judecătoria lași, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media națională de 855.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a observat situația dificilă cu care se confruntă Judecătoria Botoșani la care, potrivit adresei comunicate de conducerea acesteia, funcționau efectiv un număr de doar 19 judecători definitivi din schema de 35 de posturi, în condițiile unui număr mare de posturi vacante și temporar vacante și ale faptului că instanța are un penitenciar în circumscripție și se confruntă constant cu fluctuația personalului.

De asemenea, s-a avut în vedere de intimat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel Suceava, Judecătoria Botoșani și Judecătoria Iași au transmis avize negative privind cererea de transfer, iar Curtea de Apel Iași a comunicat aviz favorabil cererii.

În concluzie, contrar susținerilor contestatoarei, la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de față fiind determinante volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al celor temporar vacante, dificultățile de ocupare a acestora, precum și avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Suceava, Judecătoria Botoșani și Judecătoria lași.

În speță, cu referire la criteriului numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul, având în vedere situația dificilă cu care se confrunta Judecătoria Botoșani la care, la acel moment, erau 7 posturi vacante din cele 35 de posturi de judecători prevăzute în schemă, spre deosebire la Judecătoria Iași unde erau numai 3 posturi vacante, acestea fiind vacantate de o perioadă scurtă de timp, anume începând cu data de 24.02.2022, respectiv 15.03.2022.

Mai mult, avizul consulativ emis de Judecătoria Botoșani a relevat că la secția Civilă a acestei instanțe (în cadrul căreia activa contestatoarea) din cele 28 de posturi prevăzute pe schemă, doar 17 erau ocupate de judecători definitivi, dar, în realitate, secția Civilă funcționa efectiv cu un număr de 15 judecători definitivi, întrucât un judecător era delegat la Penitenciarul Botoșani, iar un judecător se afla în concediu de creștere copil.

În aceste condiții, având în vedere motivele mai sus invocate, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

Totodată, contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că în actul administrativ atacat nu s-a reținut caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizele consultative, aspectele relevate în avizele exprimate fiind analizate prin coroborare și cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante al instanțelor de la care și la care s-a solicitat transferul, precum și cu posibilitățile reale a ocupare a acestora.

Nu pot fi reținute nici criticile privind pretinsa omisiune a intimatului de a lua în considerare, la analiza cererii de transfer, motivele persoanle invocate în susținerea cererii, din moment ce, din considerentele hotărârii contestate reiese că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale.

În ceea ce privește motivele personale invocate de petentă în susținerea temeiniciei cererii de transfer, Înalta Curte reține că acestea au fost analizate în mod efectiv și coroborate cu alte date obiective precum situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, astfel că, în mod corect s-a apreciat de către intimat că aceste motive nu reprezentau situații excepționale de natura a răsturna raportul de preeminență dintre interesul public și interesul privat al solicitantei.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantei.

Or, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reține un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Contestatoarea a mai criticat faptul că în cazul existenței mai multor candidați pentru același loc intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează în mod concomitent cererile de transfer și astfel se produc inechități. Așadar, deși în cazul său se arată situația grea a Judecătoriei Botoșani, totuși a fost admis transferul domnului judecător B. de la Judecătoria Pașcani, instanță la care s-a înregistrat în fiecare an o încărcătură mai mare decât la Judecătoria Iași.

Înalta Curte nu poate reține aceste criticii, care privesc modului discreționar de analizare a cererilor de transfer, întrucât la admiterea cererii de transfer a domnului judecător B. de la Judecătoria Pașcani (care de asemenea se confrunta cu o situație dificilă din punct de vedere al gradului de ocupare a schemei de persona) la Judecătoria lași, intimatul a arătat că postul care s-ar fi vacantat ca efect al transferului domnului judecător a fost ocupat în aceeași sesiune de transferuri prin admiterea cererii doamnei judecător C. de transfer de la Judecătoria Onești la Judecătoria Pașcani prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 659/01.03.2022, aflată la dosar.

Așadar, nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației susținerile referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeași sesiune, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 646 din 01 martie 2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Curtea de Apel Suceava și, în consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această intimată.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 646 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.