ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4362/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, desființarea rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 12.03.2020 emisă în dosarul nr. x și a rezoluției de clasare nr. 151/A/15.01.2020 emisă de Inspecția Judiciară în dosarul nr. x și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2020, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecata contestației împotriva rezoluției Inspectorului șef al Inspecției Judiciare din data de 12 martie 2020 și a rezoluției de clasare nr. 151/A din data de 15.01.2020, în temeiul art. 406 C. proc. civ.

La primul termen de judecată din data de 14.10.2020, termen de judecată la care procedura a fost legal îndeplinită, instanța a procedat la comunicarea către pârâtă a cererii de renunțare la judecată formulată de reclamant, cu mențiunea de a exprima un punct de vedere față de cererea de renunțare la judecată.

Prin Notele scrise înregistrate la dosar, la data de 03.11.2020, pârâta Inspecția Judiciară a menționat că își exprimă acordul și solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecată, invocând dispozițiile art. 406 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ.

În ședința publică din data de 11.11.2020, reclamantul a precizat că înțelege să își retragă cererea de renunțare la judecată și a formulat în temeiul art. 204 C. proc. civ. cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimată, a Primăriei Sectorului 5 București - Poliția Locală Sector 5 București, temeiul de drept al cererii modificatoare fiind art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 17 februarie 2021, Curtea de Apel București a admis excepția tardivității cererii adiționale și a respins cererea adițională din data de 11.11.2020, privind modificarea cadrului procesual pasiv și a obiectului acțiunii, ca tardiv formulată.

Prin sentința civilă nr. 596 din data de 14 aprilie 2021, Curtea de Apel București a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe ori, dacă instanța apreciază că interesele bunei administrări a justiției o cer, a solicitat trimiterea cauzei unei alte instanțe de același grad, conform art. 497 coroborat cu dispozițiile de la art. 501 - 502 C. proc. civ.

După ce a prezentat pe larg situația de fapt, recurentul-reclamant a apreciat că este neîntemeiată dispoziția din încheierea de ședință din data de 17 februarie 2021, prin care a fost admisă excepția tardivității cererii modificatoare a cererii introductive în instanță, solicitând respingerea excepției și admiterea acestei cereri, în sensul introducerii în cauză a Primăriei Sectorului 5 București - Poliția Locală Sector 5 București, în locul Inspecției Judiciare, respectiv a modificării obiectului acțiunii, care constă în erori sau greșeli materiale în sensul prevederilor art. 503 alin. (3) raportate la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

La data de 3 octombrie 2023, recurentul-reclamant a formulat și depus la dosar o cerere de suspendare, întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă (n.n. definitivă) a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, dosar în care a solicitat, potrivit cererii de chemare în judecată anexate cererii de suspendare, obligarea pârâților Sectorul 5 al Municipiului București și funcționarul de la Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul acestei unități administrative, la emiterea certificatului de urbanism necesar pentru obținerea autorizației de construire a unui solar amplasat pe terenul intravilan situat în București.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Referitor la cererea de suspendare a judecății cauzei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte urmează să o respingă.

În justificarea cererii de suspendare, partea recurentă a invocat că litigiul din dosarul nr. x/2023 are ca obiect cererea de obligare a pârâților Sectorul 5 al Municipiului București și funcționarul de la Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul acestei unități administrative, la emiterea certificatului de urbanism necesar pentru obținerea autorizației de construire a unui solar amplasat pe terenul intravilan situat în București.

În speță, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de anulare a rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 12.03.2020 emisă în dosarul nr. x și a rezoluției de clasare nr. 151/A/15.01.2020 emisă de Inspecția Judiciară în dosarul nr. x și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu dovedește prin susținerile sale că în menționatul dosar se analizează aceleași acte cu cele din prezentul dosar și aceeași problemă de drept ca în cauza de față, așa încât nu este demonstrat că dezlegarea cauzei depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul judecății din dosarul nr. x/2023.

Față de acestea, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, motiv pentru care va respinge cererea de suspendare formulată, mai ales că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reprezintă un caz de suspendare facultativă și nu de drept.

II.2. Referitor la recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 596 din 14 aprilie 2021 pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte constată că recursul este nul.

O primă observație care se impune este aceea că prezentul recurs este formulat de către reclamantul A. doar împotriva sentinței civile nr. 596/14.04.2021, nu și împotriva încheierii din 17 februarie 2021.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Totodată, nici simpla menționare formală în finalul cererii a temeiului de drept al căii de atac exercitate nu complinește cerințele imperative în acest sens ale legii procesual civile.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății cauzei.

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 596 din 14 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2023.